Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 81/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Senat. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.930 din 6 mai 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.172L/2/2022. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se susţine că hotărârea criticată contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie coroborat art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestui din urmă text legal, candidaţii trebuie audiaţi de Comisia juridică şi de plenul Camerei competente; or, persoana numită în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale nu a fost audiată în plenul Senatului. O atare critică este obiectivă în sine şi priveşte conduita Parlamentului, fiind fundamentată sub aspectul temeiului juridic, prin trimiterea la un text de lege care reglementează o condiţie cu caracter obiectiv, putând fi, astfel, verificată de Curtea Constituţională. 4. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Senatului pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului. 5. Preşedintele Senatului a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 6. Se arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 47/1992, Senatul numeşte, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător la Curtea Constituţională, persoana care a întrunit votul majorităţii membrilor prezenţi. La Comisia menţionată au fost depuse trei candidaturi pentru ocuparea funcţiei menţionate, iar în aplicarea prevederilor legale şi regulamentare, în şedinţa din 27 aprilie 2022, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări au procedat la verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 143 din Constituţie, precum şi la art. 61 alin. (3) şi art. 62 din Legea nr. 47/1992 de către candidaţii propuşi pentru funcţia de judecător la Curtea Constituţională, pe baza documentelor doveditoare anexate propunerilor de candidatură. Totodată, Comisia juridică a audiat fiecare candidat, potrivit prevederilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În cadrul audierilor, candidaţii au prezentat membrilor Comisiei juridice activitatea profesională desfăşurată şi motivele care îi determină să candideze la ocuparea funcţiei de judecător la Curtea Constituţională şi au răspuns întrebărilor adresate de către membrii Comisiei. Astfel, membrii Comisiei juridice au analizat, în urma expunerii candidaţilor, documentele anexate la dosare şi prevederile legale, constatând că aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru această funcţie. Tot în şedinţa din 27 aprilie 2022, Comisia juridică a analizat prevederile constituţionale, precum şi actele doveditoare depuse de cei trei candidaţi în favoarea susţinerii candidaturilor şi a hotărât, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi, să avizeze favorabil cele trei candidaturi privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei de judecător la Curtea Constituţională din partea Senatului. În consecinţă, Comisia juridică, în temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a transmis Biroului permanent şi plenului Senatului cele trei candidaturi, avizate favorabil, urmând ca plenul să numească, în calitate de judecător la Curtea Constituţională, pentru un mandat de 9 ani, persoana care va întruni votul majorităţii membrilor prezenţi. 7. În data de 2 mai 2022, Biroul permanent a hotărât înscrierea raportului Comisiei juridice în proiectul ordinii de zi a şedinţei plenului Senatului din data de 3 mai 2022. În data de 3 mai 2022, inclusiv prin luarea în considerare a deciziei Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, plenul Senatului, cu ordinea de zi Numirea unui judecător la Curtea Constituţională a României, a dezbătut raportul Comisiei juridice, stabilindu-se ca procedură: „citirea raportului, emiterea buletinelor de vot şi votul, fiind convinşi că fiecare grup parlamentar şi fiecare senator interesat a putut să îşi facă o impresie discutând cu oamenii pe care îi au în comisii sau audiind şedinţa Comisiei juridice, care a fost live, motiv pentru care Grupul PNL propune distribuirea buletinelor de vot şi trecerea la vot“ (stenograma şedinţei plenului Senatului din data de 3 mai 2022, pag. 6). Ca urmare a intervenţiei domnului senator Radu Mihai Mihail, liderul Grupului parlamentar al partidului Uniunea Salvaţi România, a fost supusă la vot propunerea acestuia privind reluarea dezbaterilor din Comisia juridică, însă plenul a respins această propunere, care nu a întrunit numărul de voturi necesar, astfel cum reiese din stenograma şedinţei de plen. 8. Cu privire la votul acordat pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, plenul Senatului a ales, cu majoritatea prevăzută de Constituţie, pe doamna Laura-Iuliana Scântei şi, în consecinţă, ca urmare a faptului că a fost întrunit votul majorităţii senatorilor prezenţi, Senatul a numit-o pe doamna Laura-Iuliana Scântei judecător la Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. (2) din Constituţie, ale art. 5 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 143 şi 147 din Regulamentul Senatului. 