Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 508 din Codul civil, excepţie ridicată de Nela Dinu în Dosarul nr. 12.777/233/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.669D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că soluţia legislativă criticată se regăsea în Codul familiei, fiind analizată de Curte prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 141 din 8 aprilie 2003. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.777/233/2017, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 din Codul civil. Excepţia a fost invocată de Nela Dinu în cadrul apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a stabilit exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa minorului, precum şi plata pensiei de întreţinere şi a fost respinsă cererea de decădere a pârâtului din drepturile părinteşti ca fiind formulată de o persoană fără calitate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea se limitează la a preciza că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 508 din Codul civil fără a motiva relaţia de contrarietate dintre textul legal criticat şi prevederile Constituţiei. În considerentele încheierii de sesizare, instanţa judecătorească a reţinut că, „deşi nu a precizat în mod expres, apelanta consideră că prevederile art. 508 din Codul civil sunt neconstituţionale pentru că nu prevăd şi calitatea celuilalt părinte de a solicita decăderea din drepturile părinteşti“. 6. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând, în esenţă, că recunoaşterea calităţii procesual active în acţiunile prin care se solicită decăderea din drepturile părinteşti doar autorităţii tutelare, nu şi părintelui nu constituie o încălcare a liberului acces la justiţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în esenţă, că măsura decăderii din drepturile părinteşti este reglementată exclusiv în scopul protecţiei copilului şi al interesului superior al acestuia, nefiind un drept propriu al părinţilor. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 508 din Codul civil, care au următorul cuprins: "(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie." 12. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia nu menţionează prevederile constituţionale pretins a fi încălcate. Totuşi, Curtea reţine, cu titlu prealabil, că deşi autoarea acesteia nu invocă normele de referinţă şi nici nu formulează o minimă motivare a neconstituţionalităţii textului criticat, instanţa judecătorească în faţa căreia a fost ridicată excepţia, în manifestarea rolului său activ, a avut în vedere parcursul procesual - soluţia primei instanţe, precum şi motivele de apel - şi a considerat că excepţia de neconstituţionalitate este motivată în sensul că dispoziţiile art. 508 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd şi calitatea celuilalt părinte de a solicita decăderea din drepturile părinteşti. Având în vedere că instanţa judecătorească a reţinut această motivare fără a indica şi dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, Curtea, în mod rezonabil, poate raporta critica de neconstituţionalitate astfel reţinută de instanţă la art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte calitatea procesuală activă în formularea cererii de decădere din drepturile părinteşti exclusiv autorităţii tutelare dacă viaţa, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin modalităţile expres prevăzute de text. 14. Anterior intrării în vigoare a Codului civil, soluţia legislativă criticată se regăsea la art. 109 din Codul familiei, care prevedea că „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti. Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie.“ Aceste dispoziţii legale au constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 141 din 8 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, Curtea constatând constituţionalitatea acestora. 15. Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale care statuează calitatea procesuală activă exclusivă a autorităţii tutelare de a solicita decăderea din drepturile părinteşti nu încalcă prevederile Constituţiei. Sancţiunea decăderii din drepturile părinteşti reprezintă o sancţiune civilă care se dispune în cazurile în care părinţii, prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti sau prin purtarea lor abuzivă ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în primejdie viaţa, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului. 16. Pe de altă parte, din economia reglementării, autoritatea tutelară apare a fi concepută ca un factor de echilibru în acele situaţii în care între părinţi există o stare conflictuală exacerbată, care a dus la desfacerea căsătoriei şi pe al cărei fond aceştia au tendinţa să recurgă la orice mijloace pe care legea le oferă pentru a se şicana reciproc, ajungând până la dispute cu privire la situaţia copiilor, care, doar aparent, dau expresie interesului acestora din urmă. 17. În considerarea unor asemenea raţiuni, legiuitorul a înţeles să recunoască exclusiv autorităţii tutelare calitate procesuală activă într-o acţiune cu consecinţe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicită decăderea unui părinte din drepturile părinteşti. 18. Faptul că o asemenea calitate nu este recunoscută şi părintelui nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie, care, în această materie, nu este negat, ci se realizează însă doar mediat, pe calea sesizării autorităţii tutelare, singura care are posibilitatea să verifice cu obiectivitate şi simţ de răspundere măsura în care exigenţele de fond pentru promovarea unei acţiuni în decădere din drepturile părinteşti sunt satisfăcute, acţionând astfel ca un filtru în prevenirea unor eventuale abuzuri, degrevând totodată instanţele judecătoreşti de procese cu un atare obiect, fără suport real. 19. De altfel, reglementarea criticată nu face decât să dea expresie specificului acestui domeniu constând în faptul că drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor. Or, nefiind vorba despre un interes propriu al titularului dreptului, respectiv al părintelui, era normal ca valorificarea dreptului său, în situaţia extremă în care tinde la anihilarea drepturilor celuilalt părinte, să fie supusă unui regim restrictiv, cu implicarea autorităţii de stat, în deplină concordanţă cu cele prevăzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nela Dinu în Dosarul nr. 12.777/233/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 508 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
