Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Ion Petroşanu şi alţii în Dosarul nr. 1.252/87/2019 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 93D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 223D/2020, nr. 224D/2020, nr. 225D/2020, nr. 1.519D/2020, nr. 1.534D/2020, nr. 1.880D/2020, nr. 2.098D/2020 şi nr. 2.373D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege. Excepţiile au fost ridicate de Georgeta Popescu şi alţii, Camelia Rozalia Neamu şi Petrişor Gigi Roşu, precum şi de Mihaela Anca Bojă şi Nicolae Popescu în dosarele nr. 1.018/87/2019, nr. 1.035/87/2019 şi nr. 1.197/87/2019 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Alina-Elena Agavriloaie-Stoica şi alţii în Dosarul nr. 1.486/30/2019 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă, de Andrei-Radu Dincă şi alţii, respectiv de Vadim Caranic în dosarele nr. 1.451/120/2020 şi nr. 22/120/2020 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Cristina Blaga şi alţii în Dosarul nr. 522/59/2019* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de George Cristian Ancuţescu şi alţii în Dosarul nr. 2.696/63/2018/a1* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 223D/2020, nr. 224D/2020, nr. 225D/2020, nr. 1.519D/2020, nr. 1.534D/2020, nr. 1.880D/2020, nr. 2.098D/2020 şi nr. 2.373D/2020 la Dosarul nr. 93D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Astfel, referindu-se la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că urgenţa adoptării actului normativ criticat a fost motivată în preambulul ordonanţei de urgenţă şi în nota de fundamentare, arătându-se influenţa negativă pe care ar fi avut-o asupra bugetului consolidat acordarea într-o singură tranşă a drepturilor salariale restante. Prin urmare, a fost necesară eşalonarea pe o anumită perioadă de timp. Cu privire la criticile vizând neconstituţionalitatea intrinsecă referitoare la discriminare, arată că acea categorie profesională la care se raportează autorii excepţiei nu era prevăzută ca destinatară a actului normativ. Totodată, cu privire la stabilirea tipului de dobândă, problema a fost lămurită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 8 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.252/87/2019, încheierile din 23 ianuarie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.018/87/2019, nr. 1.035/87/2019 şi nr. 1.197/87/2019, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Ion Petroşanu şi alţii, de Georgeta Popescu şi alţii, respectiv de Camelia Rozalia Neamu şi Petrişor Gigi Roşu - prin recalificarea cererilor formulate în acţiunile principale de către instanţa de judecată -, precum şi de Mihaela Anca Bojă şi Nicolae Popescu în cauze având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale restante. 8. Prin Încheierea din 10 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.486/30/2019, Tribunalul Alba - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, în ansamblu, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Alina-Elena Agavriloaie-Stoica şi alţii într-o cauză având ca obiect cererea privind acordarea unor drepturi salariale restante. 9. Prin Încheierea din 22 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.451/120/2020, şi Încheierea din 22 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 22/120/2020, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă - Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de Andrei-Radu Dincă şi alţii, respectiv de Vadim Caranic în cauze având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale restante. 10. Prin Încheierea din 8 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 522/59/2019*, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de Cristina Blaga şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi salariale restante. 11. Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.696/63/2018/a1*, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. Excepţia a fost ridicată de George Cristian Ancuţescu şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri privind drepturi salariale restante. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost emisă cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile situaţiei extraordinare şi ale urgenţei. Sunt amintite cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006 şi Decizia nr. 255 din 11 mai 2005. Astfel, deşi se invocă influenţa substanţială asupra bugetului de stat pe anul 2019, legiuitorul delegat nu face trimitere la nicio analiză care să arate care sunt sumele care ar trebui acordate personalului din justiţie şi la modalitatea în care plata acestor sume ar influenţa bugetul de stat. De asemenea, nu se arată motivele pentru care se invocă lipsa fondurilor din bugetele Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, nu se indică şi nu se dovedesc motivele pentru care aceste fonduri nu au fost prevăzute în bugetele celor două ministere, având în vedere că Guvernul este cel care face propunerile privind bugetul de stat şi, chiar în perioada în care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, a fost trimisă spre adoptare Parlamentului şi legea bugetului de stat. Or, Guvernul nu poate invoca propria sa inacţiune (faptul că nu a prevăzut în bugetele Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public sumele necesare pentru plata drepturilor restante) pentru a justifica urgenţa adoptării acestei ordonanţe de urgenţă. 