Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 36/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvaţi România din Camera Deputaţilor. 2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.849 din 4 mai 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.142L/2/2022. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că hotărârea adoptată este contrară art. 143 din Constituţie, întrucât persoana numită în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale nu îndeplineşte condiţia obiectivă privind pregătirea juridică superioară. Se arată că la dosarul de candidatură al acesteia nu există documente oficiale care să ateste absolvirea unei instituţii de învăţământ juridic superior şi obţinerea diplomei de licenţă. În lipsa acestora, nu a putut fi verificată în mod efectiv îndeplinirea condiţiei de numire nici de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, nici de către deputaţii chemaţi să se exprime prin vot asupra numirii. Se subliniază că, în aceste condiţii, nici Curtea Constituţională nu ar putea să verifice aceste aspecte. 4. De asemenea, hotărârea adoptată este contrară art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât Camera Deputaţilor nu a respectat art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale cu privire la verificarea documentelor ce trebuiau depuse la dosarul de candidatură în vederea numirii ca judecător al Curţii Constituţionale. Se arată că nu au fost analizate documentele oficiale care să ateste îndeplinirea de către candidat a condiţiilor de numire. O atare critică este obiectivă în sine şi priveşte conduita Parlamentului, fiind fundamentată sub aspectul temeiului juridic, prin trimiterea la un text de lege care reglementează o condiţie cu caracter obiectiv. 5. Se arată că „pregătirea juridică superioară“ se dovedeşte prin diplomă de licenţă în studii juridice şi, eventual, alte diplome obţinute ulterior licenţei. Or, la dosarul de candidatură au fost depuse următoarele înscrisuri: propunerea din partea grupului parlamentar, acordul prealabil de acceptare a candidaturii, curriculum vitae şi adeverinţa privind vechimea. Prin urmare, domnul Dimitrie-Bogdan Licu nu a depus niciun înscris doveditor cu privire la studiile sale. Se mai arată că raportul Comisiei juridice trebuie să aibă la bază actele depuse de candidat; în lipsa depunerii actelor care să ateste îndeplinirea condiţiei obiective referitoare la pregătirea juridică superioară sunt afectate însăşi validitatea raportului întocmit de Comisia juridică şi, în consecinţă, constituţionalitatea hotărârii adoptate de plenul Camerei Deputaţilor. 6. Se arată că CV-ul domnului Dimitrie-Bogdan Licu şi adeverinţa cu privire la vechimea sa în muncă nu suplinesc lipsa documentelor oficiale care să ateste studiile sale. Se susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragraful 27), prezentarea candidatului nu poate constitui un document probator, întrucât are un caracter personal, şi trebuie să fie însoţită de documente oficiale care să dovedească cele consemnate în cuprinsul său. În lipsa documentelor privind pregătirea juridică, nici Curtea Constituţională nu poate verifica îndeplinirea condiţiilor constituţionale cu privire la numirea candidatului ca judecător al Curţii Constituţionale. Sunt menţionate o serie de decizii în care Curtea Constituţională a solicitat Camerei Deputaţilor/Senatului documente care au stat la baza hotărârii acestora de numire a unor persoane în diverse funcţii publice (Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragrafele 22 şi 23, Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, paragraful 26, Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 39-40, şi Decizia nr. 21 din 16 ianuarie 2019, paragraful 79). 7. Se mai susţine că, potrivit informaţiilor apărute în mass-media, există dubii serioase cu privire la existenţa vreunei diplome în studii juridice eliberate pe numele candidatului. Sunt indicate o serie de articole apărute în mediul online, potrivit cărora domnul Dimitrie-Bogdan Licu şi-ar fi declarat pierdută în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, diploma de licenţă în drept eliberată de Universitatea Spiru Haret, Facultatea de drept, promoţia 1995, în condiţiile în care în mediul online a fost prezentată diploma de licenţă a domnului Dimitrie-Bogdan Licu eliberată de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Aceste două diplome ar avea aceeaşi serie şi acelaşi număr de identificare. Or, două instituţii diferite nu puteau elibera două diplome de licenţă cu aceleaşi numere şi purtând date identice, pentru aceeaşi persoană. Acest dubiu ar fi putut fi înlăturat prin prezentarea de către domnul Dimitrie-Bogdan Licu a actelor oficiale cu privire la studiile sale, însă acesta nu a depus nici diploma şi nicio copie legalizată de pe aceasta sau cel puţin certificată pentru conformitate. 8. Se concluzionează că era necesară depunerea diplomei de licenţă la dosarul de candidatură la momentul audierii şi al acordării votului în Camera Deputaţilor, iar o depunere ulterioară este tardivă. Verificarea efectuată de Comisia juridică în ceea ce priveşte respectarea condiţiei referitoare la pregătirea juridică superioară nu a fost una efectivă, iar o asemenea verificare nu a putut fi efectuată nici în plenul Camerei Deputaţilor pe baza dosarului de candidatură. 