Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Stelian Şandru în Dosarul nr. 29/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.338D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 29/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Stelian Şandru într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, promovată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, încălcând prevederi ale Constituţiei, ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, precum şi ale altor legi, cum ar fi, spre exemplu, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 are un caracter vădit politic şi anacronic, ce contravine sistemului de drept ce guvernează accesul liber la justiţie, şi discriminatoriu, întrucât nu are în vedere şi alte categorii de persoane pe care viitoarea lege a lustraţiei le enunţă ca vectori determinanţi. 6. Se apreciază, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, de culpabilizare colectivă, încalcă norma constituţională cuprinsă în art. 15 şi principiul prezumţiei de nevinovăţie, întrucât este anacronic ca în absenţa unei instrucţii prealabile a Ministerului Public să se dea o aparenţă de proces echitabil unei acţiuni promovate de un organism politic colectiv şi colegial- Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - subiectiv prin modul de constituire şi de numire. 7. Se afirmă că, în temeiul art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, subrogându-se în drepturile persoanelor îndreptăţite şi ale Avocatului Poporului, promovează acţiuni în constatare prin care se tinde la angajarea unei condamnări şi răspunderi politice ce are ca finalitate atribuirea unei calităţi discriminatorii persoanelor vizate de actul normativ în discuţie, fără a se cerceta, în condiţiile art. 21 şi 24 din Legea fundamentală, dacă persoanele verificate au săvârşit efectiv fapte abuzive sau nelegale în scopul susţinerii puterii comuniste. Dacă ar fi fost săvârşite, aceste fapte ar fi infracţiuni şi ar fi de competenţa procurorilor şi instanţelor penale militare şi nu ale instanţei de contencios. Mai mult, prin efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se ajunge la discriminarea unei categorii de cetăţeni, contrar art. 4 alin. (2) din Constituţie şi art. 14 din Convenţie, prin expunerea subiecţilor chemaţi în judecată la dispreţ şi blam, denigrare şi umilinţă prin publicarea numelui, a datelor de stare civilă şi a adresei acestora în Monitorul Oficial, mai ales că sunt făcute înainte ca justiţia să se pronunţe, încălcându-se şi Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Prin urmare, prevederile şi efectele actului normativ criticat conduc la restrângerea nepermisă şi nejustificată a unor drepturi civile şi a libertăţii în alegerea profesiei şi ocupaţiei, precum şi la discriminare. 8. Se apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituţie. 9. Se mai susţine încălcarea art. 115 alin. (4) teza a doua din Constituţie, întrucât nu se motivează pertinent şi credibil „urgenţa emiterii“ unei asemenea ordonanţe decât printr-o exprimare lacunară, confuză, lipsită de coerenţă şi fără argumente cu valoare juridică. 10. Se consideră, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 126, potrivit cărora justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti şi numai prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, or, în realitate, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, exercită o activitate de jurisdicţie specifică, intrinsecă, prin alegerea fără niciun mandat expres a celor ce sunt chemaţi în judecată, prin introducerea acţiunilor în justiţie. Ca atare, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2), subrogându-se în dreptul altor persoane care se consideră vătămate şi îngrădindu-le acestora dreptul de a se adresa nemijlocit şi dacă doresc justiţiei. 11. Se afirmă, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 îngrădeşte dreptul la apărare, la o instanţă competentă şi apropiată de domiciliul pârâtului prin instituirea/desemnarea unei singure instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, şi a unei singure secţii, de contencios administrativ, fiind în vădită contradicţie cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. 12. În final, se afirmă că multe dintre criticile de neconstituţionalitate cu privire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 menţionate au fost avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care s-a declarat neconstituţională Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, dar au fost ignorate de Guvern. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii nu sunt de natură să încalce dispoziţiile din Constituţie, indicate de către pârât, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, concretizată prin Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, Decizia nr. 176 din 21 martie 2017 şi Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. 18. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 108 alin. (3) referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (4) teza a doua privind delegarea legislativă şi în art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1131 din 24 noiembrie 2020, Decizia nr. 290 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 14 august 2019, Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 24 august 2017, Decizia nr. 176 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 21 iulie 2017, şi Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015, instanţa de contencios constituţional respingând excepţia. 20. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, acţiunile promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - CNSAS - nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, şi Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018). 21. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu se motivează pertinent şi credibil „urgenţa emiterii“, prin Decizia nr. 220 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din data de 8 aprilie 2010, Curtea a reţinut că, la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă criticate, au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, drept urmare a constatării, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituţionalităţii prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, „se impune adoptarea de urgenţă a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât şi a activităţii de deconspirare a Securităţii“, consecinţele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie putând fi „extrem de grave“. 22. Referitor la pretinsul caracter retroactiv al dispoziţiilor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 290 din 7 mai 2019, precitată, paragraful 17, şi Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016, paragraful 22, reţinând că dispoziţiile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010). 23. Totodată, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea nu a reţinut nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, statuând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare (a se vedea Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 33, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011). 24. Cu privire la critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de vinovăţie, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 27, Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată, paragraful 20, şi Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017, precitată, Curtea a constatat că domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovăţie vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la instituţia prezumţiei de nevinovăţie, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanţelor având ca temei dispoziţiile ordonanţei, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securităţii se desfăşoară potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activităţii acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresă în materie civilă, dispoziţiile civile privind sarcina probei se aplică şi în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului. 25. Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica potrivit căreia CNSAS se substituie unei instanţe judecătoreşti şi a statuat că această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă judecătorească a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să plaseze CNSAS în afara cadrului constituţional şi, ca atare, nu îi conferă rolul de instanţă extraordinară (în acest sens, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, paragraful 28, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, Decizia nr. 159 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013, şi Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016). 26. Referitor la posibilitatea CNSAS de a introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia fără a avea o legitimare procesuală activă, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 29, şi Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017, precitată, paragrafele 20 şi 21, Curtea a reţinut că legitimarea procesuală a acestuia izvorăşte din însăşi prevederea legală care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de CNSAS nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, precitată, sau Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016, precitată, paragraful 24). Pe de altă parte, prin Decizia nr. 196 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragraful 20, Curtea a reţinut că acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată. Aşadar, în condiţii de independenţă şi imparţialitate, instanţa de judecată competentă este cea care, în urma administrării întregului probatoriu în cauză, pronunţă soluţia de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii. Procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept. 27. Având în vedere cele menţionate, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 şi Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009). 28. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia CNSAS se subrogă instituţiei Avocatul Poporului, prin Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015, precitată, paragraful 25, Curtea a constatat netemeinicia criticilor referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are CNSAS de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatul Poporului. Această instituţie dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 31, sau Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011). 29. Analizând critica referitoare la competenţa exclusivă a unei instanţe judecătoreşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea a observat, prin Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020, precitată, paragraful 32, Decizia nr. 159 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, paragraful 26, şi Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 respectă exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare. 30. În final, cu privire la invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a observat că norma constituţională invocată nu are incidenţă în cauză, în formularea acestei critici existând o confuzie între regimul ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi regimul ordonanţelor de urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor mai sus menţionate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 965 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 28 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, precitată). 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Şandru în Dosarul nr. 29/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