13. În acelaşi sens, Guvernul nu a motivat care este situaţia extraordinară şi urgentă care priveşte numai curţile de apel, tribunalele, judecătoriile, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi parchetele de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii, din cauza căreia nu au fost prevăzute sumele necesare în bugetele Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, însă nu priveşte şi celelalte instituţii din familia ocupaţională „Justiţie“ (Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii) cărora nu li se aplică ordonanţa de urgenţă. 14. Autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 încalcă dreptul lor de proprietate, întrucât eşalonează o creanţă de natură salarială fără a exista o justificare rezonabilă şi prin impunerea unei sarcini disproporţionate. Arată că, spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, nu există o situaţie obiectivă care să justifice eşalonarea, aşa cum ar fi o criză economică. 15. De asemenea, măsura este aplicabilă în mod arbitrar şi discriminatoriu, întrucât de la eşalonare sunt exceptaţi magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei detaşaţi la Institutul Naţional al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Şcoala Naţională de Grefieri etc. Totodată, măsura eşalonării nu se aplică magistraţilor care au primit deja drepturile salariale restante. Consideră că sumele care se plătesc celor exceptaţi ar putea fi împărţite tuturor magistraţilor, fără discriminare, sursa financiară regăsindu-se tot în bugetul de stat. 16. În susţinerea acestor critici sunt invocate şi Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, şi Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunţată în Cauza Driha împotriva României, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 10 aprilie 1984, pronunţată în Cauza 14/83 Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann împotriva Land Nordrhein-Westfalen. 17. Se mai arată că prin art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 legiuitorul delegat stabileşte dreptul creditorilor de a primi cu titlu de accesorii dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, ceea ce încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi supremaţia legilor. Astfel, articolul de lege criticat este neconstituţional atât din perspectiva tipului de dobândă recunoscută de către legiuitor, cât şi sub aspectul momentului de la care curge aceasta. 18. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a fost adoptată în contextul în care prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.066/C/2018 s-a recunoscut autorilor excepţiei plata diferenţelor salariale derivate din aplicarea unei valori de referinţă sectorială diferite în cadrul aceleiaşi categorii profesionale pentru perioada 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, sume care în prezent au fost calculate de către departamentele financiar-contabile de la nivelul fiecărui ordonator de credite. 19. Este de menţionat că recunoaşterea acestor drepturi salariale prin ordinul menţionat nu a modificat cu nimic scadenţa acestor diferenţe salariale, în sensul că diferenţele sunt scadente lunar, în perioada 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, din momentul în care salariul trebuia achitat la nivelul maxim aflat în plată, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, astfel că stabilirea unui alt moment de la care ar curge aceste dobânzi - data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale - reprezintă o intruziune nepermisă a legiuitorului în sfera de activitate a puterii judecătoreşti, singura în măsură să asigure interpretarea legilor, încălcând totodată supremaţia legilor, şi în special a dispoziţiilor legale care reglementează daunele-interese moratorii sub forma dobânzii legale care curg de la scadenţă, şi nu din momentul recunoaşterii lor prin acte administrative. Din acest punct de vedere sunt incidente prevederile art. 1.531 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), iar acest din urmă element este acoperit de daunele-interese moratorii sub forma dobânzii legale, care se cuvin de la scadenţă, şi nu de la data recunoaşterii dreptului prin acte administrative. 20. Recunoaşterea diferenţelor salariale prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.066/C/2018 nu a avut semnificaţia fixării momentului scadenţei obligaţiei de plată, ci a avut rolul de a consolida un drept preexistent în patrimoniul subsemnaţilor, astfel că stabilirea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 a momentului de la care se datorează dobânzi legale, respectiv data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, vine în contradicţie cu regimul juridic stabilit de Codul civil asupra dobânzii legale aferente obligaţiilor de plată a sumelor de bani. 21. Dacă s-ar accepta teza prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 ar însemna că legiuitorul delegat poate să modifice în mod unilateral regimul juridic al dobânzii legale, stabilind că aceasta se datorează de la un moment arbitrar (emiterea unor acte administrative), şi nu de la data scadenţei, conform art. 1.535 din Codul civil, cu încălcarea vădită a supremaţiei legilor. 22. Pe de altă parte, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 este neconstituţional şi sub aspectul tipului de dobândă legală pe care îl prevede - dobânda remuneratorie, în condiţiile în care ceea ce se datorează de la scadenţă este dobânda penalizatoare. 