9. Se mai susţine că domnul Dimitrie-Bogdan Licu nu îndeplineşte nici condiţia „înaltei competenţe profesionale“ prevăzută de art. 143 din Constituţie pentru a fi numit judecător al Curţii Constituţionale. Se susţine că acest criteriu de numire este unul subiectiv, fiind apanajul exclusiv al autorităţii care face numirea să decidă asupra îndeplinirii acestei condiţii. Se solicită revenirea asupra acestei jurisprudenţe din două considerente: modul în care acest criteriu este folosit de organul de numire şi clarificările pe care literatura juridică şi jurisprudenţa internaţională le aduc în privinţa acestui aspect. 10. Se arată că în literatura juridică de specialitate au fost indicate criterii în funcţie de care se apreciază înalta competenţă profesională, or, din CV-ul domnului Dimitrie-Bogdan Licu nu rezultă niciun fel de activitate didactică, titlu academic, nicio comunicare ştiinţifică susţinută, niciun premiu sau nicio certificare. Mai mult, se arată că presa a relevat faptul că a obţinut titlul de doctor în drept în anul 2011 la Academia de Informaţii a Serviciului Român de Informaţii cu o teză al cărei conţinut este jumătate plagiat, ceea ce l-a determinat să renunţe la titlul obţinut. Un astfel de act de fraudă este incompatibil cu înalta pregătire profesională ca cerinţă a ocupării funcţiei de judecător constituţional. 11. Se menţionează faptul că audierile candidaţilor în Comisia juridică şi în plenul Camerei Deputaţilor nu s-au referit la pregătirea de specialitate a candidaţilor, la studiile/ articolele/cărţile publicate, la manifestările ştiinţifice la care au participat, iar deputaţilor nu li s-a acordat ocazia să pună întrebări candidaţilor, sens în care se învederează Curţii Constituţionale să solicite stenogramele audierilor candidaţilor. Or, art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 arată că trebuia să aibă loc o audiere a acestora, ceea ce presupune o prezentare din partea candidatului, urmată de o sesiune de întrebări adresată de parlamentari şi răspunsurile candidatului. În fapt, audierea s-a limitat la o prezentare de 3 minute a candidaţilor în plenul Camerei Deputaţilor, aspect care afectează valabilitatea actului de numire în funcţie. Se menţionează că, ulterior audierii în cadrul Comisiei juridice, s-a propus un singur vot „în bloc“ pentru un aviz favorabil pentru toţi candidaţii. Reprezentanţii partidului Uniunea Salvaţi România s-au opus şi, în semn de protest, au părăsit lucrările Comisiei juridice, aspecte neconsemnate însă în raportul întocmit de această comisie. Numai în aceste condiţii Comisia juridică a avizat pozitiv în unanimitate toţi candidaţii. Prin urmare, nu mai poate fi vorba de o chestiune ce ţine de oportunitatea de numire, ci de exercitarea arbitrară a prerogativei de numire, ceea ce încalcă art. 1 alin. (3) din Constituţie, sens în care se face referire şi la un act al Comisiei de la Veneţia [Rule of Law Checklist, adoptat la 11-12 martie 2016, CDL-AD (2016)007]. Se fac referiri şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi se concluzionează că legătura dintre judecătorul constituţional şi majoritatea care l-a numit generează multiple suspiciuni care afectează încrederea în el şi în Curtea Constituţională. 12. Se menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la modul de numire a judecătorilor, care trebuie să îndeplinească un test constând în trei exigenţe (Hotărârea din 1 decembrie 2020, pronunţată în Cauza Gu\'f0mundur Andri Ástrá\'f0sson împotriva Islandei, paragrafele 243-252), respectiv să existe o procedură de numire prevăzută de lege care să fie respectată întocmai, cel numit să aibă aptitudinea de a-şi exercita atribuţiile în afara oricărei interferenţe şi încălcările să poată fi remediate de instanţe sau de curtea constituţională. Or, cu privire la aceste criterii, se arată că nedepunerea actelor prevăzute de lege, încălcarea unor reglementări în cadrul procedurii de numire şi aparenţa unor legături nefireşti între serviciile de informaţii şi candidatul numit - ţinând seama că a obţinut un doctorat plagiat în cadrul unei instituţii care ţine de Serviciul Român de Informaţii - demonstrează nerespectarea testului antereferit şi fac necesară o verificare efectivă din partea Curţii Constituţionale atât a criteriilor obiective, cât şi a celor subiective de numire în privinţa candidatului numit prin hotărârea contestată. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedintelui Camerei Deputaţilor pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. 14. Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 15. Se arată că autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă în mod formal încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cu privire la numirea unui judecător la Curtea Constituţională, fără a argumenta respectivele încălcări în mod concret şi efectiv, relevant din punct de vedere constituţional. Pretinsele motive de neconstituţionalitate, ce ar consta în lipsa documentelor care să ateste pregătirea juridică superioară, sunt nejustificate având în vedere că, din analiza conţinutului Raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, reiese faptul că dispoziţiile legale cu privire la documentele necesare în vederea propunerii numirii unui judecător au fost respectate, aceasta reţinând următoarele: „Cu această ocazie, s-a constatat că dosarele depuse de candidaţi (...), sunt complete şi cuprind întreaga documentaţie prevăzută de dispoziţiile legale (...) candidaţii îndeplinesc condiţiile privind pregătirea juridică superioară, deţin o înaltă competenţă profesională şi au o vechime de peste 18 ani în activitatea juridică şi în învăţământul juridic superior.