Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Pintrijel în Dosarul nr. 659/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 159D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei. Lipseşte partea Ministerul Apărării Naţionale - Casa de Pensii Sectorială Bucureşti. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care arată că în urma decesului soţului său a optat pentru pensia de urmaş. Apoi s-a reangajat la stat, înştiinţând în acest sens casa de pensii. Ulterior, a constatat că pensia care i-ar fi revenit pentru propria contribuţie la sistemul de pensii publice ar fi mai mare decât pensia de urmaş. Prin urmare, a înştiinţat că doreşte să renunţe la pensia de urmaş în favoarea pensiei sale. Susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât un beneficiar de pensie din sistemul public are dreptul să cumuleze pensia cu salariul, însă beneficiarul unei pensii de urmaş nu poate face acest lucru, deşi această pensie are un cuantum mai mic. Textul de lege îi îngrădeşte dreptul la muncă şi este discriminatoriu. 4. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că situaţia la care se raportează autoarea excepţiei este diferită, vizând sistemul public de pensii. Or, faptul că legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, instituie reglementări diferite cu privire la anumite categorii socioprofesionale nu are semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 659/114/2019, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Excepţia a fost ridicată de Elisabeta Pintrijel într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că alte categorii de pensionari pot cumula pensia cu salariul, însă beneficiarii pensiilor de urmaş nu pot. De asemenea, consideră că este încălcat dreptul la muncă. Totodată, susţine că pensia este un bun patrimonial şi nu poate fi îngrădită într-un anumit plafon. 7. Autoarea excepţiei arată şi că dispoziţiile de lege criticate sunt în dezacord cu prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, referitoare la principiile care guvernează sistemul public de pensii. 8. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că beneficiarii de pensii din sistemul de pensii militare de stat se află într-o situaţie diferită faţă de beneficiarii de pensii din sistemul public de pensii pentru că, în cazul celor dintâi, dreptul la pensie se calculează după un algoritm stabilit de legiuitor, fără legătură cu principiul contributivităţii, pe când în cazul celor din urmă calculul drepturilor de pensie are la bază principiul contributivităţii. Drept urmare, în considerarea diferenţelor existente între cele două categorii de beneficiari de pensii, legiuitorul este în drept să adopte soluţii legislative diferite în ceea ce priveşte pensia de urmaş, fără ca aceasta să se constituie într-un tratament discriminatoriu. 9. Cât priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, instanţa consideră că art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu impietează asupra dreptului reclamantei de a se încadra în muncă şi de a presta o activitate salariată, ci reglementează condiţiile în care aceasta poate cumula dreptul la pensie, în calitatea sa de urmaş al unei persoane îndreptăţite la pensie militară de stat, cu veniturile obţinute din muncă. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2), dacă durata căsătoriei cu persoana decedată a fost de cel puţin 15 ani şi nu realizează venituri lunare provenite dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.“ 14. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 stabilesc unele dintre condiţiile în care soţia/soţul unui cadru militar decedat poate obţine pensia de urmaş. Aceste condiţii privesc vârsta prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 - respectiv 60 de ani -, durata căsătoriei, de cel puţin 15 ani, şi interdicţia de a realiza venituri lunare provenite dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea să fie mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. 16. Autoarea excepţiei critică dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, întrucât stabilesc condiţii mai restrictive pentru obţinerea pensiei de urmaş decât cele prevăzute în sistemul public de pensii. Sunt invocate, în acest sens, prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. 17. Curtea observă că, la data formulării excepţiei de neconstituţionalitate, Legea nr. 19/2000 era abrogată, reglementarea condiţiilor de acordare a pensiilor în sistemul public de pensii realizându-se prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispoziţiile art. 85 alin. (1) din această lege prevăd că soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. Astfel, Curtea constată că acordarea pensiei de urmaş soţului supravieţuitor în sistemul pensiilor militare de stat este supusă unor condiţii diferite faţă de cele prevăzute în sistemul public de pensii. 18. Analizând diferenţa de tratament juridic dintre cele două categorii de beneficiari ai pensiilor de urmaş prin prisma criticilor referitoare la discriminare, Curtea aminteşte că discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). În acelaşi sens, Curtea a reţinut că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). În jurisprudenţa sa, Curtea a mai reţinut că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (spre exemplu, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003). De asemenea, Curtea a statuat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se află în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). 19. