Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1, ale art. 363 alin. 3 şi ale art. 385^3 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Alexandru Georgian Lefter în Dosarul nr. 42/189/2013 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1290D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Sebastian Felecanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dispoziţiile criticate îndeplinesc condiţia de a fi „în vigoare“, Curtea putând analiza constituţionalitatea acestora. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 4, 21, 23, 24, 31 şi 124. Impunerea unui termen de 10 zile de la pronunţare pentru introducerea căii de atac, în condiţiile în care persoana a fost prezentă la dezbateri, dar a lipsit la pronunţare, încalcă dreptul la apărare şi principiul egalităţii. 5. Dispoziţiile criticate creează o situaţie juridică „inferioară“, discriminatorie, pentru inculpatul diligent care a fost prezent la dezbateri, dar nu a fost prezent la pronunţare, raportat la alţi inculpaţi, care au o anumită calitate, respectiv calitatea de deţinut, militar în termen, elev al unei instituţii militare de învăţământ, inculpat internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, inculpaţi care au lipsit de la pronunţare, dar pentru care termenul de formulare a căii de atac curge de la comunicarea minutei/dispozitivului sentinţei penale. 6. Arată că noul Cod de procedură penală prevede că termenul de formulare a căii de atac curge de la momentul comunicării către partea interesată sau către inculpatul care nu a fost prezent la pronunţare. Acesta este un argument al faptului că textele de lege criticate ce se regăsesc în vechea reglementare sunt neconstituţionale, încălcând şi principiul constituţional al egalităţii în faţa legii. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 357 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Decizia nr. 389 din 4 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 42/189/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 360 alin. 1, ale art. 363 alin. 3 şi ale art. 385^3 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Alexandru Georgian Lefter, cu ocazia soluţionării apelului. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că dispoziţiile criticate, care impun un termen de 10 zile în care trebuie să se declare/formuleze calea de atac, termen care curge de la pronunţare, chiar şi în situaţia în care inculpatul a fost prezent la dezbateri, dar nu a fost prezent la pronunţare şi nu a luat cunoştinţă de dispozitivul/minuta sentinţei penale de condamnare, sunt neconstituţionale. Susţine că trebuie să existe o comunicare efectivă efectuată de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare, comunicare menită să asigure informarea corectă a inculpatului cu privire la soluţia pronunţată, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 31 din Legea fundamentală. 10. Totodată, calcularea termenului de 10 zile de la momentul pronunţării, pentru părţile care au fost prezente la dezbateri, dar nu au fost prezente şi la pronunţare, este de natură să încalce dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituţie. Exercitarea căii de atac este o condiţie a respectării dreptului la apărare, orice sentinţă penală putând fi supusă controlului de legalitate şi temeinicie exercitat de o instanţă superioară. 11. Dispoziţiile criticate creează o situaţie juridică „inferioară“ pentru inculpatul diligent care a fost prezent la dezbateri, dar nu a fost prezent la pronunţare, raportat la alţi inculpaţi, care au o anumită calitate, respectiv calitatea de deţinut, militar în termen, elev al unei instituţii militare de învăţământ, inculpat internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, inculpaţi care au lipsit de la pronunţare, dar pentru care termenul de formulare a căii de atac curge de la comunicarea minutei/dispozitivului sentinţei penale. Astfel este încălcat dreptul la o justiţie unică, imparţială şi egală pentru toţi. 12. În final învederează că, potrivit noului Cod de procedură penală, termenul de formulare a căii de atac curge de la momentul comunicării către partea interesată sau către inculpatul care nu a fost prezent la pronunţare. Acesta este un argument al faptului că textele de lege criticate ce se regăsesc în vechea reglementare sunt neconstituţionale, încălcând şi principiul constituţional al egalităţii în faţa legii. 13. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că, potrivit reglementării criticate, pentru părţile prezente la dezbateri sau la pronunţare termenul de declarare a apelului sau a recursului, după caz, curge de la data pronunţării hotărârii nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil câtă vreme părţile, fiind prezente, au posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. Chiar dacă instanţa dispune amânarea pronunţării, partea prezentă la dezbateri poate afla data pronunţării hotărârii şi deci soluţia instanţei, având, prin urmare, posibilitatea să exercite împotriva acesteia căile de atac în condiţiile legii. Nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 363 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, a prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferită a părţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare şi care în cunoştinţă de cauză pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunţate justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac a momentului pronunţării hotărârii. De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în condiţiile legii“. Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 360 alin. 1, ale art. 363 alin. 3 şi ale art. 385^3 din Codul de procedură penală din 1968, cu următorul conţinut: - Art. 360 alin. (1):„Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare.“; – Art. 363 alin. (3): „Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.“; – Art. 385^3: "(1) Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.(2) Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător." 18. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă similară, prin Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, Decizia nr. 357 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, Decizia nr. 266 din 22 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 18 mai 2011, şi Decizia nr. 444 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 23 iunie 2006. 20. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, acestea respectând prevederile art. 24 din Constituţie. 21. Dispoziţiile art. 360 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 prevăd obligaţia comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, în scopul cunoaşterii soluţiei pronunţate, termenul de apel pentru acestea începând să curgă, potrivit art. 363 alin. 3 din acelaşi act normativ, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. 22. De asemenea, prin Decizia nr. 444 din 30 mai 2006, precitată, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, statuând că „prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, acestea dând expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în condiţii de egalitate, accesul oricărei persoane la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti. Art. 360 din Codul de procedură penală din 1968 prevede obligaţia comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, în scopul cunoaşterii soluţiei pronunţate, iar termenul de recurs începe să curgă, potrivit art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv“. 23. Raţiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligaţia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situaţiile sunt evidente: părţile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronunţării şi, prin urmare, să afle, cu o diligenţă minimă, care este hotărârea instanţei, iar părţile prezente la pronunţare iau cunoştinţă de hotărâre chiar în momentul pronunţării sale. Aşa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile menţionate, precum şi faptul că, în aceste cazuri, termenul de declarare a apelului curge (cu excepţiile prevăzute de lege) de la data pronunţării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege. 24. Curtea a reţinut, de asemenea, că pentru situaţiile în care părţile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că „apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile“. Aşa fiind, şi în aceste cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la apărare, respectiv la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate. 25. Totodată, Curtea a constatat că egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferită a părţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare şi care, în cunoştinţă de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunţate justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac a momentului pronunţării hotărârii. 26. De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în condiţiile legii“. Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Georgian Lefter în Dosarul nr. 42/189/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constatată că dispoziţiile art. 360 alin. 1, ale art. 363 alin. 3 şi ale art. 385^3 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
