Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroiimartiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu şi Carol Goghie în Dosarul nr. 1.547/93/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, de Marin Cîrciumaru în Dosarul nr. 4.745/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, de Gheorghe Androne în Dosarul nr. 3.407/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Nelu-Iulian Ioviţă şi de Petre Iliev în dosarele nr. 4.744/118/2018 şi nr. 5.073/118/2018 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi de Natalia Răducu şi de Mihai Coandă în dosarele nr. 11.291/3/2018 şi nr. 23.636/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 750D/2019, nr. 913D/2019, nr. 1.236D/2019, nr. 1.265/2019, nr. 1.441D/2019, nr. 1.484D/2019 şi nr. 1.715D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai 2022, în prezenţa autorilor excepţiei de neconstituţionalitate Constantin Bălan, Dan Smerrtcov, Carol Goghie, Marin Cîrciumaru şi Nelu Iulian Ioviţă, precum şi a avocatului Ilie Drăgulin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Niculae Matei, Aureliu Pană şi Florin Briceag, precum şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 913D/2019, nr. 1.236D/2019, nr. 1.265/2019, nr. 1.441D/2019, nr. 1.484D/2019 şi nr. 1.715D/2019 la Dosarul nr. 750D/2019, care a fost primul înregistrat, şi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 25 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.547/93/2018, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale cap. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 4. Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.745/118/2018, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 5. Prin Încheierea din 16 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.407/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 6. Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.744/118/2018 şi prin Încheierea din 7 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.073/118/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 7. Prin Încheierea din 19 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 11.291/3/2018, şi prin Încheierea din 28 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 23.636/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. 8. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu şi Carol Goghie, de Marin Cîrciumaru, de Gheorghe Androne, de Nelu-Iulian Ioviţă, de Petre Iliev, de Natalia Răducu şi de Mihai Coandă în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri întemeiate pe Legea nr. 341/2004. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt în totală contradicţie cu normele instituite de art. 4 şi 5 din Legea nr. 341/2004, în ceea ce priveşte algoritmul de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituite de art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 10. Astfel, se susţine că, deşi din conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, se deduce că voinţa legiuitorului este aceea de a utiliza în algoritmul de calcul al indemnizaţiei reparatorii instituit ca normă de drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 drept indicator câştigul salarial mediu brut, în mod abuziv şi contradictoriu cu conţinutul acestei norme de drept, se stipulează că, în anul 2015, indemnizaţiile „se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2015“. De asemenea, se susţine că, în mod abuziv, neconstituţional şi contradictoriu cu conţinutul acestei norme de drept special, prin manopere dolosive şi diversiune juridică, cu nerespectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000, în timp ce absolut toate categoriile prevăzute de Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au beneficiat în mod real de restabilirea drepturilor salariale şi asigurări sociale faţă de nivelul lor avut anterior diminuării cu 25%, respectiv 15%, persoanele vizate de Legea nr. 341/2004 au beneficiat doar formal de reîntregirea venitului, deoarece, „prin neluarea în considerare a algoritmului de calcul, prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, diminuarea cu 15% a drepturilor revoluţionarilor la indemnizaţia reparatorie a persistat şi persistă“. 11. Se mai susţine că discriminarea există şi sub aspectul normei de drept instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, privind egalitatea sub aspectul efectului juridic al celor două sintagme, şi anume „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“ şi „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“. Astfel, în timp ce pentru toate categoriile sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, la calculul drepturilor, inclusiv al pensiilor, este utilizat indicatorul „câştigul salarial mediu brut“, în cazul beneficiarilor Legii nr. 341/2004, pentru calculul indemnizaţiei este menţinut ultimul salariu mediu cunoscut, respectiv cel din luna octombrie 2010. 12. În susţinerea criticilor privind existenţa unor discriminări se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării. De asemenea, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 314 din 5 iunie 2014, prin care s-a reţinut că măsura de suspendare repetată, sine die, a plăţii indemnizaţiilor revoluţionarilor poate afecta proporţionalitatea măsurii şi creează incertitudine cu privire la acordarea acestor indemnizaţii. 13. De asemenea, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (1), ale art. 47 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, deoarece indemnizaţia prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, indemnizaţie care nu se mai acordă potrivit dispoziţiilor de lege criticate, a constituit singura sursă de venit şi a folosit la garantarea împrumuturilor obţinute de la bănci. 14. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, se arată că indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 reprezintă drepturi băneşti, acordate printr-o lege specială, cu caracter reparatoriu şi compensatoriu, iar cuantumul acestor prestaţii sociale, care nu sunt prevăzute de textul constituţional al art. 47, poate fi dimensionat de către legiuitor în funcţie de posibilităţile bugetare existente la un moment dat. În acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate şi ale avocatului autorilor excepţiei prezenţi la şedinţa publică, actele depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. 