Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Ancuţa Blanariu în Dosarul nr. 1.784/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.014D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.784/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Ancuţa Blanariu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a contestaţiei formulate de autoarea excepţiei împotriva hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Iaşi. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că statutul judecătorilor, consacrat în art. 125 din Constituţie, nu este completat prin lege organică, aşa cum prevede Legea fundamentală, ci prin norme cuprinse în Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Se arată că transferul judecătorilor constă în schimbarea locului de muncă şi reprezintă, astfel, o modificare a raportului de muncă al acestora, trebuind să se facă în condiţii care să asigure independenţa judecătorilor. Ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea reglementării, prin acte cu caracter inferior legii, a unor aspecte esenţiale ce ţin de statutul unor categorii de personal, respectiv al poliţiştilor, se susţine că, a fortiori, în situaţia judecătorilor şi procurorilor, al căror statut este consacrat la nivel constituţional, elementele esenţiale privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acesteia. Ca atare, atât condiţiile transferului, cât şi criteriile în funcţie de care se soluţionează cererile de transfer atunci când sunt mai multe solicitări pentru acelaşi post vacant trebuie prevăzute expres în legea organică a Consiliului Superior al Magistraturii sau în legea referitoare la statutul judecătorilor şi procurorilor. Chiar dacă în discuţie este o omisiune legislativă, nu se poate ignora viciul de neconstituţionalitate existent, deoarece tocmai această omisiune este cea care generează încălcarea Constituţiei. 6. Se mai arată că, prin neadoptarea unor norme de către Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat normele cuprinse în regulament cu încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 7. Se susţine, totodată, că se încalcă şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la cerinţele de calitate ale legii, deoarece judecătorii, care se pot raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu sunt în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a derulării şi a rezultatului procedurii de transfer. Se precizează, în acest sens, că practica autorităţii care dispune transferul judecătorilor este total imprevizibilă, aplicându-se în mod arbitrar şi prioritar când un criteriu, când altul, în funcţie de elemente necunoscute, fiind practic imposibil să se analizeze acele criterii în mod cumulativ pentru toţi solicitanţii. Se arată că nu există criterii precise şi nicio ordine prestabilită de aplicare a acestora sau o pondere a lor, aspect care dă naştere la arbitrar. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, şi ale art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: - Art. 60 din Legea nr. 303/2004: „Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.“; – Art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004: "Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor: [...] i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor;“." 13. Art. 60 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat prin art. I pct. 102 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Totodată, art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, soluţia legislativă cuprinsă în acesta fiind reglementată la art. 40 lit. j) din Legea nr. 317/2004. 14. Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate în redactarea anterioară modificării realizate, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind calitatea legilor, precum şi în art. 125 alin. (2) cu referire la transferul judecătorilor. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unor critici identice. Prin Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale. 17. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cerere, de Consiliul Superior al Magistraturii. Curtea a observat că în cauză - la fel ca şi în speţa de faţă - este criticată numai teza referitoare la judecători, având în vedere calitatea de judecător a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate (aceeaşi şi în cazul autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate), astfel încât s-a pronunţat numai în limitele sesizării sale. 18. Curtea a observat că art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu conţine nicio prevedere cu privire la condiţiile în care se realizează transferul judecătorilor. În schimb, art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 12 aprilie 2006, enumeră criteriile ce sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe. 19. Curtea a reţinut că transferul constă în schimbarea locului de muncă şi reprezintă o modificare a raportului de muncă al judecătorului, care se face la cererea acestuia, modul de reglementare a transferului fiind o garanţie a asigurării inamovibilităţii judecătorilor. Prin urmare, Curtea a constatat că transferul judecătorilor reprezintă un element esenţial al statutului juridic al acestei categorii de personal. Or, elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acesteia. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că atât condiţiile detaşării, cât şi condiţiile încetării acesteia trebuie prevăzute expres în statutul judecătorilor şi procurorilor, şi anume în Legea nr. 303/2004 (Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 octombrie 2017, paragraful 23). 20. Mai mult, Curtea a observat că însuşi art. 125 alin. (2) din Constituţie stabileşte expressis verbis că transferarea judecătorilor se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii, indicând, aşadar, atât autoritatea competentă să transfere judecătorii, cât şi natura legii prin care se realizează transferarea judecătorilor, respectiv în condiţiile legii organice a Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce înseamnă că această lege este cea care reglementează procedura prin care se realizează transferul. Prin urmare, legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze, pe de o parte, instituţia transferului în Legea nr. 303/2004, cu indicarea criteriilor care trebuie să fie îndeplinite, şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia în Legea nr. 317/2004. 21. Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, încalcă art. 125 alin. (2) din Constituţie. 22. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 121 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 9 iunie 2020, paragrafele 17 şi 28, Curtea a reţinut că elementele esenţiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă al magistraţilor trebuie reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. Ca atare, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, încalcă şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 23. Curtea a reţinut că art. 60 din Legea nr. 303/2004 se limitează la reglementarea expresă numai a autorităţii competente să dispună transferul judecătorului la cererea sa, fără a stabili criteriile şi procedura de transfer al acestuia. Lăsând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea, prin acte cu forţă juridică infralegală, a unor elemente esenţiale ale raportului de muncă al judecătorului şi, implicit, ale statutului acestuia, legea relativizează, în mod nepermis, condiţiile în care se dispune transferul. Aceste norme, pe lângă faptul că încalcă în mod vădit art. 125 alin. (2) din Constituţie, sunt contrare şi exigenţelor de stabilitate, previzibilitate şi claritate, iar prin faptul că permit emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, în această materie determină o stare de incertitudine juridică. Aşadar, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, generează o stare de impredictibilitate şi, astfel, încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece, de la caz la caz, în mod arbitrar, se poate decide într-un mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor. 24. Pe fondul lacunei legislative evidenţiate mai sus, Curtea a mai reţinut că art. 60 din Legea nr. 303/2004 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi ale art. 133 alin. (1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă şi, ca atare, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. 25. În cauza de faţă, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Ţinând cont de data la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, anterioară pronunţării Deciziei nr. 454 din 24 iunie 2020, excepţia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, după publicarea deciziei, autoarea excepţiei având dreptul să formuleze cerere de revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă. 26. Cu privire la dispoziţiile art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 234/2018, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, precitată, că, prin natura sa, Constituţia implică, pe de o parte, o dimensiune constitutivă, care vizează stabilirea/instituirea puterilor statului şi a autorităţilor publice fundamentale, şi, pe de altă parte, o dimensiune atributivă, care vizează conferirea şi definirea atribuţiilor/competenţelor autorităţilor publice antereferite (a se vedea Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragraful 66). Textul criticat cuprinde o normă atributivă de competenţă consacrată chiar la nivel constituţional, astfel încât nu se poate trage decât concluzia că art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 234/2018, este în concordanţă cu art. 125 alin. (2) din Constituţie. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ancuţa Blanariu în Dosarul nr. 1.784/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în redactarea anterioară Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
