Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 ale Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de S.C. Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti şi de S.C. Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam în Dosarul nr. 22.013/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.623D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.626D/2017, nr. 1.627D/2017, nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017, nr. 1.653D/2017, nr. 1.654D/2017, nr. 1.668D/2017, nr. 1.669D/2017, nr. 1.672D/2017, nr. 1.685D/2017, nr. 1.687D/2017, nr. 1.706D/2017, nr. 1.718D/2017, nr. 1.720D/2017, nr. 1.746D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.758D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.775D/2017, nr. 1.776D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.813D/2017, nr. 1.821D/2017, nr. 1.870D/2017, nr. 1.871D/2017, nr. 1.882D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.897D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.264D/2017, nr. 2.275D/2017, nr. 2.284D/2017, nr. 2.294D/2017, având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţii identice sau parţial identice cu cele anterior menţionate. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.252/290/2016 şi nr. 3.255/290/2016 ale Judecătoriei Reşiţa, în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 şi nr. 11.002/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.334/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 11.389/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 şi nr. 25.618/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 23.894/303/2016 şi nr. 25.221/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 35.066/301/2016 şi nr. 4.848/301/2017 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.296/94/2016 şi nr. 8.732/94/2016 ale Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în dosarele nr. 16.764/233/2016 şi nr. 17.650/233/2016 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.855/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.260/251/2016 al Tribunalului specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, în dosarele nr. 34.750/212/2016 şi nr. 20.286/212/2016 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.831/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 20.430/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 6.382/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 7.146/311/2016 al Judecătoriei Slatina, în Dosarul nr. 25.244/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.780/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 4.915/314/2016 al Judecătoriei Suceava. De asemenea, excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti, în Dosarul nr. 20.212/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.130/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., Credit Plus (Gulf) Ltd şi de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 28.056/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.626D/2017, nr. 1.627D/2017, nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017, nr. 1.653D/2017, nr. 1.654D/2017, nr. 1.668D/2017, nr. 1.669D/2017, nr. 1.672D/2017, nr. 1.685D/2017, nr. 1.687D/2017, nr. 1.706D/2017, nr. 1.718D/2017, nr. 1.720D/2017, nr. 1.746D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.758D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.775D/2017, nr. 1.776D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.813D/2017, nr. 1.821D/2017, nr. 1.870D/2017, nr. 1.871D/2017, nr. 1.882D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.897D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.264D/2017, nr. 2.275D/2017, nr. 2.284D/2017, nr. 2.294D/2017 la Dosarul nr. 1.623D/2017, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierile din 14 martie şi, respectiv, 10 aprilie 2017, pronunţate în dosarele nr. 22.013/245/2016 şi, respectiv, nr. 17.855/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.623D/2017 şi nr. 1.720D/2017. 8. Prin încheierile din 8 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 3.252/290/2016 şi nr. 3.255/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.626D/2017 şi nr. 1.627D/2017. 9. Prin încheierile din 10 martie, 23 februarie, 16 februarie şi, respectiv, 25 aprilie 2017, pronunţate în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 şi nr. 11.002/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.629D/2017, nr. 1.646D/2017, nr. 1.648D/2017 şi nr. 1.672D/2017. 10. Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.334/221/2016, Judecătoria Deva - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.653D/2017. 11. Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.389/318/216, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.654D/2017. 12. Prin încheierile din 21 februarie, 13 aprilie şi 2 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 şi nr. 25.618/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.668D/2017, nr. 1.718D/2017 şi nr. 1.897D/2017. 13. Prin încheierile din 4 mai, 3 martie şi, respectiv, 8 iunie 2017, pronunţate în dosarele nr. 23.894/303/2016, nr. 25.221/303/2016 şi nr. 25.221/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016). Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.669D/2017, nr. 1.775D/2017 şi nr. 2.275D/2017. 14. Prin încheierile din 24 aprilie, 18 aprilie şi 16 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 35.066/301/2016, nr. 30.101/301/2016 şi nr. 4.848/301/2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 77/2016 şi, respectiv, a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.685D/2017, nr. 1.809D/2017 şi nr. 1.896D/2017. 15. Prin încheierile din 22 şi 24 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 8.296/94/2016 şi nr. 8.732/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 (cu excepţia elementelor în privinţa cărora s-a reţinut neconstituţionalitatea prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2016) şi, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.687D/2017 şi nr. 2.264D/2017. 16. Prin încheierile din 27 aprilie şi 5 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 16.764/233/2016 şi nr. 17.650/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.746D/2017 şi nr. 1.870D/2017. 17. Prin Încheierea din 19 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.260/251/2016, Tribunalul specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 8 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.748D/2017. 18. Prin încheierile din 10 aprilie şi 2 martie 2017, pronunţate în dosarele nr. 34.750/212/2016 şi nr. 20.286/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.758D/2017 şi nr. 1.871D/2017. 19. Prin Încheierea din 20 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.831/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 teza întâi (cu excepţia sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.774D/2017. 