23. Conform art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie, or, se observă că dobânda datorată de angajat ca urmare a recunoaşterii obligaţiei de plată a drepturilor salariale nu poate fi decât dobânda penalizatoare, definită prin art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ, respectiv dobânda legală aferentă perioadei calculate de la scadenţa obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective. 24. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că în astfel de situaţii se datorează dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei obligaţiei de plată a drepturilor salariale. În acest sens, sunt invocate Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii şi Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Prin efectul art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 legiuitorul delegat nesocoteşte deciziile nr. 2 din 17 februarie 2014 şi nr. 7 din 27 februarie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că de la momentul scadenţei se datorează o altă dobândă legală decât cea penalizatoare, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat şi al supremaţiei legii. 25. Având în vedere cele menţionate anterior cu privire la tipul dobânzii legale datorate şi scadenţa obligaţiei de plată, autorii excepţiei consideră că prin art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 legiuitorul introduce o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, în condiţiile în care magistraţii care au beneficiat de drepturi salariale restante anterioare acestei ordonanţe au obţinut dobânda legală penalizatoare (şi nu cea remuneratorie), calculată de la data scadenţei (şi nu de la data vreunui eventual act administrativ de recunoaştere a drepturilor restante). 26. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu sunt de natură să creeze discriminări în raport cu alte categorii din sistemul justiţiei şi nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, raportat la art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 din Constituţie în contextul în care fondurile prevăzute în prezent în bugetul Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Public pentru drepturi salariale nu sunt suficiente. 27. Tribunalul Alba - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. Cât priveşte înfrângerea prevederilor art. 1.516 alin. (1) din noul Cod civil, susţinută de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu intră sub incidenţa controlului exercitat de Curtea Constituţională, întrucât controlul vizează numai conformitatea unui act normativ cu prevederile Constituţiei. 28. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.880D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, iar în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.534D/2020 arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 sunt de natură să creeze discriminări în raport cu alte categorii de personal din sistemul justiţiei şi încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, raportat la art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă apreciază că nu au fost încălcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie. 29. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că sunt neîntemeiate criticile vizând neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 115, dar că este încălcat principiul egalităţii în drepturi, întrucât se creează o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii profesionale. 30. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile actului normativ criticat nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 31. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 32. Guvernul, în punctul de vedere comunicat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.098D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată, în esenţă, că în ceea ce priveşte urgenţa şi situaţia extraordinară care au justificat elaborarea actului normativ, acestea sunt prezentate în preambulul ordonanţei de urgenţă şi, pe larg, în nota de fundamentare a acestui act normativ. Apreciază că, raportat la cuantumul sumelor în discuţie şi la impactul semnificativ al lipsei măsurilor instituite prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului asupra bugetului de stat, în speţă sunt pe deplin incidente argumentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 722 din 29 octombrie 2015. De asemenea, considerentele din Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, deşi s-au referit la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, sunt deopotrivă aplicabile şi în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, care, în esenţă, stabileşte acelaşi grafic de eşalonare. Prin Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererile reclamanţilor din cauza de mai sus, prin care aceştia invocau încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie (atingerea dreptului la proprietatea sa), în sensul că autorităţile interne (Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice) au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătoreşti ce recunoşteau drepturi salariale restante. În ceea ce priveşte susţinerea că acest act normativ este discriminatoriu, instituind măsuri de eşalonare doar pentru unele instituţii din sistemul justiţiei, în timp ce pentru altele nu s-au instituit astfel de măsuri, menţionează faptul că personalul din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau al Consiliului Superior al Magistraturii nu a făcut parte dintre destinatarii acestui act normativ dintr-un motiv obiectiv: aceste instituţii nu au înregistrat, la momentul adoptării actului, drepturi salariale restante aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018. Or, obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 se referă la imposibilitatea obiectivă de plată a unor sume de bani restante stabilite prin acte administrative ale ordonatorilor de credite, imposibilitate determinată de impactul substanţial asupra bugetului de stat al acelor sume. 33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 12 februarie 2019, al cărei conţinut este următorul: "ART. 1 (1) Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015- 30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează: a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite; b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite; c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite; e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite. (2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale. (4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii sumelor restante, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). ART. 2 Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică personalului din sistemul justiţiei ale cărui indemnizaţii de încadrare/salarii de bază se stabileau în perioada prevăzută la art. 1 alin. (1) pe baza valorii de referinţă sectorială din cadrul: curţilor de apel, tribunalelor, judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii. ART. 3 Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică personalului care a obţinut, până la data intrării ei în vigoare, plata sumelor care fac obiectul acesteia." 36. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, apreciază că sunt înfrânte prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie privind proprietatea. 37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 stabilesc eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii drepturilor de natură salarială restante stabilite prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 în favoarea personalului din sistemul justiţiei din cadrul curţilor de apel, al tribunalelor, al judecătoriilor, al celorlalte instituţii pentru care ministrul justiţiei este ordonator principal de credite, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, de pe lângă tribunale şi de pe lângă judecătorii. 38. În nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 s-a arătat, în esenţă, că pentru perioada 9 aprilie 2015-30 iunie 2017 salarizarea personalului bugetar (şi a personalului din sistemul justiţiei) a fost reglementată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării legii unitare de salarizare, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare. 39. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a reţinut că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor) s-au eliminat diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Ca urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 contraveneau principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabileau că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. 40. Decizia menţionată este şi o decizie interpretativă a dispoziţiilor cuprinse în legislaţia vizată în ceea ce priveşte sintagma „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare“, sintagmă folosită şi în Legea nr. 71/2015 la art. 1 alin. (5^1). 41. În nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 s-a mai arătat că, în ceea ce priveşte cuantumul valorii de referinţă sectorială în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie“, valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei începând cu 9 aprilie 2015 şi de 463,5 lei începând cu 1 decembrie 2015 este stabilită prin sentinţe/decizii ale instanţelor judecătoreşti. Având în vedere aceste valori, a fost emis Ordinul nr. 75 din 15 martie 2018 al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care rezultă că judecătorii, magistraţii-asistenţi, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţei supreme sunt salarizaţi, pentru perioada 9 aprilie 2015-30 noiembrie 2015, prin acordarea valorii de referinţă sectorială (VRS) de 421,36 lei, respectiv VRS 405 lei, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2008, şi, pentru perioada 1 decembrie 2015-31 decembrie 2017, prin acordarea unei VRS de 463,5 lei, respectiv VRS 405 lei, la care se adaugă 4%, procent prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008, şi 10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. În acelaşi sens au fost emise ordinele ministrului justiţiei nr. 2.066/C/2018 şi nr. 2.118/C/2018 prin care se acordă drepturile salariale menţionate mai sus pentru judecătorii, tribunale şi curţi de apel, precum şi pentru Ministerul Justiţiei şi care trebuie să fie puse în aplicare de îndată (ordine similare fiind emise pentru personalul din instituţiile pentru care ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite şi ale cărui salarii se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială). 42. Din examinarea celor mai sus arătate Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 au în vedere drepturi de natură salarială a căror acordare s-a dispus prin acte administrative ale ordonatorilor de credite în vederea asigurării unei salarizări egale - la nivelul recunoscut prin hotărâri judecătoreşti - a personalului din justiţie aflat în situaţii profesionale identice. 