Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, capitolul VIIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Alina Romanenco în Dosarul nr. 7.400/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.401D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 225 din 28 aprilie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.400/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, capitolul VIIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Alina Romanenco într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, 20 şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din această convenţie. 6. Arată că prin dispoziţiile de lege criticate a fost legiferată doar situaţia limitativă a asistenţilor judiciari care au fost numiţi în funcţie în condiţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor doar pentru un prim şi unic mandat, însă fără a lua în calcul şi situaţia existenţei mandatelor multiple obţinute de aceeaşi persoană în aceeaşi funcţie de asistent judiciar, fără întrerupere succesivă în timp la acelaşi angajator. Mai mult, dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 303/2004 stabilesc că reprezintă vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din lege sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţia de asistent judiciar. 7. Pe durata de funcţionare a instituţiei asistentului judiciar, unele instanţe au interpretat dispoziţiile legale privind vechimea efectivă în funcţie plecând de la efectele benefice sistemului de justiţie şi coroborând aceasta cu identitatea dispoziţiilor referitoare la salarizarea asistenţilor judiciari şi a judecătorilor şi, acţionând în consecinţă, au pus în plată acest spor şi pentru asistenţii judiciari, privind aceasta ca pe o „împlinire a dreptului natural“ al sporului de fidelitate privit la modul general. S-a arătat că modalitatea de intrare în sistem sub forma mandatului de 5 ani ce poate fi succesiv, cu posibilitatea reînvestirii în funcţie, nu împiedică acumularea vechimii în funcţie judiciară. Or, în aceeaşi situaţie sunt şi judecătorii care pun capăt exercitării funcţiei şi revin apoi în sistemul judiciar şi totuşi beneficiază în continuare de indemnizaţie de încadrare cu valorificarea vechimii efective în funcţie. 8. Toate acestea sunt coroborate cu hotărârile judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile prin care o parte dintre asistenţii judiciari în funcţie din ţară au câştigat în instanţă beneficiul vechimii efective în funcţie transpus prin majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară. 9. Aceasta este şi raţiunea de aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care obligă la stingerea tuturor diferenţierilor de ordin salarial pentru aceeaşi funcţie (diferenţe generate de hotărârile judecătoreşti), precum şi a Deciziei nr. 36 din 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care se stabileşte că soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. 10. Autoarea excepţiei consideră că este contrar Constituţiei şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale să se creeze o discriminare, fără criterii obiective, între asistenţii judiciari aflaţi la primul mandat, cărora li se aplică art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017, şi cei care, prin reînvestire, ajung să fie beneficiarii mandatelor multiple, pe care legea îi eludează. Atât timp cât niciun text de lege nu interzice sau nu limitează exercitarea acestei funcţii doar pe perioada unui singur mandat, cu atât mai mult o dispoziţie dintr-o lege a salarizării nu poate suprima dreptul de a exercita mai multe mandate, ce dă posibilitatea beneficierii de vechimea reală în aceeaşi funcţie prin limitarea calcului indemnizaţiei la o vechime de doar 5 ani. 11. Autoarea excepţiei consideră că discriminarea se produce şi prin raportare la categoria similară, respectiv judecătorul de judecătorie, la care se raportează stabilirea drepturilor salariale ale asistentului judiciar. 12. În susţinerea criticilor formulate, autoarea excepţiei invocă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013 privind egalitatea în drepturi. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune ca la situaţii egale să se aplice un tratament juridic egal. Or, în cauză, natura mandatului de asistent judiciar diferenţiază această funcţie de altele cărora le este recunoscută majorarea salarială ca urmare a creşterii vechimii în specialitate. Prin urmare, opinia instanţei de judecată este în sensul constituţionalităţii textului legal în privinţa căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. 14. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2018 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, capitolul VIIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei. În realitate, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia critică dispoziţiile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următoarea redactare: „Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I lit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.“ 18. Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 124 alin. (3) referitor la independenţa justiţiei. De asemenea, invocă încălcarea art. 1 privind proprietatea din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 din acelaşi protocol referitor la semnarea şi intrarea în vigoare a acestui protocol. Totodată, invocă art. 14 din convenţie privind interzicerea discriminării. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai fost examinate din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu referire la critica adusă prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării asistenţilor judiciari, situată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat(Decizia nr. 458 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, paragraful 21, sau Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 4 februarie 2021, paragraful 12). 20. Curtea a reţinut că diferenţa de tratament juridic în raport cu judecătorii este justificată de faptul că asistenţii judiciari, deşi participă la constituirea completului de judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de justiţie, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfăşurată de aceştia şi cea desfăşurată de judecători. Cu toate acestea, recunoscând importanţa activităţii desfăşurate de asistenţii judiciari şi ţinând cont şi de obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile ce revin acestora, legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al indemnizaţiei corespunzătoare celei a judecătorului cu grad de judecătorie, prevăzută în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, la cap. I lit. A nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani. Această reglementare nu contravine principiului egalităţii în drepturi, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, precitată, paragraful 13). 21. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că aceste prevederi nu se opun competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare. Astfel, protecţia acordată drepturilor salariale prin normele constituţionale şi convenţionale evocate se întinde în timp atât cât subzistă temeiul şi baza legală pentru acordarea lor. În consecinţă, dispoziţiile constituţionale antereferite şi cele din actele juridice internaţionale invocate nu sunt încălcate, de vreme ce acestea nu garantează dreptul persoanei de a obţine pe viitor un anumit cuantum al salariului (Decizia nr. 812 din 10 noiembrie 2020, precitată, paragraful 16). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea apreciază că acest text constituţional, care priveşte independenţa judecătorilor, nu este incident în prezenta cauză, care are în vedere salarizarea asistenţilor-judiciari. În mod similar, având în vedere conţinutul art. 6 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se apreciază că acesta nu este incident în cauză. 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina Romanenco în Dosarul nr. 7.400/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din capitolul VIII secţiunea a 3-a din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
