Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬─────────────────┬┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Marian Enache │- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Daniel Marius Morar│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Mona-Maria │- judecător ││
│Pivniceru │ ││
├───────────────────┼─────────────────┼┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător ││
├───────────────────┼─────────────────┴┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) şi e), art. 68 şi ale art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 5.370/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.511D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2018, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, faţă de cererea formulată de autorul excepţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al celor ale art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a acordat termen de judecată la data de 24 aprilie 2018. Dezbaterile din şedinţa publică din 24 aprilie 2018 au avut loc în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi a autorului excepţiei şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 3 mai 2018, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Sentinţa civilă nr. 915 din 11 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.370/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) şi e), art. 68 şi ale art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugeniu Dragoş Petria, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei dispoziţii emise de Primăria Sectorului 3 Bucureşti. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 215/2001 este neconstituţională, prin omisiunea de a preciza răspunderea primarilor şi primăriilor pentru actele/faptele lor şi, astfel, se creează imunitatea acestora. Totodată, se susţine că aceste autorităţi sunt discriminate pozitiv, plasate în afara cadrului constituţional cu încălcarea art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, autorul apreciază că, prin textele de lege criticate, art. 21 din Constituţie este golit de conţinut, deoarece dispoziţiile Legii nr. 215/2001, protejând primarul/primăria, au drept consecinţă respingerea tuturor contestaţiilor/acţiunilor în justiţie formulate împotriva acestor autorităţi cu motivarea că nu au calitate procesuală. 5. Autorul consideră că Legea nr. 215/2001 nu precizează către cine pot fi îndreptate acţiunile în justiţie şi, ca atare, „este evidentă tactica de diminuare a numărului acţiunilor în justiţie formulate împotriva primarului şi primăriei“. Autorul afirmă că Primăria Sectorului 3 Bucureşti, prin actele depuse la dosarul cauzei, nu a precizat cine trebuia să stea în judecată şi, ca atare, pentru a fi sigur că nu se respinge acţiunea, a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu primăria, consiliul local şi poliţia locală. Prin urmare, consideră că Legea nr. 215/2001 contravine art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. 6. În final, autorul excepţiei consideră că Legea nr. 215/2001 contravine prevederilor constituţionale ale art. 52 şi 53, deoarece în cuprinsul actului normativ nu sunt menţionaţi cei care săvârşesc abuzuri. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepţiei invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia nr. 1.071 din 8 septembrie 2009, Decizia nr. 748 din 12 mai 2009 şi Decizia nr. 855 din 16 iunie 2009. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) şi e), art. 68 şi ale art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Însă, din examinarea notelor scrise depuse de autor în motivarea criticii, rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. d) şi e), art. 68 şi ale art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din data de 20 februarie 2007, dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (2): "În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: […] d) autorităţi deliberative - consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor; e) autorităţi executive - primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean; […];" – Art. 68: "(1) În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.(2) Prevederile art. 48 şi ale art. 49 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.;" – Art. 77: „Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.“ 14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată netemeinicia acesteia din perspectiva argumentelor ce vor fi expuse. 16. Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate definesc autorităţile deliberative şi pe cele executive, stabilesc actele emise de primar şi structura funcţională a primăriei. 17. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia Legea nr. 215/2001 contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, prin omisiunea de a preciza răspunderea primarilor şi primăriilor pentru actele/faptele lor şi, astfel, creându-se imunitatea acestora, Curtea reţine că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. 18. Potrivit art. 25 şi art. 61 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 215/2001, primarul este ales local, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, îşi exercită mandatul în condiţiile legii şi asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii, iar pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa, beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. 19. Cu privire la răspunderea primarilor, Curtea reţine că, potrivit art. 128 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului Bucureşti, primarii şi viceprimarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale răspund, după caz, contravenţional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii. Relativ la răspunderea primarilor, prin Decizia nr. 1.611 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2011, şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din data de 29 ianuarie 2014, Curtea a statuat că „ţinând seama de sfera atribuţiunilor ce intră în competenţa primarului, care prin excelenţă au conotaţii de putere publică, apare justificată vocaţia primarului la calitatea de subiect activ pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum şi pentru cele de corupţie. În caz contrar, se poate desprinde concluzia că primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat şi pedepsit pentru săvârşirea unor infracţiuni care aduc atingere activităţilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mită, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual şi altele, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept“. 20. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, primarul emite dispoziţii, care prin natura lor sunt acte administrative, supuse controlului de legalitate al prefectului în condiţiile legii care îi reglementează activitatea [art. 115 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 215/2001] şi, pe cale de consecinţă, acţiunii în contencios administrativ. 21. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, iar, potrivit art. 21 alin. (1) şi art. 62 alin. (1) din lege, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. Aşadar, pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul stă în judecată ca reprezentant legal, şi nu în nume personal. Totodată, primarul poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie. 22. Ca atare, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar, iar citarea acestora se va face prin primar, la sediul primăriei. 23. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). Ca atare, pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiţiei, prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecată. 24. Dreptul comun în materia controlului actelor administrative îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede, la art. 1 alin. (1), că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public“. 25. În jurisprudenţa sa, a se vedea Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 8 mai 2017, paragraful 34, şi Decizia nr. 479 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, paragraful 19, instanţa de contencios constituţional a reţinut că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, respectiv în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altul, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Din economia textelor de lege menţionate, Curtea a constatat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual, acţiuni sau omisiuni ale organelor administrative, admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ fiind condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din lege şi de respectarea unor termene legale. 26. Prin urmare, pe parcursul soluţionării cererii de către instanţa de contencios administrativ, părţile din litigiu îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sub niciun aspect. 27. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia Legea nr. 215/2001 nu precizează către cine pot fi îndreptate acţiunile în justiţie, având în vedere că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, vor fi citate unităţile administrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora. 28. În final, Curtea constată că nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea art. 52 şi art. 53 din Constituţie, deoarece autorul nu motivează în ce constă contrarietatea textelor de lege cu dispoziţiile constituţionale, simpla afirmaţie potrivit căreia „în cuprinsul actului normativ nu sunt menţionaţi cei care săvârşesc abuzuri“ nu constituie motivarea excepţiei raportată la normele constituţionale invocate. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 5.370/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. d) şi e), art. 68 şi ale art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