9. Se arată că argumentul principal al autorului sesizării constă în faptul că Hotărârea Senatului nr. 81 din 3 mai 2022 a fost adoptată de Senat cu nesocotirea prevederilor art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei“, ceea ce ar duce la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 10. Cu privire la acest aspect, se arată că prevederile art. 5 alin. (5) teza a treia se completează cu prevederile art. 147 alin. (3) din Regulamentul Senatului, cele două reglementări corelându-se în mod logic, fără a fi contradictorii sau derogatorii. Prin urmare, audierea candidaţilor propuşi pentru funcţia de judecător la Curtea Constituţională poate fi realizată în şedinţa de plen a Senatului numai în condiţiile în care plenul Senatului consideră că raportul prezentat nu este suficient pentru a evalua candidaţii, în acest sens invocându-se Decizia Curţii Constituţionale nr. 396 din 5 iunie 2019, care a răspuns cu privire la o critică de neconstituţionalitate identică. 11. În ceea ce priveşte prezenta sesizare de neconstituţionalitate, se arată că în şedinţa plenului Senatului din 3 mai 2022: niciunul dintre liderii grupurilor parlamentare nu a solicitat în mod expres şi neechivoc audierea candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale; raportul comisiei de specialitate care include evaluarea audierii candidaţilor a fost prezentat în plenul Senatului; preşedintele de şedinţă a supus la vot reluarea (în plen) dezbaterilor din comisie, iar plenul Senatului a respins în mod neechivoc reluarea dezbaterilor. 12. Având în vedere considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 396 din 5 iunie 2019 şi toate elementele de fapt enunţate mai sus, rezultă că plenul Senatului a considerat în mod implicit că prezentarea raportului comisiei de specialitate este suficientă pentru evaluarea candidaţilor, aplicând art. 147 alin. (3) din Regulamentul Senatului prin raportare la prevederile art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992. Aşadar, candidaţii au fost audiaţi de membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, dar nu au mai fost audiaţi şi de plenul Senatului, ca urmare a exprimării exprese a plenului de a respinge noi dezbateri cu privire la ceea ce deja a fost analizat şi dezbătut în comisia de specialitate. 13. Se subliniază că doar respectarea de către Camerele Parlamentului a condiţiilor cu caracter obiectiv poate face obiectul controlului de constituţionalitate prin prisma dispoziţiilor art. 1 alin. (5) raportat la alin. (3) din Constituţie. Or, raportat la situaţia învederată Curţii Constituţionale de autorul sesizării, prevederile art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992 nu sunt condiţii obiective pentru numirea în funcţie a judecătorilor la Curtea Constituţională, ci elemente de procedură parlamentară care se aduc la îndeplinire în conformitate cu Regulamentul Senatului, în limitele principiului autonomiei regulamentare şi cu respectarea suveranităţii decizionale a plenului. 14. Se arată că în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la desfăşurarea procedurilor parlamentare, precizând că nu este competentă să se pronunţe asupra modului de aplicare a regulamentelor celor două Camere. Mai mult, chiar şi atunci când au existat vicii regulamentare (deşi nu a fost cazul în şedinţa din 3 mai 2022, care a stat la baza sesizării de neconstituţionalitate), Curtea a statuat că, de principiu, în lipsa unei prevederi constituţionale exprese şi în temeiul autonomiei de care se bucură, Senatul, prin votul pe care îl dă asupra proiectului de hotărâre, acoperă viciile regulamentare de procedură ale acesteia, Curtea neavând competenţa ca ea însăşi să cerceteze şi să determine starea de fapt pentru ca din constatările astfel efectuate să stabilească starea de constituţionalitate a normei regulamentare (Decizia nr. 396 din 5 iunie 2019). 15. Din analiza sistematică a deciziilor Curţii Constituţionale în materie, rezultă că Parlamentul are o marjă de apreciere în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurilor parlamentare şi parcurgerea etapelor pe care le presupun numirile în diverse funcţii. De altfel, în Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, Curtea a mai reţinut că, în virtutea autonomiei parlamentare de care se bucură cele două Camere ale Parlamentului, acestea îşi pot organiza modul de lucru într-un mod corespunzător şi adaptat cerinţelor procedurilor parlamentare. 16. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate secretarului general al Senatului următoarele înscrisuri în copie, cu menţiunea „conform cu originalul“: candidatura doamnei Laura-Iuliana Scântei; actele depuse de aceasta în susţinerea candidaturii sale conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări; stenograma şedinţei Senatului din 3 mai 2022; orice alte înscrisuri depuse/întocmite în cadrul procedurii parlamentare de numire a doamnei Laura-Iuliana Scântei în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. 