Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Marius Ioan Constantin în Dosarul nr. 51/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.083D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 martie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 aprilie 2024, când, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 28 mai 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 51/42/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marius Ioan Constantin într-o cauză având ca obiect anularea raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate privind stabilirea stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul securităţii juridice, al clarităţii şi previzibilităţii legii, afectează principiul autonomiei locale şi nu respectă condiţiile de exercitare a autonomiei locale de către autorităţile administraţiei publice locale. În acest sens, arată că, aplicând principiile generale rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, textul de lege criticat este neclar şi imprecis, precizând doar faptul că cele două funcţii ale organelor administraţiei publice - primar şi consilier local - sunt incompatibile, adică nu pot fi repartizate în acelaşi timp aceleiaşi persoane. Acest text are valoare de principiu şi nicidecum de reglementare expresă a modului în care se exercită atribuţii ale funcţiilor de către una şi aceeaşi persoană. Astfel, dispoziţiile criticate nu relevă o soluţie legislativă caracterizată de supleţe, ci o derobare a legiuitorului de la competenţa constituţională de a stabili condiţii şi criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esenţiale ale organizării şi funcţionării organelor administraţiei publice, în sensul dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, printre care şi organizarea administraţiei publice locale, funcţiile acestor organe, delegări, atribuţii şi competenţe ale primarului şi ale consilierului local. Această necorelare a fost sesizată şi de legiuitor, care a abrogat prin Legea nr. 128/2017 dispoziţiile criticate, iar ca urmare a acestei abrogări au apărut diferenţe de regim juridic aplicabil unor persoane aflate în aceeaşi situaţie. Or, situaţii de reglementări deficitare similare au mai fost supuse cenzurii Curţii Constituţionale, aceasta declarând neconstituţionale acele texte de lege, întrucât a fost încălcat art. 1 alin. (5) din Constituţie, sens în care se invocă deciziile nr. 317 din 21 mai 2019, nr. 391 din 4 iunie 2019 şi nr. 196 din 4 aprilie 2013. 5. Se mai arată că, potrivit textului de lege criticat, exercitarea funcţiilor de primar şi de consilier local este incompatibilă. Această normă a fost abrogată ulterior, decizia legiuitorului acţionând ca o dezincriminare normativă, ceea ce implică analiza din perspectiva raţiunii clarităţii şi predictibilităţii normei raportat la regimul juridic al statutului alesului local. Norma care stabilea incompatibilitatea între funcţia de primar şi cea de consilier local nu era necesară în condiţiile în care avea în vedere exercitarea unor funcţii ocupate electiv, şi nu prin numire, iar de opţiunea postului câştigat manifestată de alesul local depindea validarea sa în una dintre funcţiile în discuţie, consilier local sau primar. 6. Se susţine că problema juridică apare în momentul în care un consilier local, altul decât primarul, preia prin desemnare atribuţii executive ale unităţii administrativ-teritoriale, devenind viceprimar, şi când viceprimarul exercită atribuţiile funcţiei primarului pe perioada în care cel din urmă se află în imposibilitatea exercitării mandatului câştigat în urma procesului electoral. 7. Situaţia din cauza pendinte se situează în zona activităţilor realizate de viceprimar (consilier local în mod obligatoriu) în calitate de persoană cu atribuţii executive şi care a preluat atribuţiile funcţiei de primar (pe perioada în care acesta a fost în imposibilitate de exercitare a mandatului electoral), în această perioadă având şi calitatea de consilier local. Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prezenţa consilierilor locali la şedinţe este obligatorie. Astfel, dispoziţiile criticate instituie un regim neclar şi imprevizibil, un regim în care subiectul juridic obligat să respecte norma are dificultăţi majore în înţelegerea textului. Incompatibilitatea instituită de textul de lege criticat creează o dificultate directă, nemijlocită şi indivizibilă: consilierul local desemnat/ales în funcţia de viceprimar exercită prin delegare atribuţiile funcţiei de primar, dar face aceasta în virtutea calităţii sale de consilier local, care este desemnat ca un locţiitor al puterii executive a unităţii administrativ-teritoriale. 8. Viceprimarul este de drept consilier local, este obligat să participe la şedinţele consiliului local în calitate de consilier, însă, din motive neimputabile, primeşte însărcinarea de a exercita atribuţiile funcţiei de primar, iar refuzul de a participa în calitate de consilier local la şedinţele la care exercită puterea executivă în calitate de viceprimar cu atribuţii de primar este un veritabil nonsens, deoarece acesta este deja prezent şi participă în calitatea de reprezentant al executivului local exercitat prin delegarea de atribuţii ale funcţiei executive în sarcina unui reprezentant al puterii legislative locale. 9. Se mai arată că textul criticat stabileşte într-o manieră imprecisă, aridă şi fără criterii clare de înţelegere şi aplicare, pentru a determina în ce mod se aplică acest text: a) doar în forma unei incompatibilităţi de subiect care în urma procesului electoral este ales în ambele calităţi şi refuză să aleagă între cele două demnităţi dobândite sau b) se aplică şi în cazul în care viceprimarul (obligatoriu membru al puterii legislative locale), desemnat/ales înlocuitor al primarului (desemnare a puterii executive eventuale), exercită efectiv atribuţiile funcţiei primarului din postura de membru al consiliului local, fără a avea dreptul de opţiune. 