19. Curtea reţine că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepţiile şi anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare şi ţinând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, care au următorul conţinut: - Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“; – Art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013 următoarele drepturi: [...] l) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“; – Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014: „În anul 2015 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“; – Art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 referitor la protecţia proprietăţii şi ale art. 6 privind ratificarea din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi ale art. 2 privind garantarea drepturilor tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia critică, pe de-o parte, dispoziţiile de lege potrivit cărora plata indemnizaţiilor reparatorii lunare prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu s-a acordat în anul 2013, iar, pe de altă parte, dispoziţiile de lege potrivit cărora celelalte indemnizaţii prevăzute de Legea nr. 341/2004 [cum este cea prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, şi anume indemnizaţia lunară, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata] se menţin în plată în anii 2014, 2015, 2016, 2017 (perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017), 2018 şi 2019-2021 la nivelul anilor anteriori, respectiv la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013. 22. Referitor la dispoziţiile de lege prin care - în anii 2012, 2013 şi 2014 - nu s-a acordat plata indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, Curtea reţine că acestea au făcut obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate aceleaşi critici precum cele invocate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că textul de lege criticat stabileşte că, temporar, nu se mai acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizaţii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceste indemnizaţii au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, precitată, paragraful 26). 23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 47 din Constituţie, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente. În acest context, Curtea a reţinut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiţie principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecţia sănătăţii şi altele asemenea, dar şi a unor drepturi care nu au o consacrare constituţională şi care tind către acelaşi obiectiv. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, în chiar art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar prin art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. 24. Referitor la invocarea art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că drepturile a căror plată nu s-a acordat prin dispoziţiile de lege criticate fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989. În ceea ce priveşte prevederile actului normativ criticat vizând limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. 25. De asemenea, cu privire la invocarea art. 16 din Constituţie, Curtea nu a reţinut critica privind pretinsa discriminare între beneficiarii Legii nr. 341/2004 şi „celelalte categorii sociale, plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat“, întrucât aceştia nu se află în situaţii juridice similare (Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, paragraful 27). 26. Referitor la dispoziţiile de lege prin care s-au plafonat indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, sau prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, prin care a constatat constituţionalitatea acestor dispoziţii în raport cu critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 33, Curtea a reţinut, cu privire la indemnizaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, că aceasta se acordă pe lângă indemnizaţia reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) - a cărei plată nu se acordă. Art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizaţii se menţineau la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de modul de calcul al acestora, şi anume de raportarea la indemnizaţia aflată în plată în luna decembrie 2011, iar nu la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aşa cum prevedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 - că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010. 27. Prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 38, referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea a decis că dispoziţiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizaţii instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalităţii şi supremaţiei Constituţiei, aceste indemnizaţii nefiind drepturi fundamentale. 28. Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2018, paragraful 33, Curtea a reţinut că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, indemnizaţiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut că aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019, paragraful 48, Curtea a stabilit că despre protecţia oferită de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se poate vorbi numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizaţiile constituind o „speranţă“ a titularilor acestor drepturi, aşa cum s-a reţinut prin deciziile nr. 42 din 22 ianuarie 2014 şi nr. 314 din 5 iunie 2014, precitate. 29. Cu referire la critica formulată din perspectiva art. 124 din Constituţie, prin Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, paragraful 41, Curtea a constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către autorităţile administrative, respectiv casele judeţene de pensii, pe de-o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul contenciosului constituţional. 30. În final, cu privire la art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 59, Curtea a constatat că acesta nu are incidenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Referitor la celelalte dispoziţii din actele internaţionale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Bălan, Mariana Bălan, Iulian Brabete, Teodor Feraru, Niculae Matei, Aureliu Pană, Florin Briceag, Dan Smerrtcov, Dantis Minurland Amadoniu, Vergil Vlădeanu şi Carol Goghie în Dosarul nr. 1.547/93/2018 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, de Marin Cîrciumaru în Dosarul nr. 4.745/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, de Gheorghe Androne în Dosarul nr. 3.407/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Nelu-Iulian Ioviţă şi de Petre Iliev în dosarele nr. 4.744/118/2018 şi nr. 5.073/118/2018 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi de Natalia Răducu şi de Mihai Coandă în dosarele nr. 11.291/3/2018 şi nr. 23.636/3/2018 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 14 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