“ Acelaşi raport precizează că în cadrul şedinţei „candidaţii şi-au prezentat curriculum vitae şi au răspuns întrebărilor formulate de către deputaţi“. 16. Cu privire la condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru numirea ca judecător al Curţii Constituţionale, se fac referiri la Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, iar cu privire la autonomia parlamentară este invocată Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018. 17. Se arată că atât autorul sesizării de neconstituţionalitate, cât şi documentele comunicate de Comisia juridică atestă îndeplinirea condiţiilor constituţionale şi legale de accedere la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, fiind depuse documentele necesare în acest sens. Astfel, documentele ataşate sesizării, respectiv: Adresa Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. 3b-14/140 din 26 aprilie 2022 privind nominalizarea domnului Dimitrie-Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului-general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curriculum vitae, ambele prevăzute de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, acordul candidatului privind angajamentul acestuia de a demisiona, prevăzut de art. 62 din aceeaşi lege, şi adeverinţa privind vechimea, eliberată de către Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia resurse umane şi organizare cu nr. 9.572/2022, probează îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute de lege. 18. De asemenea, se arată că susţinerile autorului sesizării bazate pe articole şi opinii publicate în presă sunt lipsite de fundament juridic şi nu pot face obiectul controlului exercitat de către instanţa de contencios constituţional, aceasta din urmă trebuind să fie chemată să verifice conformitatea dispoziţiilor hotărârii criticate prin raportare la prevederile Constituţiei şi la eventuale dispoziţii relevante din cadrul legii organice specifice (care organizează şi reglementează autoritatea publică vizată), după caz. 19. În ceea ce priveşte observaţia autorului prin care solicită schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional (recunoscând expres autoritatea jurisprudenţei Curţii Constituţionale potrivit căreia criteriul înaltei competenţe profesionale este unul subiectiv, aprecierea sa reprezentând apanajul exclusiv al instituţiei sau autorităţii care numeşte într-o anumită funcţie sau delimitate publică), se arată că revirimentul jurisprudenţial se poate face doar dacă s-au produs modificări substanţiale în realitatea socială şi, corelativ, în soluţiile legislative consacrate în dreptul pozitiv. Or, nici Constituţia şi nici legea care reglementează numirea nu s-au modificat în sensul în care să fie justificată schimbarea jurisprudenţei. 20. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate secretarului general al Camerei Deputaţilor următoarele înscrisuri în copie, cu menţiunea „conform cu originalul“: candidatura domnului Dimitrie-Bogdan Licu; actele depuse de acesta în susţinerea candidaturii sale, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi; stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 3 mai 2022; orice alte înscrisuri depuse/ întocmite în cadrul procedurii parlamentare de numire a domnului Dimitrie-Bogdan Licu în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. 21. Prin Adresa nr. 2/3.992 din 9 mai 2022, secretarul general al Camerei Deputaţilor a comunicat următoarele înscrisuri: Adresa grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. 3b-14/140 din 26 aprilie 2022 prin care a fost depusă candidatura domnului Dimitrie-Bogdan Licu; acordul domnului Dimitrie-Bogdan Licu ca la data numirii în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale să demisioneze din funcţia de procuror, datat 26 aprilie 2022; curriculum vitae al domnului Dimitrie-Bogdan Licu; Adeverinţa nr. 9.572 din 19 aprilie 2022, emisă de Direcţia resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii; copia cărţii de identitate a domnului Dimitrie-Bogdan Licu; copia diplomei de licenţă seria N nr. 029182 a domnului Dimitrie-Bogdan Licu; Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nr. 4c-13/255 din 11 aprilie 2022; stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 3 mai 2022. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 1, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 23. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 36/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 3 mai 2022, care are următorul cuprins: „Articol unic. - Domnul Licu Dimitrie-Bogdan se numeşte în funcţia de judecător la Curtea Constituţională pentru un mandat de 9 ani, începând cu data de 11 iunie 2022.