Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de Florina Din în Dosarul nr. 3.687/90/2017 al Curţii de Apel Piteşti -– Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.540D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, textul de lege ce face obiectul excepţiei oferă suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a condiţiilor şi a modalităţilor de îndreptare a erorilor materiale. Precizează şi faptul că acest text se referă la erori materiale evidente, facil de identificat, adică diferenţe de necontestat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.687/90/2017, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de Florina Din, în calitate de apărător din oficiu al inculpaţilor, într-o cerere privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta unei decizii penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că normele criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării hotărârii pronunţate pentru prima dată, în materia îndreptării erorilor materiale în apel sau de orice instanţă superioară, rămase definitive. Apelanţii cărora nu li s-au îndreptat toate erorile materiale ar trebui astfel să beneficieze de toate drepturile specifice materiei procesual penale, inclusiv de posibilitatea contestării hotărârii judecătoreşti pronunţate. Se arată că, în ipoteza admiterii acestei excepţii, se poate formula o altă cerere, care se poate soluţiona prin încheiere, aşa cum se menţionează şi în procedura privitoare la amenda judiciară prevăzută de art. 284 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală. 6. Se apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, în practică, unele instanţe de judecată absolutizează prezumţia de legalitate şi temeinicie a îndreptării erorilor materiale. Or, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel în materia îndreptării erorilor materiale se aduce atingere normelor constituţionale invocate, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Statul are obligaţia de a garanta caracterul efectiv al accesului la justiţie şi al dreptului la apărare. Lipsa căii de atac în această situaţie echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra măsurilor tehnico-administrative reglementate de art. 278 din Codul de procedură penală, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel iluzoriu şi teoretic. 7. Se mai susţine că situaţia juridică criticată este similară celei analizate în materia măsurilor preventive pronunţate pentru prima dată în cauză de completul învestit cu soluţionarea contestaţiei, în procedura de cameră preliminară prevăzută de art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, unde excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă prin Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, sens în care se citează considerentele acestei decizii. 8. Se mai arată şi că o situaţie similară este reglementată expres, dar cu două grade de jurisdicţie, în materia îndreptării, lămuririi şi completării hotărârilor prevăzute de art. 442-444 din Codul de procedură civilă, respectiv prin art. 446 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea“. 9. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, referitoare la îndreptarea erorii materiale din cuprinsul unui act procedural, prevăd suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a îndreptării erorii materiale de către organul judiciar, iar o eventuală respingere a cererii întemeiată pe dispoziţiile sus-menţionate nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, sens în care numai instanţa de judecată este singura care hotărăşte asupra incidenţei textului contestat într-un anumit moment procesual. Nu se încalcă dispoziţiile referitoare la dreptul la un proces echitabil atât timp cât art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală vine în sprijinul avocatului îndreptăţit să solicite instanţei îndreptarea erorii materiale în ceea ce priveşte cuantumul onorariului avocatului din oficiu stabilit de instanţă în favoarea primului. În concluzie, nu se poate reţine contrarietatea acestui text de lege faţă de dispoziţiile din Constituţie invocate. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.“ 14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale în materia drepturilor omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei, ale art. 126 potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, ale art. 129 referitoare la exercitarea căilor de atac şi ale art. 148 privitor la integrarea în Uniunea Europeană. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost motivată, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în cadrul unei cereri privind îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta unei decizii penale pronunţate de Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, „în sensul ca instanţa să se pronunţe separat cu privire la activitatea fiecărui apărător din oficiu şi nu în mod global“. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea, a îndreptat eroarea materială în sensul celor solicitate, dispunând, totodată, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în acest cadru. 16. Întreaga motivare a excepţiei vizează însă soluţia de respingere a unei cereri întemeiată pe dispoziţiile art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, apreciindu-se de către autoarea acesteia că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate având în vedere că, în practică, unele instanţe de judecată absolutizează prezumţia de legalitate şi temeinicie a îndreptării erorilor materiale. În opinia sa, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel în materia îndreptării erorilor materiale, se aduce atingere normelor constituţionale invocate, golindu-se astfel de conţinut principiul exercitării căilor de atac. Lipsa căii de atac în această situaţie echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra măsurilor tehnico-administrative reglementate de art. 278 din Codul de procedură penală, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel iluzoriu şi teoretic. 17. Or, în cadrul procesual menţionat, această motivare se referă la o situaţie pur ipotetică, ce nu are legătură cu soluţionarea cauzei, câtă vreme instanţa a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale formulate de autoarea excepţiei. În aceste condiţii, în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei deja soluţionate. 18. În acest sens, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a statuat că „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care constituie o condiţie de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, Decizia nr. 247 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, şi Decizia nr. 295 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 7 august 2018). 19. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate nu constituie un exerciţiu pur teoretic. Curtea a subliniat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20, faptul că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia [...]“ (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). 20. Astfel fiind, normele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, din perspectiva efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de Florina Din în Dosarul nr. 3.687/90/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
