Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniela Ramona Mariţiu│- magistrat-asistent│
└──────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florica Mihalcea în Dosarul nr. 218/42/2016/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.196D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.205D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marius Valentin Voicu în Dosarul nr. 1.975/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.205D/2016. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.052D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Cristian Stolniceanu şi Societatea Comercială „Agenţia de Cadastru şi Topografie“ - S.R.L. în Dosarul nr. 4.264/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.052D/2016. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.205D/2016 şi nr. 3.052D/2016 la Dosarul nr. 1.196D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că susţinerile autorilor excepţiei nu sunt fundamentate. Arată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând deciziile nr. 400 şi nr. 405 din 15 iunie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 218/42/2016/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florica Mihalcea cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 8. Prin Decizia nr. 248/A din 7 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.975/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marius Valentin Voicu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 9. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.264/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Cristian Stolniceanu şi Societatea Comercială „Agenţia de Cadastru şi Topografie“ - S.R.L. cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că lipsa denumirii marginale a infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 determină neconstituţionalitatea acesteia. Apreciază că, în cazul textului de lege criticat, legiuitorul nu a făcut o trimitere expresă, prin indicarea numărului articolului referitor la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din Codul penal. Totodată, în măsura în care se admite că infracţiunea prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune autonomă, distinctă de cea prevăzută de art. 297 din Codul penal, ne aflăm în faţa unei duble incriminări a aceleiaşi fapte. Lipsa de predictibilitate a textului de lege criticat a generat o jurisprudenţă neunitară în calificarea acestei infracţiuni, cu consecinţa că această infracţiune nu mai este astfel reglementată de legiuitor, ci este lăsată la latitudinea instanţelor judecătoreşti, care pot aplica sancţiuni diferite pentru persoane aflate în situaţii similare. În final, susţine că neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate derivă şi din faptul că noţiunea de „folos necuvenit“ nu este definită de nicio normă legală, ceea ce determină lipsa de claritate, previzibilitate şi accesibilitate a normei incriminatoare. 11. Totodată, sintagma „dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit“ este, de asemenea, neconstituţională, încălcând prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală şi pe cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legiuitorul nu precizează în cuprinsul dispoziţiei de lege criticate împrejurarea că funcţionarul trebuie să urmărească obţinerea unui folos, fiind suficient ca procurorul să afirme că o altă persoană a avut un avantaj din săvârşirea faptei. Astfel, sintagma „a obţinut“, fără existenţa vreunei precizări în sensul existenţei intenţiei funcţionarului public de a obţine pentru el sau pentru altul un folos, prin hazardul pe care îl presupune, determină imprevizibilitatea dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. 12. În final, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul clarităţii şi previzibilităţii legii şi la principiul legalităţii incriminării pedepsei. 13. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textul criticat are în vedere exclusiv infracţiunile de abuz în serviciu şi pe cele de uzurparea funcţiei, cu consecinţa menţionată în text, iar nu pe cele privind infracţiunile de serviciu şi de uzurpare a funcţiei, aşa cum s-a susţinut prin cererea de sesizare, astfel că, din această perspectivă, textul criticat îndeplineşte cerinţele de claritate şi precizie. În continuare, arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat de mai multe ori asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, respingând excepţiile ca neîntemeiate. 14. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 nu instituie o răspundere obiectivă pentru forma agravată a infracţiunii. Drept urmare, această agravantă nu este incidentă în mod automat, ori de câte ori funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, independent de atitudinea subiectivă a acestuia. Textul se completează cu dispoziţiile generale ale Codului penal, care stabilesc o răspundere subiectivă şi în situaţia circumstanţelor agravante şi a elementelor circumstanţiate cu caracter agravat, art. 30 alin. (3) din acest act normativ prevăzând expres că nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia, împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o la momentul săvârşirii infracţiunii. De asemenea, potrivit art. 50 alin. (2) din Codul penal, circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorilor şi participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut şi le-au prevăzut. 15. Tribunalul Iaşi - Secţia penală arată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare, respingând excepţia, ca neîntemeiată, prin deciziile nr. 400 din 15 iunie 2016 şi nr. 405 din 15 iunie 2016. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor inculpaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, fără privilegii sau discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie. De asemenea, Guvernul arată că dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, care incriminează anumite comportamente ca fiind infracţiuni, sunt incluse într-o lege organică, astfel că acestea sunt conforme cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. Pedeapsa pentru infracţiunea de la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 este una prevăzută de lege, motiv pentru care dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi nici art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În final se face referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016. 18. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 61D/2016, nr. 171D/2016, nr. 1.258D/2016, nr. 1.505D/2016, nr. 3.154D/2016 şi nr. 3.479D/2016, în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În continuare, arată că a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii, apreciind, totodată, că textul legal criticat este suficient de precis şi clar pentru a observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în condiţiile în care fapta se realizează, din punctul de vedere al elementului material, printro acţiune a făptuitorului - funcţionar public, iar termenul „act“ utilizat de textul incriminator are înţelesul de operaţie pe care subiectul activ trebuie să o efectueze în virtutea atribuţiilor de serviciu. În acest sens, prin neîndeplinirea unui „act“ se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operaţie pe care era obligat să o facă, iar prin „îndeplinirea în mod defectuos a unui act“ se înţelege efectuarea unei operaţii în mod abuziv, respectiv altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiţii decât prevede legea. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Dispoziţiile criticate au fost introduse prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 521/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004. Dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“ 22. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categoriile de legi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 49 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, răspunzând unor critici similare cu cele din prezenta cauză, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, prin Decizia nr. 400 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 19 august 2016, şi Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016. 24. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severă a infracţiunilor de abuz în serviciu şi a infracţiunilor de uzurpare a funcţiei. Împrejurarea că unele instanţe de judecată aplică diferit dispoziţiile legale criticate, considerându-le o formă agravată a infracţiunii de abuz în serviciu sau o infracţiune autonomă, nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, deoarece, în acord cu art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în procesul de înfăptuire a justiţiei instanţele judecătoreşti interpretează în mod automat legea, interpretarea fiind o fază/condiţie sine qua non procesului de aplicare a legii. Totodată, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor judiciare ce ţin de caracterul autonom sau nu al infracţiunii contestate nu pot fi convertite în motive de neconstituţionalitate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În plus, infracţiunea prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 este, aşa cum însuşi legiuitorul a definit-o, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie. 25. În ceea ce priveşte noţiunea de „folos necuvenit“, Curtea a reţinut că aceasta nu are un caracter echivoc, întrucât îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este „legal nedatorat“, are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcţiei. De altfel, câtă vreme ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, atunci folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate. Curtea a arătat că această noţiune este folosită şi de instrumentele internaţionale, de exemplu Convenţia penală privind corupţia, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, prevederile art. 15, art. 16, art. 18, art. 19 şi art. 25 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, semnată de România la Merida la 9 decembrie 2003 şi ratificată prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificată de România prin Legea nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2002. 26. Mai mult, incriminarea urmăreşte, deopotrivă, atât sancţionarea încălcării normelor legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase, cât şi a modului de exercitare a atribuţiilor de serviciu, respectiv când funcţionarul public nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos. 27. Totodată, Curtea a constatat că, prin infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, legiuitorul a dorit incriminarea faptei de abuz în serviciu şi atunci când, pe lângă urmarea imediată prevăzută de dispoziţiile Codului penal, subiectul activ al infracţiunii obţine pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Referitor la sintagma „a obţinut“, Curtea a observat că aceasta are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de „a primit“, „a dobândit“, „a realizat“. Expresia „pentru sine ori pentru altul“ se referă la destinaţia foloaselor, prin sintagma „pentru altul“ legiuitorul înţelegând să incrimineze şi o destinaţie colaterală, deviată a foloaselor obţinute din săvârşirea acestei infracţiuni de către funcţionarul public. Astfel, Curtea a constatat că nu are relevanţă existenţa unei relaţii de rudenie/prietenie între funcţionarul public şi persoana care a dobândit avantajul, esenţială fiind dobândirea de către o persoană (funcţionar public sau terţ) a unui folos necuvenit. 28. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora există o lipsă de corelare între Codul penal, Legea nr. 78/2000 şi alte legi speciale care cuprind prevederi similare, Curtea a constatat că acestea nu se constituie în veritabile critici de neconstituţionalitate ce pot face obiectul unui control de constituţionalitate din partea instanţei de contencios constituţional. 29. Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florica Mihalcea în Dosarul nr. 218/42/2016/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Marius Valentin Voicu în Dosarul nr. 1.975/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, de Cristian Stolniceanu şi Societatea Comercială „Agenţia de Cadastru şi Topografie“ - S.R.L. în Dosarul nr. 4.264/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