10. Se susţine că viceprimarul nu poate opta pentru exercitarea uneia sau alteia dintre funcţii, ci poate doar să exercite mandatul încredinţat de electorat (de consilier local) la care se adaugă mandatul încredinţat de aleşii locali (viceprimar), una dintre atribuţii fiind aceea de a exercita atribuţiile funcţiei de primar pe perioada în care acesta din urmă se găseşte în imposibilitate de exercitare a funcţiei sale astfel cum i-a fost încredinţată în mod direct prin votul popular. 11. Reglementarea într-o manieră clară şi precisă, cu indicarea explicită a procedurii aplicabile celor două situaţii, era cu atât mai importantă cu cât domeniul reglementat (organizarea administraţiei publice locale) are o importanţă de rang constituţional şi vizează o instituţie fundamentală, cea a administraţiei publice locale bazate pe principiul autonomiei locale, respectiv dreptul fundamental al cetăţeanului de a alege în mod liber şi de a fi reprezentat în mod democratic în cadrul autorităţilor publice locale. Prin urmare, nu numai regulile generale de instituire trebuie reglementate prin lege organică, ci toate aspectele în legătură cu organizarea şi funcţionarea autorităţilor locale, precum şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor aleşilor locali. 12. Din analiza Legii nr. 161/2003 rezultă că, în privinţa incompatibilităţii funcţiei de primar cu cea de consilier local, nu există nicio dispoziţie care să prevadă criteriile de aplicare, categoriile de situaţii şi excepţiile de la această stare de incompatibilitate, o normă din legea organică cu influenţă hotărâtoare asupra modului de constituire şi funcţionare a autorităţilor publice locale fiind lăsată la liberul arbitru al interpretării de către un organ administrativ. 13. Pentru a înţelege necesitatea unei reglementări clare în materie de incompatibilitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate face trimitere la dispoziţiile art. 105 din Constituţie, potrivit cărora funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. Astfel, demnitatea dobândită în urma procesului electoral îl îndreptăţeşte pe membrul legislativului (deputat sau senator) să exercite prin desemnare atribuţii ale puterii executive, fără a se situa în stare de incompatibilitate, ceea ce este şi firesc, căci un reprezentant ales primeşte încrederea cetăţeanului de a se ocupa de exercitarea atribuţiilor puterii de stat, fie legislative, fie executive. În raport cu condiţiile statuate în cadrul legii de organizare a Guvernului, unii dintre membrii Guvernului, care pot fi deputaţi sau senatori, îl pot înlocui în atribuţii pe prim-ministru, şef al executivului, pe perioada în care acesta din urmă este în imposibilitatea de exercitare a atribuţiilor. Or, spre deosebire de statutul membrului Guvernului, cel al viceprimarului este incert în situaţia în care acesta din urmă ar trebui să exercite atribuţiile funcţiei de primar. 14. Aşadar, incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile criticate constituie o piedică absolută în desfăşurarea atribuţiilor executivului local în situaţia în care primarul se găseşte în imposibilitatea exercitării atribuţiilor sale, piedică ce conduce la un vid al puterii executive şi la imposibilitatea îndeplinirii funcţiunilor statuate autorităţilor publice locale, de exemplu, atributul de reprezentare a unităţii administrativ-teritoriale, precum şi de exercitare a puterii executive, autoritatea publică locală fiind de jure în imposibilitate de funcţionare în condiţiile în care primarul se găseşte în imposibilitate de exercitare a atribuţiilor funcţiei în care a fost ales. 15. Norma criticată instituie o regulă fără repere, afectând funcţionarea instituţiilor autorităţii locale, iar deficienţa creată de norma criticată are un impact major, putând fi pusă în discuţie oricând validitatea actelor juridice adoptate de consiliul local, de puterea executivă şi de instituţiile autonome din cadrul unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce lipseşte de stabilitate cadrul juridic existent. 16. În final, se arată că reglementarea la nivel infralegal, prin interpretări date de diverse autorităţi administrative centrale sau din teritoriu (ministere sau prefecturi) nu arată altceva decât o altă faţetă a problemei principale, deoarece o normă din legea organică nu poate fi completată de un act administrativ normativ. Stabilirea unor interpretări prin emiterea de acte administrative nu reprezintă altceva decât acte administrative cu caracter infralegal, ce determină o stare de incertitudine juridică, acest tip de acte suportând, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 417 din 3 iulie 2019. 17. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece nu sunt suficient de clare şi precise, fiind afectată previzibilitatea legii, aspecte care sunt de natură să conducă la concluzia că norma contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Sub acest aspect, instanţa constată că respectiva normă reglementează un caz de incompatibilitate între funcţiile de primar, respectiv viceprimar şi funcţia de consilier local. Cu toate acestea, potrivit art. 57 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, astfel cum acesta era în vigoare în perioada pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului, viceprimarul este ales cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, din rândul membrilor consiliului local, iar, în conformitate cu alin. (7) al aceluiaşi articol, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut. Aşadar, calitatea de viceprimar nu poate fi dobândită decât de un consilier local, viceprimarul păstrându-şi, potrivit legii, acest statut, pe toată perioada mandatului. În consecinţă, norma care reglementează starea de incompatibilitate se referă exclusiv la deţinerea celor două funcţii, simultan, iar nu la exercitarea concomitentă a atributelor specifice acestora, pentru a putea fi aplicabilă în mod clar şi previzibil şi pentru a permite destinatarilor să prevadă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Mai mult, art. 57 alin. (4^1) din Legea nr. 215/2001 prevede că la deliberarea şi adoptarea hotărârilor care privesc alegerea sau schimbarea din funcţie a viceprimarului participă şi votează consilierul local care candidează la funcţia de viceprimar, respectiv viceprimarul în funcţie a cărui schimbare se propune. Totodată, calitatea legii este îndoielnică şi în situaţia în care este incident cazul prevăzut de art. 72 din Legea nr. 215/2001, respectiv în caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, când atribuţiile care îi sunt conferite prin lege primarului sunt exercitate de drept de viceprimar. Nici în această situaţie viceprimarul nu îşi pierde statutul de consilier local, deşi este obligat să exercite de drept atribuţiile conferite prin lege primarului. Aşadar, instanţa apreciază că prin sintagma „funcţia“, folosită de legiuitor pentru a determina starea de incompatibilitate, se creează o incertitudine juridică, având în vedere că funcţia de viceprimar depinde de calitatea de consilier local, calitate care nu este definită drept „funcţie“ de Legea nr. 215/2001. În reglementarea stării de incompatibilitate, legiuitorul nu a arătat expres că, în perioada în care consilierul local deţine funcţia de viceprimar şi eventual exercită de drept atribuţiile primarului, acesta nu mai poate participa la şedinţele de consiliu local, starea de incompatibilitate urmând a decurge nu din deţinerea simultană a celor două calităţi, ci din modalitatea în care au fost exercitate atribuţiile specifice acestora, art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 făcând referirea generală la „funcţii“. Aşadar, modalitatea de reglementare a stării de incompatibilitate din cuprinsul dispoziţiilor criticate este de natură să încalce şi dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere că pune probleme asupra modalităţii în care îşi desfăşoară activitatea în mod autonom cele două autorităţi publice locale, respectiv primarul şi consiliul local. Astfel, întrucât incompatibilitatea se referă la deţinerea celor două funcţii şi nu se menţionează în concret ce ar trebui să facă sau să nu facă viceprimarul odată ce este ales în această funcţie, pentru a înlătura starea de incompatibilitate ulterior alegerii, dacă există o interdicţie de a participa în continuare la şedinţele de consiliu ori de a exercita atribuţiile de primar în situaţiile de vacantare a funcţiei, aceste aspecte sunt de natură să afecteze chiar funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale, care se bazează pe principiul autonomiei locale. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, în forma în vigoare înainte de adoptarea Legii nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: a) funcţia de consilier local;“. 22. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, dispoziţiile criticate din Legea nr. 161/2003 au fost abrogate. În considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituţională analizează dispoziţii din legi sau ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, obiectul prezentei excepţii îl reprezintă art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. 23. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate stabileau un caz de incompatibilitate între funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, pe de o parte, şi exercitarea funcţiei de consilier local, pe de altă parte. 25. Analizând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit acestuia, situaţia din cauza pendinte se situează în zona activităţilor realizate de viceprimar (consilier local în mod obligatoriu) în calitate de persoană cu atribuţii executive şi care a preluat atribuţiile funcţiei de primar (pe perioada în care acesta a fost în imposibilitate de exercitare a mandatului electoral), în această perioadă având şi calitatea de consilier local. Aşadar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate creează dificultăţi de aplicare în ipoteza în care consilierul local desemnat/ales în funcţia de viceprimar exercită prin delegare atribuţiile funcţiei de primar. 26. Curtea constată că toate susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate ţin de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate din Legea nr. 161/2003 la situaţia particulară a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar nu de constituţionalitatea textului de lege criticat. În realitate, se critică interpretarea textului de lege invocat şi aplicarea acestuia în ipoteza în care consilierul local desemnat/ales în funcţia de viceprimar exercită prin delegare atribuţiile funcţiei de primar. 27. Or, interpretarea textelor de lege aplicabile situaţiei concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţei judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 28. În consecinţă, problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Marius Ioan Constantin în Dosarul nr. 51/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