43. Cu privire la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, autorii excepţiei formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, ce privesc întregul act normativ, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la măsurile dispuse prin această ordonanţă. 44. Analizând aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă invocate, Curtea constată că acestea se referă la neîndeplinirea condiţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, susţinându-se că nu a existat o situaţie extraordinară care să impună adoptarea de urgenţă a măsurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019. 45. Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, a statuat că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public prin intermediul ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări. 46. Examinând nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea constată că, în emiterea acestui act normativ, Guvernul invocă consecinţele grave pe care plata neeşalonată a drepturilor prevăzute prin actele administrative ale ordonatorilor de credite le-ar avea asupra asigurării resurselor necesare funcţionării Ministerului Justiţiei şi plăţii drepturilor salariale pentru toate categoriile de personal din sistem, în condiţiile inexistenţei unor fonduri suficiente pentru plata imediată a acestor sume. Mai mult, imposibilitatea plăţii imediate a tuturor drepturilor acordate prin actele administrative ale ordonatorilor de credite ar genera noi procese care privesc punerea în executare a ordinului şi iniţierea executărilor silite, elemente care sunt de natură să determine costuri semnificative cu resursele materiale şi umane. 47. Curtea apreciază că motivele invocate de Guvern constituie o situaţie obiectivă, ieşită din comun, care justifică intervenţia legislativă urgentă pentru a preveni efecte de natură să afecteze interesele publice, care privesc, pe de o parte, angajarea imediată a unor cheltuieli bugetare într-un cuantum semnificativ şi, pe de altă parte, buna funcţionare a Ministerului Justiţiei şi plata drepturilor salariale personalului. Curtea observă, de asemenea, că emiterea actelor administrative ale ordonatorilor de credite pentru egalizarea drepturilor salariale ale personalului din justiţie nu a reprezentat un eveniment ce putea fi anticipat, ci a intervenit, aşa cum s-a reţinut şi în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, ca urmare a unei succesiuni de acte normative, a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, precum şi a existenţei unor hotărâri judecătoreşti care au prevăzut pentru o parte din personalul din justiţie drepturi salariale superioare celor pe care le primeau persoane aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu deţineau astfel de hotărâri judecătoreşti. 48. Prin urmare, Curtea apreciază că măsurile adoptate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 se circumscriu unei situaţii urgente şi extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea acestor prevederi constituţionale fiind neîntemeiate. 49. Examinând, în continuare, criticile de neconstituţionalitate intrinsecă ce privesc măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, Curtea constată că una dintre criticile formulate de autorii excepţiei priveşte dreptul lor de proprietate asupra sumelor reprezentând drepturi salariale restante. 50. Faţă de această critică, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd plata drepturilor stabilite prin actele administrative ale ordonatorilor de credite, precum şi actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi plata dobânzii legale remuneratorii calculate de la data emiterii ordinelor/ deciziilor de acordare a drepturilor salariale. Prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiaşi act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferenţa dintre dobânda penalizatoare şi cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii aceloraşi ordine sau decizii. 51. Curtea apreciază că Guvernul, prin adoptarea reglementării criticate, nu neagă existenţa şi întinderea drepturilor salariale restante acordate prin ordinul ordonatorului de credite. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată (în acelaşi sens sunt, mutatis mutandis, şi considerentele Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010). 52. În prezenta cauză, referitor la încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate, autorii excepţiei invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, arătând că, aşa cum a reţinut instanţa europeană prin pct. 41 din această decizie, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a actului. Cu toate acestea modul în care statul concepe imperativele de interes general nu trebuie să se dovedească a fi lipsit în mod vădit de temei raţional. Or, autorii excepţiei apreciază că în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 nu există temeiuri raţionale care să justifice plata eşalonată a drepturilor prevăzute prin actele administrative ale ordonatorilor de credite pentru o perioadă de 5 ani. 53. Referitor la această critică, Curtea apreciază că sunt valabile cele reţinute mai sus cu privire la conformitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 cu prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), în sensul existenţei unei situaţii urgente şi extraordinare care a justificat emiterea acestui act normativ. 54. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile privind încălcarea dreptului de proprietate. 55. În ceea ce priveşte critica vizând încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, Curtea reţine că autorii excepţiei invocă existenţa unei diferenţe de tratament juridic între persoanele care au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 şi cele ale căror drepturi sunt plătite eşalonat, ca efect al dispoziţiilor acestui act normativ. Or, Curtea aminteşte că, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. 56. Tot raportat la prevederile constituţionale şi convenţionale care prevăd egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, autorii excepţiei invocă şi discriminarea pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 o face între diferitele categorii de personal din justiţie, arătând că dispoziţiile privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale prevăzute prin acte administrative ale ordonatorilor de credite nu sunt aplicabile personalului altor instituţii, aşa cum sunt Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii. 57. Or, faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019, situaţia extraordinară care impune adoptarea de urgenţă a măsurii eşalonării plăţii drepturilor restante o reprezintă insuficienţa fondurilor în bugetul Ministerului Justiţiei şi al Ministerului Public şi consecinţele pe care acordarea imediată a acestor drepturi le-ar fi avut asupra acestui buget. Legiuitorul delegat nu a avut în vedere şi nu invocă eventuala insuficienţă a fondurilor necesare funcţionării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se finanţează, în mod distinct, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind preşedintele acestei instanţe [art. 18 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, abrogată în prezent prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022]. De asemenea, nu s-a referit nici la insuficienţa fondurilor necesare funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, care se finanţează, de asemenea, din bugetul de stat, ordonatorul principal de credite fiind preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii [art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, abrogată în prezent prin Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022]. 58. Prin urmare, Curtea constată că situaţia personalului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a personalului Consiliului Superior al Magistraturii este, în mod obiectiv, diferită de cea a personalului ale cărui drepturi salariale sunt plătite din bugetul Ministerului Justiţiei, astfel că tratamentul juridic diferit este justificat. 59. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa discriminare faţă de magistraţii cărora le-au fost achitate drepturile salariale restante anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 şi care au obţinut dobânda legală penalizatoare (şi nu cea remuneratorie), calculată de la data scadenţei (şi nu de la data vreunui eventual act administrativ de recunoaştere a drepturilor restante), se apreciază că aceasta pune în discuţie, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce au fost soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 75 din 7 decembrie 2020, precitată. 60. În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat constituţionalitatea unor prevederi legale care prevedeau eşalonarea succesivă a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, şi în anii 2012-2017 (a se vedea Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, sau Decizia nr. 393 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 9 septembrie 2021). Referindu-se la susţinerile privind încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi reţinută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătoreşti, ci, din contră, le recunoaşte şi îşi ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile şi obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, Curtea a constatat că eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu este o măsură prin care se interzice, nici măcar temporar, executarea unei hotărâri judecătoreşti şi, în consecinţă, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei. Curtea apreciază că, mutatis mutandis, considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză. 61. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Petroşanu şi alţii, de Georgeta Popescu şi alţii, de Camelia Rozalia Neamu şi Petrişor Gigi Roşu, precum şi de Mihaela Anca Bojă şi Nicolae Popescu în dosarele nr. 1.252/87/2019, nr. 1.018/87/2019, nr. 1.035/87/2019 şi nr. 1.197/87/2019 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Alina-Elena Agavriloaie-Stoica şi alţii în Dosarul nr. 1.486/30/2019 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă, de Andrei-Radu Dincă şi alţii, respectiv de Vadim Caranic în dosarele nr. 1.451/120/2020 şi nr. 22/120/2020 ale Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Cristina Blaga şi alţii în Dosarul nr. 522/59/2019* al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de George Cristian Ancuţescu şi alţii în Dosarul nr. 2.696/63/2018/a1* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal - Completul specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Alba - Secţia I civilă, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