20. Prin încheierile din 12 mai şi, respectiv, 19 iulie 2017, pronunţate în dosarele nr. 6.130/279/2016, şi, respectiv, nr. 7.780/279/2016, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (3) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, respectiv a prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 6 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.776D/2017 şi nr. 2.284D/2017. 21. Prin Încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.430/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.812D/2017. 22. Prin Încheierea din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.813D/2017. 23. Prin Încheierea din 3 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.382/225/2016, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.821D/2017. 24. Prin Încheierea din 22 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.146/311/2016, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (1)-(4) şi ale art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.882D/2017. 25. Prin încheierile din 20 aprilie şi, respectiv, 23 mai 2017, pronunţate în dosarele nr. 25.244/300/2016 şi, respectiv, nr. 28.056/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 6 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său, şi, respectiv, a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.895D/2017 şi nr. 1.907D/2017. 26. Prin Încheierea din 2 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.915/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 (cu excepţia sintagmei din teza întâi „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“) din Legea nr. 77/2016 din Legea nr. 77/2016, precum şi a legii, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.294D/2017. 27. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam, Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti şi de Credit Plus (Gulf) Ltd din Dubai, în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii întemeiate pe Legea nr. 77/2016. 28. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, prin faptul că prevederile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor aflate în derulare, respectiv unor contracte încheiate înainte de adoptarea acesteia. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum şi Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi se precizează că în expunerea de motive ce a însoţit proiectul de lege - actualmente Legea nr. 77/2016 - se arată că prin promovarea acestui act normativ se urmăreşte transpunerea prevederilor Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului. Or, chiar în art. 43 alin. (1) al Directivei 2014/17/UE se prevede expres că aceasta nu are caracter retroactiv şi că „prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016“. De asemenea, se subliniază că art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu se corelează cu prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil în ceea ce priveşte aplicarea în timp a legii ce guvernează contractul de credit. Astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 statuează că „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor“, în timp ce, potrivit art. 102 alin. (1), „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa“. 29. Se mai apreciază că prevederile art. 3, art. 8 alin. (1), (3) şi (5), art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 vin în contradicţie cu prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) prima teză din Constituţie. În esenţă, se arată că dreptul de proprietate este încălcat prin obligarea creditorului să accepte o altă obligaţie decât cea stabilită contractual. Or, conform principiului pacta sunt servanda, contractul are putere de lege între părţi. Însă legiuitorul a înţeles să intervină în raportul juridic născut în mod legal între părţi, prin punerea unei alternative la executarea obligaţiei principale (rambursare a sumei de bani împrumutate) la dispoziţia împrumutatului din contractul de credit. 30. Se mai susţine încălcarea prevederilor art. 16 şi art. 20 din Constituţie, întrucât prevederile Legii nr. 77/2016 sunt evident discriminatorii, în condiţiile în care situaţia juridică a creditorilor garantaţi devine net inferioară situaţiei juridice a celorlalţi creditori, chiar creditori care au o poziţie inferioară, respectiv creditorii chirografari. Practic, creditorul ipotecar este sancţionat prin Legea nr. 77/2016 doar pentru simplul motiv că a fost suficient de diligent pentru recuperarea creanţei pe care o deţinea faţă de debitor prin instituirea unei garanţii. 31. Totodată, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 este considerat a fi neconstituţional în măsura în care exclude aplicarea mecanismului dării în plată reglementat de acest act normativ pentru acei debitori care, deşi se găsesc într-o situaţie identică celei în care se află persoane care beneficiază de prevederile legale, sunt înlăturaţi din câmpul de aplicare al actului normativ pe baza unui criteriu care, prin raportare la scopul legii analizate, este aleatoriu, nejustificat obiectiv şi raţional, anume faptul că împrumutul, la data contractării, a avut un cuantum superior plafonului de 250.000 euro. Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că natura obiectivă şi raţională a criteriului în funcţie de care se poate aplica un tratament juridic diferenţiat decurge, în principal, din scopul normei care permite o segmentare între persoanele vizate de acest scop şi toate celelalte subiecte. De asemenea, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a reţinut că simpla existenţă a unui scop legitim nu este suficientă prin ea însăşi pentru a exclude discriminarea, fiind necesară şi respectarea unui raport de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru a-l realiza. 32. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6, raportate la cele ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.985D/2016, instanţa de judecată arată că prin întregul mecanism instituit de Legea nr. 77/2016, de stingere a tuturor datoriilor debitorului prin trecerea bunului ipotecat în proprietatea creditorului, fără a se ţine cont de suma care a mai rămas de restituit şi de valoarea de circulaţie a bunului, se aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale. Instanţa reţine că, în situaţia premisă reglementată de lege, căreia aceasta i se aplică, creditorul este titularul unui drept de a obţine o sumă de bani de la debitor, în baza unei convenţii încheiate cu acesta. Prin intrarea în vigoare a legii criticate, dreptul creditorului este plafonat de legiuitor la valoarea de circulaţie a bunului ipotecat, la care se adaugă sumele deja plătite de debitor. Or, prin aceea că legea se aplică indiferent de valoarea sumei rămase de plătit şi indiferent de valoarea bunului ipotecat, se poate ajunge la situaţia în care creditorul suportă o pierdere considerabilă, cauzată de eventuala diferenţă dintre suma rămasă de recuperat de la debitor şi valoarea imobilului ipotecat. Totodată, instanţa mai apreciază că, în ceea ce priveşte scopul legitim, de utilitate publică, al legii, acesta nu transpare din textul actului normativ. Astfel, nu reiese din textul legii că acesta se adresează doar debitorilor aflaţi în dificultate