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a referit în mod specific la diferenţa de tratament juridic dintre pensionarii din sistemul de pensii militare de stat şi pensionarii din sistemul public de pensii, reţinând că beneficiarii pensiilor militare de stat sunt supuşi unor reglementări distincte în raport cu titularii pensiilor din sistemul public de pensii, atât în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a dreptului la pensie, cât şi în ceea ce priveşte modul de calcul al acesteia. Curtea a apreciat însă că diferenţele de tratament juridic sunt justificate de situaţiile obiective avute în vedere de legiuitor, amintind, în acest sens, cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, referitor la natura activităţii şi riscurile pe care le presupune desfăşurarea activităţii de către cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale (a se vedea Decizia nr. 460 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 21 februarie 2023, paragraful 28). 20. În acest context, Curtea apreciază că este relevant să se menţioneze că, odată cu adoptarea Legii nr. 223/2015, legiuitorul a reinstituit un regim juridic diferit pentru militari, ce presupune acordarea pensiei de serviciu, care se calculează şi se acordă în mod distinct faţă de pensiile din sistemul public de pensii, care se întemeiază pe principiul contributivităţii. 21. Având în vedere toate cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că susţinerile autoarei excepţiei privind încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la principiul egalităţii în drepturi sunt neîntemeiate. 22. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale care consacră dreptul la muncă, instanţa de contencios constituţional reţine că sunt aplicabile, mutatis mutandis, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 143 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 16 mai 2014, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. d) şi ale art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, care prevedeau că plata pensiei se suspenda începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmaş realiza, dintr-o activitate profesională, venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, respectiv că beneficiarii pensiei de urmaş puteau cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşeau o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie. 23. Cu acel prilej, Curtea a statuat că raţiunea instituirii pensiei de urmaş rezidă în obligaţia pozitivă a statului de a susţine soţul supravieţuitor sau copiii celui decedat prin acoperirea cheltuielilor materiale necesare traiului şi pentru a suplini astfel contribuţia materială a celui decedat. Pensia de urmaş, întrucât are natura unui ajutor din partea statului, nu se poate cumula cu alte venituri dacă beneficiarul acesteia realizează venituri peste un anumit cuantum, considerat de legiuitor ca fiind suficient pentru un trai decent. În acest caz, ajutorul nu se mai justifică, din moment ce beneficiarul pensiei de urmaş realizează venituri din activităţi profesionale peste un anumit cuantum care îi permit să îşi asigure un trai decent independent de ajutorul primit din partea statului sub forma pensiei de urmaş. 24. Prin urmare, Curtea a constatat că pensia de urmaş are natura juridică a unui ajutor acordat de stat, în scopul suplinirii pe cât posibil a contribuţiei materiale a celui decedat. 25. Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea a reţinut că suspendarea plăţii pensiei de urmaş în cazul în care beneficiarul acesteia realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie nu este decât o aplicare la nivelul legii a raţiunii pentru care a fost instituită pensia de urmaş. Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puţin la nivelul salariului minim brut pe economie, care depăşeşte în toate situaţiile o pătrime din salariul mediu brut pe economie, reprezintă chiar voinţa legiuitorului de a nu acorda ajutorul în cauză persoanelor angajate care, în acest mod, îşi asigură resursele materiale necesare traiului. Angajarea unei persoane beneficiare a pensiei de urmaş reprezintă un act de voinţă al acesteia în sensul că îşi poate asigura traiul fără a mai apela la ajutorul acordat de stat sub forma pensiei de urmaş; în această situaţie, plata pensiei de urmaş se suspendă, putând fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. 26. Prin urmare, Curtea, având în vedere cele statuate prin decizia mai sus amintită, a conchis că nu se poate pune un semn de egalitate între pensia pentru limită de vârstă şi pensia de urmaş, temeiurile acordării acestor drepturi fiind diferite, astfel că şi tratamentul juridic aplicabil titularilor celor două categorii de drepturi la pensie reflectă această diferenţă sub aspectul cuantumului pensiei cuvenite şi al posibilităţii de a fi cumulată cu alte venituri. 27. Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat că obţinerea dreptului la pensie de urmaş nu poate fi privită ca fiind o manifestare a dreptului de a moşteni, întrucât nu se exercită asupra elementelor din patrimoniul persoanei decedate, ci se obţine în temeiul legii, având natura unui ajutor bănesc acordat de stat. 28. În sfârşit, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 92 alin. (2) lit. d) şi ale art. 94 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu aduceau atingere dreptului la muncă, întrucât nu instituiau nicio piedică pentru exercitarea acestuia. Pierderea dreptului de a beneficia de un ajutor financiar din partea statului acordat în vederea susţinerii persoanelor lipsite de resurse materiale ca urmare a faptului că beneficiarul acestui drept şi-a asumat să îşi asigure singur resursele materiale necesare traiului prin exercitarea dreptului la muncă nu poate fi privită sub niciun aspect ca o încălcare a acestui din urmă drept fundamental. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elisabeta Pintrijel în Dosarul nr. 659/114/2019 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