“ 24. Autorul sesizării invocă, în susţinerea acesteia, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) privind respectarea Constituţiei şi a legilor şi ale art. 143 privind condiţiile pentru numirea în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora: „(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune «curriculum vitae» şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.“. 25. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, atât sub aspectul titularului dreptului de sesizare, şi anume un grup parlamentar, cât şi sub aspectul obiectului sesizării, respectiv Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 36/2022. 26. Referitor la obiectul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituţionalitate întemeiat pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, în jurisprudenţa sa, Curtea a analizat şi alte condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost create pe cale jurisprudenţială (Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019, paragrafele 24-27). Astfel, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanţa constituţională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. În cauza de faţă, hotărârea criticată are caracter individual şi vizează numirea unui judecător la Curtea Constituţională, instituţie de rang constituţional, astfel că această condiţie de admisibilitate este îndeplinită. 27. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituţie coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin Constituţie, pe de altă parte. Aşadar, criticile formulate trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitate, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15). Curtea a mai reţinut, în privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate, chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională. Întrucât, în cauză, criticile formulate sunt raportate fie la texte constituţionale cu caracter generic coroborate cu texte de natură legală, fie la texte constituţionale având un conţinut normativ specific, acestea urmează a fi analizate pe fond în măsura în care ele se constituie în veritabile critici de neconstituţionalitate a căror soluţionare ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, din această fază a analizei nu se poate ajunge la concluzia inadmisibilităţii sesizării pe motiv că criticile formulate sunt formale. 28. Cu privire la critica potrivit căreia candidatul numit în funcţia de judecător la Curtea Constituţională nu a depus diploma sa de licenţă şi, prin urmare, nu s-a atestat îndeplinirea condiţiei privind pregătirea juridică superioară prevăzută de art. 143 din Constituţie, se observă că, potrivit art. 143 din Constituţie, „Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prima şi a treia condiţie sunt obiective şi pot face obiectul controlului de constituţionalitate, pe când cea de-a doua are natură subiectivă şi ţine exclusiv de aprecierea autorităţii de numire (Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 30 septembrie 2014, paragraful 38). 29. Art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 stabileşte că „fiecare candidat va depune «curriculum vitae» şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie“. Candidatura domnului Dimitrie-Bogdan Licu la funcţia de judecător la Curtea Constituţională a fost depusă de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor, la aceasta sau anexat un curriculum vitae, precum şi „actele doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 143 din Constituţie“. 30. Având în vedere cele menţionate la paragraful 21 al prezentei decizii, dosarul de candidatură al domnului Dimitrie-Bogdan Licu cuprinde copia diplomei de licenţă. Prin urmare, nu se verifică susţinerile autorului sesizării potrivit cărora nu s-ar fi depus diploma de licenţă la dosarul de candidatură. Acest document este depus, este incontestabil şi în sine probează în mod direct şi nemijlocit faptul că domnul Dimitrie-Bogdan Licu este licenţiat în drept. Astfel, nu se poate reţine încălcarea art. 143 teza întâi din Constituţie, domnul Dimitrie-Bogdan Licu dovedind în mod corespunzător pregătirea sa juridică superioară. 31. Cu privire la solicitarea autorului sesizării adresată Curţii Constituţionale de a-şi reevalua jurisprudenţa cu privire la verificarea condiţiei subiective a înaltei competenţe profesionale în sensul de a se considera competentă să efectueze o asemenea analiză, Curtea constată că această jurisprudenţă este una constantă, respectă puterea de apreciere a autorităţilor de numire şi înlătură posibilitatea ca instanţa constituţională să realizeze o astfel de evaluare şi să se substituie acestor autorităţi. 