financiară, pentru ajutorarea cărora s-ar justifica o intervenţie, în anumite limite, a legiuitorului, ci legea poate fi folosită de debitor independent de situaţia sa patrimonială, fiind suficient să aibă în derulare un contract de credit dintre cele prevăzute de lege. Or, deşi situaţia financiară precară a anumitor persoane poate justifica un ajutor din partea statului, în cazul Legii nr. 77/2016 nu reiese în niciun fel din textul acesteia că s-ar adresa persoanelor respective. Din contră, existenţa unui asemenea scop de utilitate publică al legii nu poate fi susţinută, scopul respectiv neexistând atât timp cât în aplicarea legii starea patrimonială a debitorului nu prezintă relevanţă. În plus, ingerinţa instituită de lege în drepturile creditorului este disproporţionată atât timp cât stingerea forţată a creanţei, reglementată de Legea nr. 77/2016, nu este însoţită de garanţia acordării unei compensaţii adecvate. Faptul că în proprietatea creditorului intră un bun imobil nu constituie în sine o garanţie suficientă a acordării justei despăgubiri, atât timp cât creanţa se stinge indiferent de valoarea bunului, adică indiferent de valoarea compensaţiei, oricât de mică ar fi aceasta în comparaţie cu valoarea creanţei. Prin urmare, textele criticate aduc atingere art. 44 alin. (2) din Constituţie. 33. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.623D/2017 şi nr. 1.720D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. 34. Judecătoria Reşiţa, în dosarele nr. 1.626D/2017 şi nr. 1.627D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 35. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.629D/2017, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în dosarele nr. 1.646D/2017 şi nr. 1.648D/2017, consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este parţial întemeiată, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 135, art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar în Dosarul nr. 1.672D/2017 nu îşi exprimă opinia. 36. Judecătoria Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.653D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. 37. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.654D/2017, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 38. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.668D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în Dosarul nr. 1.718D/2017 nu îşi exprimă opinia, iar în Dosarul nr. 1.897D/2017 consideră că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. 39. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.669D/2017 şi nr. 1.775D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în Dosarul nr. 2.275D/2017 consideră că excepţia este întemeiată doar prin raportare la prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie. 40. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.685D/2017, nr. 1.809D/2017 şi nr. 1.896D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 41. Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. 1.687D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar Judecătoria Buftea - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.264D/2017, consideră, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 42. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.746D/2017 şi nr. 1.870D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 43. Tribunalul specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, în Dosarul nr. 1.748D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. 44. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.758D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 1.871D/2017 consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la art. 44 din Constituţie. 45. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.774D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prin raportare la art. 44 din Constituţie. 46. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.776D/2017 şi nr. 2.284D/2017, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 47. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.812D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) din Constituţie. 48. Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. 1.813D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 49. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 1.821D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 50. Judecătoria Slatina, în Dosarul nr. 1.882D/2017, apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. 51. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.895D/2017, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 1.907D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. 52. Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. 2.294D/2017, opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 53. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 54. Guvernul, în punctul său de vedere înregistrat în dosarele nr. 1.685D/2017, nr. 1.748D/2017, nr. 1.774D/2017, nr. 1.809D/2017, nr. 1.812D/2017, nr. 1.895D/2017, nr. 1.896D/2017, nr. 1.907D/2017, nr. 2.275D/2017 şi nr. 2.294D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, referitoare la sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din Legea nr. 77/2016 a devenit inadmisibilă. De asemenea, mai arată că prevederile art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Prin urmare, consideră că excepţia de neconstituţionalitate trebuie respinsă, după cum urmează: ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016; ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016. 55. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 56. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 57. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din totalitatea actelor de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Prevederile legale criticate, punctual, au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“; – Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“; – Art. 4: "(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.“;" – Art. 5 alin. (3): „ Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.“; – Art. 6: "(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.“;" – Art. 7: "(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.“;" – Art. 8: "(1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;" – Art. 11: „ În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.“ 58. În privinţa sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, Curtea constată că o parte din actele de sesizare prin care a fost învestită cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate cuprind menţiuni în sensul exceptării acesteia din cuprinsul obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea acestei sintagme. Prin urmare, respectiva sintagmă nu va mai constitui obiectul analizei Curţii. 59. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componentele sale referitoare la calitatea legii şi principiul securităţii raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, art. 135 referitor la economie, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarele acesteia au înţeles să se raporteze şi la prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea regimului juridic general al proprietăţii prin lege organică. 60. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate. Astfel, atât Legea nr. 77/2016, în ansamblul său, cât şi prevederile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (3), art. 6-8 şi ale art. 11 din acest act normativ, au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, sens în care Curtea Constituţională s-a pronunţat, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la majoritatea dispoziţiilor constituţionale invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată. 61. În prezenta cauză, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate, sunt încălcate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […]“, precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. 62. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a reţinut ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, care au sesizat Curtea în dosarele respective, excepţii soluţionate prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. În plus, Curtea a reţinut că autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza reglementată în teza întâi, care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) şi ipoteza din teza a doua a art. 3, care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016. 63. Astfel, Curtea va reţine, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, că acele contracte de credit dintre autoarele excepţiei de neconstituţionalitate şi consumatori au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011 (fără a aduce în discuţie eventualele acte subsecvente încheiate în legătură cu contractul de credit astfel convenit). Curtea reţine, în plus, că autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016 fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, aşa cum sunt explicitate în Decizia nr. 623/2016 şi cum s-a arătat mai sus. Ca atare, Curea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016. 64. Faptul că respectivele contracte de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea va reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016 şi, implicit, a noului Cod Civil. 65. Având în vedere situaţia consumatorului, care este parte la contractul de credit, în măsura în care nu a fost supus executării silite, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […]“, Curtea va reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi, prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. 66. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, la paragraful 120, Curtea a constatat că „prevederile art. 11 teza întâi raportate la cele ale art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare. Astfel, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din aceeaşi lege“. Curtea a precizat astfel, la paragraful 121, că „instanţa judecătorească care, în condiţiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului şi ştergerea datoriilor principale şi accesorii)“. Astfel, Curtea a constatat că prevederile din art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. 67. În acest context, Curtea va reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost publicată anterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1), (2), (3), (5) şi (6) şi art. 8 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite va fi respinsă ca inadmisibilă. 68. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, care se referă la lege în ansamblul său, Curtea reţine că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care, în art. 348, reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată (a se vedea Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragrafele 107 şi 108). 69. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii legale criticate, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 privind economia. 70. Astfel, cu privire la critica autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate privind nerespectarea principiului neretroactivităţii legii civile, Curtea a statuat prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 94 şi următoarele, că regula pacta sunt servanda presupune luarea în considerare a unor elemente precum buna-credinţă şi echitatea atunci când are loc o schimbare fundamentală a condiţiilor de executare a contractului. Curtea a reţinut că prevederile puse în principal în discuţie prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie sunt cele ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, iar din analiza acestor prevederi legale rezultă faptul că ele se aplică şi contractelor aflate în curs de derulare. Expresia „în derulare“ a fost folosită de legiuitor pentru a acoperi şi cazul prevăzut de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, respectiv faza executării silite începute înainte de intrarea în vigoare a legii. 71. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că majoritatea contractelor de împrumut vizate de legea criticată au fost încheiate în perioada 2007-2009, acestor contracte fiindu-le aplicabil cadrul legal de la acea dată. Curtea a reţinut că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, Curtea a subliniat că prevederile acesteia nu retroactivează. 72. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat“. Cu referire la criticile autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct. 73. Cu privire la critica referitoare la dreptul de proprietate, la paragraful nr. 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 74. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea a reţinut, în plus (prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017, paragraful 104) faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cele ale liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit, în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor“. 75. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză. Totodată, în ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (3) şi ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în dinamica jurisprudenţială în materie, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48, Curtea a statuat că „prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, decizie interpretativă, Curtea nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, ci a stabilit, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei (art. 142 din Legea fundamentală), condiţiile în care dispoziţiile legale antereferite se subsumează exigenţelor Constituţiei. Or, în cazul deciziilor interpretative, în măsura în care aspectele de neconstituţionalitate deduse din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează înţelesul normei juridice care a fost exclus din sfera cadrului constituţional, Curtea a reţinut că, în analiza acestora, nu este incident art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 146 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016, paragraful 25). Atunci când critica de neconstituţionalitate a unei normei juridice priveşte un înţeles sau înţelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumţia de constituţionalitate şi care nu au fost excluse din cadrul constituţional prin decizia interpretativă, este evident că instanţa constituţională este competentă să analizeze fondul excepţiei de neconstituţionalitate“ (a se vedea şi Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28). Prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. 