17. Prin Adresa nr. XXXV/2323 din 10 mai 2022, secretarul general al Senatului a comunicat informaţiile solicitate. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 19. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Senatului nr. 81/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 3 mai 2022, care are următorul cuprins: „Articol unic. - Doamna Laura-Iuliana Scântei se numeşte în funcţia de judecător la Curtea Constituţională, pentru un mandat de 9 ani, începând cu data de 11 iunie 2022.“ 20. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul respectării Constituţiei şi a legilor. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora: „Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune «curriculum vitae» şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.“ 21. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, şi anume un grup parlamentar, cât şi sub aspectul obiectului sesizării, respectiv Hotărârea Senatului nr. 81/2022. 22. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudenţa sa, Curtea a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudenţială (Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019, paragrafele 24-27). Astfel, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. În cauza de faţă, hotărârea criticată are caracter individual şi vizează numirea unui judecător la Curtea Constituţională, instituţie de rang constituţional, astfel că această condiţie de admisibilitate este îndeplinită. 23. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitate, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15). Curtea a mai reţinut, în privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate, chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională. Întrucât, însă, în cauză, critica formulată este raportată la texte constituţionale cu caracter generic coroborate cu un text de natură legală ce vizează desfăşurarea procedurii parlamentare, Curtea reţine încă din această fază a analizei sale caracterul formal al criticii, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării. 24. Astfel, critica de neconstituţionalitate constă în faptul că persoana numită în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale nu a fost audiată în plenul Senatului, ci doar în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. 25. În cauză, candidaţii au depus actele doveditoare că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Constituţie, iar audierea acestora a avut loc în şedinţa Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din data de 27 aprilie 2022. Comisia a întocmit un raport al şedinţei şi a avizat favorabil toate cele trei candidaturi. Acelaşi raport menţionează faptul că, potrivit art. 147 din Regulamentul Senatului, „candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea domniilor lor şi în plen“. 26. În şedinţa plenului Senatului din data de 3 mai 2022 s-a arătat că „comitetul liderilor ... majoritatea liderilor a decis ca procedura să fie următoarea: citirea raportului, emiterea buletinelor de vot şi votul, fiind convinşi că fiecare grup parlamentar şi fiecare senator interesat a putut să îşi facă o impresie discutând cu oamenii pe care îi au în comisii sau audiind şedinţa Comisiei juridice, care a fost live, motiv pentru care grupul PNL propune distribuirea buletinelor de vot şi trecerea la vot“. În plen s-a propus reluarea dezbaterilor din comisie, însă această propunere a fost respinsă (pentru - 27 de voturi, contra - 66 de voturi, o abţinere). 27. Cu privire la o problemă similară, Curtea, prin Decizia nr. 396 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragrafele 21-29, a statuat că art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei“, stabileşte o obligaţie de audiere a candidaţilor, fără a impune volens nolens ca audierea să fie realizată, în mod obligatoriu, fie la nivelul Comisiei, fie la cel al plenului ori atât la nivelul Comisiei, cât şi la cel al plenului. 28. Curtea a statuat că comisiile permanente sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. Comisiile se constituie dintr-un număr restrâns de deputaţi sau senatori, specializaţi pe un anumit domeniu, cu o componenţă şi o structură care respectă configuraţia politică a fiecărei Camere. Dezbaterile specializate care au loc în cadrul şedinţelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti şi facilita desfăşurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora. Necesitatea creării acestor organe de lucru a fost impusă de asigurarea eficienţei activităţii unui corp deliberativ numeros. Din această perspectivă, rolul comisiilor în activitatea parlamentară este unul foarte important, ele asigurând pregătirea deciziilor plenului în scopul exercitării prerogativelor ce decurg din dreptul de informare, dreptul de control sau dreptul de anchetă ale Parlamentului. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau a avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau al Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care le propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale (a se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994, sau Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). 29. Potrivit art. 147 din Regulamentul Senatului, „(1) Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcţii care, potrivit Constituţiei şi legii, se fac de către Senat se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. (2) În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidaţii. (3) Candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor şi în plen“. Autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 64 alin. (1), le dă dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare (Decizia nr. 209 din 7 martie 2012). 30. Curtea a observat că, în virtutea autonomiei parlamentare de care se bucură cele două Camere ale Parlamentului, acestea îşi pot organiza modul de lucru într-un mod corespunzător şi adaptat cerinţelor procedurilor parlamentare. De aceea, în ipoteza în care comisiile comune de specialitate au considerat că sunt lămurite cu privire la condiţiile de numire a candidaţilor, ele pot proceda la întocmirea avizului comun, chiar fără să se fi realizat audierea. Audierea vizează verificarea condiţiilor subiective (în cazul respectiv, activitatea recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării) şi poate fi omisă dacă din actele depuse rezultă cu claritate îndeplinirea acestei condiţii. Este o condiţie de procedură parlamentară în privinţa căreia Parlamentul are o marjă de apreciere din raţiuni de flexibilitate şi supleţe a procedurii (Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 38, sau Decizia nr. 434 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 30). 31. În consecinţă, Curtea a constatat că aspectele învederate ţin, în realitate, de modul de desfăşurare a procedurii parlamentare. Revine Senatului competenţa de a interpreta art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992 în corelare cu art. 147 alin. (3) din Regulamentul Senatului, astfel că audierea candidaţilor propuşi pentru funcţia de judecător la Curtea Constituţională poate fi realizată în şedinţa de plen a Senatului numai în condiţiile în care plenul Senatului consideră că raportul prezentat nu este suficient pentru a evalua candidaţii. În caz contrar, este suficientă prezentarea în plenul Senatului a raportului comisiei de specialitate care include evaluarea audierii candidaţilor, indiferent de forma în care audierea a avut loc. 32. Curtea, în jurisprudenţa sa, în mod constant a subliniat faptul că nu este competentă să se pronunţe asupra modului de aplicare a regulamentelor (a se vedea Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995, Decizia nr. 98 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 30). 33. Curtea nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituţie. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerelor Parlamentului, aşa încât contestaţiile deputaţilor/ senatorilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerelor Parlamentului, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, paragraful 30). 34. Curtea a reţinut că, de principiu, în lipsa unei prevederi constituţionale exprese şi în temeiul autonomiei de care se bucură, Senatul, prin votul pe care îl dă asupra proiectului de hotărâre, acoperă viciile regulamentare de procedură ale acesteia, Curtea neavând competenţa ca ea însăşi să cerceteze şi să determine starea de fapt pentru ca din constatările astfel efectuate să stabilească starea de constituţionalitate a normei regulamentare (a se vedea şi Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 28 septembrie 2016, paragraful 42). O atare concluzie se impune cu atât mai mult cu cât nicio normă constituţională nu impune exigenţe procedurale cu privire la modul în care se desfăşoară audierea candidaţilor pentru diverse funcţii publice. 35. Prin urmare, în cauza de faţă, având în vedere că se invocă aspecte ce ţin de procedura parlamentară, respectiv de coroborarea art. 5 alin. (5) teza a treia din Legea nr. 47/1992 cu art. 147 din Regulamentul Senatului, ipoteză în care Senatul are o largă marjă de apreciere, nu se poate reţine incidenţa art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, invocarea sa fiind formală. 36. Neexistând alte critici de neconstituţionalitate, precum în Decizia nr. 396 din 5 iunie 2019, critici care au dus la absorbirea aspectelor de inadmisibilitate în cele de netemeinicie şi au determinat soluţia de respingere a sesizării ca neîntemeiată, Curtea va respinge prezenta sesizare ca inadmisibilă, întrucât aspectele învederate nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează modul de aplicare a regulamentelor parlamentare. 37. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 81/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