32. Astfel, prin Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragrafele 38 şi 42-44, Curtea a statuat că „marja de apreciere a Preşedintelui României, a Senatului şi a Camerei Deputaţilor în exercitarea atribuţiei de a numi judecătorii constituţionali nu este limitată la verificarea aspectelor de legalitate pe care le presupune îndeplinirea condiţiilor obiective, cuantificabile (legea stabilind în ceea ce priveşte rangul studiilor şi al vechimii juridice nivelul minimal al condiţiilor pe care persoana numită trebuie să le respecte), ci vizează şi aspecte de oportunitate, autorităţile competente având libertate absolută, în acest caz, de a alege o anumită persoană apreciată a întruni condiţia «înaltei competenţe profesionale». […] decizia de numire în funcţia de demnitate publică aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate în mod personal, de către fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului în cadrul deciziei colective a fiecărei Camere a Parlamentului, respectiv de către Preşedintele României, care manifestă o opţiune personală, în cadrul unei decizii individuale. Odată adoptate aceste decizii, opţiunea fiecărui for decident este asumată în plan instituţional şi politic, răspunderea pentru alegerea realizată fiind circumscrisă acestui cadru. O interpretare contrară ar însemna că, analizând condiţia subiectivă a «înaltei competenţe profesionale», instanţele judecătoreşti, învestite cu exercitarea controlului de legalitate a decretului Preşedintelui, sau Curtea Constituţională, învestită cu controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului, s-ar substitui prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României, Senatului sau Camerei Deputaţilor, după caz, în ceea ce priveşte numirea unor persoane în funcţiile de demnitate publică, decizia acestor autorităţi putând fi invalidată în urma efectuării unui control fundamentat pe aprecieri în egală măsură subiective, de către un for judiciar care ar pronunţa o hotărâre judecătorească întemeiată pe standarde relative, variabile şi echivoce, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale. Mai mult, a accepta o atare teză echivalează cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale celor două Camere ale Parlamentului, respectiv a Preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu Curtea Constituţională, respectiv instanţele judecătoreşti, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 1 alin. (5) care consacră principiul supremaţiei Constituţiei. Prin urmare, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei înaltei competenţe profesionale, nici instanţele judecătoreşti şi nici Curtea Constituţională nu au vreo competenţă de control şi cenzură“. 33. Consacrarea caracterului dihotomic al condiţiilor legale pe care persoana numită trebuie să le îndeplinească, şi anume condiţii obiective şi condiţii subiective, are drept consecinţă doar admisibilitatea unui control efectuat de instanţa constituţională exclusiv în ceea ce priveşte condiţiile obiective. Curtea Constituţională nu poate analiza şi cenzura opţiunea Camerei Deputaţilor, prin cercetarea motivelor pentru care aceasta dispune de prerogativa sa de a numi un judecător la Curtea Constituţională, cu privire la o persoană despre care se apreciază că întruneşte cerinţa înaltei competenţe profesionale, în condiţiile stabilite de Constituţie, ci poate doar să verifice şi să decidă în legătură cu îndeplinirea condiţiilor obiective prevăzute de lege (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, paragrafele 19 şi 20, Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 17 iulie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragrafele 48 şi 49, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 31, sau Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, paragrafele 32 şi 33). 34. Curtea Constituţională nu este competentă să verifice îndeplinirea condiţiei subiective referitoare la „înalta competenţă profesională“ a persoanelor numite în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale, condiţie prevăzută de art. 143 din Constituţie (Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 21 iunie 2019, paragraful 36). 35. Având în vedere cele expuse, nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în sensul ca aceasta să verifice evaluarea autorităţii de numire cu privire la condiţia înaltei competenţe profesionale pe care candidatul la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale trebuie să o îndeplinească. 36. Cu privire la susţinerile potrivit cărora la nivelul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi s-a dat un aviz favorabil tuturor candidaţilor „în bloc“, şi nu individual, sau că audierea candidaţilor în cadrul Comisiei nu s-a desfăşurat după modul dorit de autorul sesizării, Curtea Constituţională reţine că acestea nu reprezintă chestiuni de constituţionalitate, ci de aplicare a regulamentelor parlamentare, a căror examinare excedează competenţei instanţei constituţionale. Mai mult, întrucât aspectele invocate nu au o consacrare constituţională expresă nu pot fi analizate de Curtea Constituţională. 37. Se mai susţine că între domnul Dimitrie-Bogdan Licu şi serviciile de informaţii există aparenţa unor legături nefireşti, ceea ce ştirbeşte din capacitatea sa de a fi în afara oricăror influenţe exterioare funcţiei. Aceste aspecte sunt chestiuni de apreciere personală/opinii/puncte de vedere de natură subiectivă ale autorului sesizării, şi nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 36/2022 (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 395 din 5 iunie 2019, paragraful 37, sau Decizia nr. 469 din 7 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 26 iulie 2021, paragraful 43). 38. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată şi constată că Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 36/2022 pentru numirea unui judecător la Curtea Constituţională este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