76. În acest context, Curtea a reţinut că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei de plată nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De-abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiţii socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestaţiei şi a judecăţii, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia. 77. De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. 78. Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în condiţiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp, cât şi din perspectiva titularilor lor [(în acest sens, cu privire la testul de proporţionalitate, a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013); (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituţionale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015)]. 79. În acest context, prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42, instanţa de contencios constituţional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale. Astfel s-a reţinut că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională, în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul, în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză, care tranşează problema litigioasă dintre părţi. 80. În continuare, Curtea a reţinut că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de o parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar a unei largi sfere de persoane care, deşi situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniştii, totuşi, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat (contract de credit) şi în condiţii restrictive (condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii), protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată este depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei să fie ţinut să plătească, în continuare, sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea, întrucât Curtea, în analiza sa, pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie. În aceste condiţii, nu este de admis ca o realitate juridică, formală, rezultată din contractul de credit să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile. 81. De asemenea, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016. 82. În consecinţă, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private (pentru cele mai sus expuse, a se vedea Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 38-42). 83. În ceea ce priveşte celelalte aspecte relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său. În acest sens, pot fi enumerate, spre exemplu, Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, Decizia nr. 15 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 7 aprilie 2017, Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, Decizia nr. 391 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 31 octombrie 2017, Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, precum şi deciziile nr. 617^1, nr. 618^2, nr. 619^3 şi nr. 620^4 din 10 octombrie 2017, nepublicate la data pronunţării prezentei decizii. ^1 Decizia nr. 617 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018. ^2 Decizia nr. 618 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 21 mai 2018. ^3 Decizia nr. 619 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018. ^4 Decizia nr. 620 din 10 octombrie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 7 iunie 2018. 84. Faţă de această împrejurare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 85. Distinct de cele prezentate mai sus, Curtea reţine că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit şi de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale asociată acestora. Totodată, Curtea reiterează faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea Decizia nr. 357 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 şi 42). 86. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, precum şi a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5) şi (6) şi ale art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti, Societatea Credit Europe Bank N.V. din Amsterdam şi Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.252/290/2016 şi nr. 3.255/290/2016 ale Judecătoriei Reşiţa, în dosarele nr. 5.876/306/2016, nr. 9.442/306/2016, nr. 10.674/306/2016 şi nr. 11.002/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.334/221/2016 al Judecătoriei Deva - Secţia civilă, în Dosarul nr. 11.389/318/2016 al Judecătoriei Târgu-Jiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 17.064/4/2016, nr. 32.637/4/2016 şi nr. 25.618/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 23.894/303/2016 şi nr. 25.221/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 35.066/301/2016 şi nr. 4.848/301/2017 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 8.296/94/2016 şi nr. 8.732/94/2016 ale Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, în dosarele nr. 16.764/233/2016 şi nr. 17.650/233/2016 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.855/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.260/251/2016 al Tribunalului specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, în dosarele nr. 34.750/212/2016 şi nr. 20.286/212/2016 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 17.831/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 20.430/281/2016 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 10.806/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 6.382/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul nr. 7.146/311/2016 al Judecătoriei Slatina, în Dosarul nr. 25.244/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 7.780/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 4.915/314/2016 al Judecătoriei Suceava, de Societatea Piraeus Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.212/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 6.130/279/2016 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A. din Bucureşti, Credit Plus (Gulf) Ltd din Dubai şi Societatea Credit Europe Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 28.056/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite sunt constituţionale, prin raportare la criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, Judecătoriei Deva - Secţia civilă, Judecătoriei Târgu-Jiu - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Buftea, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Tribunalului specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, Judecătoriei Slatina, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi Judecătoriei Suceava şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
