Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 291 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 291 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma "cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei" din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 729 din 23 august 2018

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Marcela Ifrim în Dosarul nr. 963/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a1 al Curţii de Apel Craiova Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii - Constituţionale nr. 1.366D/2016, nr. 2.696D/2016 şi nr. 768D/2017.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 aprilie 2018, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.366D/2016, domnul Eugeniu Dragoş Petria, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 2.696D/2016 şi nr. 768D/2017 la Dosarul nr. 1.366D/2016, şi, având în vedere cererea formulată de partea prezentă de amânare a pronunţării pentru a depune concluzii scrise, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru 26 aprilie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 13 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.712/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei şi a cauţiunii aferente cererii de strămutare.
    4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 963/44/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marcela Ifrim într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Adjud, formulată în cadrul unei cereri de strămutare.
    5. Prin Încheierea din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a1, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Melinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei aferente formulării unei cereri de strămutare.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin instituirea cauţiunii de 1.000 lei pentru suspendarea judecării procesului propus pentru strămutare, instituie o barieră financiară de netrecut, o îngrădire care provoacă excluderea celor săraci de la accesul liber la justiţie, care devine, astfel, un drept constituţional golit de conţinut. Se instituie o discriminare, pe criterii financiare, a persoanelor cu venituri mici, care nu pot susţine niciodată un proces, deoarece trebuie să plătească cel puţin o taxă judiciară de timbru.
    7. Referitor la taxa judiciară de timbru se susţine că aceasta este una excesivă. Principiul potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime trebuie să se reflecte şi în garantarea efectivă a acestuia în condiţiile de accesibilitate. Astfel, statul este ţinut să acorde oricărei persoane toate facilităţile rezonabile de drept şi de fapt pentru a accede la instanţă. La stabilirea în sarcina justiţiabilului a taxei judiciare de timbru trebuie să se ţină seama de situaţia personală şi nevoile acestuia, compararea veniturilor cu veniturile medii sau minime lunare. Se mai arată că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu reprezintă o echivalenţă a serviciului taxabil din moment ce nu se varsă în bugetul prestatorului de servicii, ci primesc o altă destinaţie.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte cererea de strămutare, legiuitorul a instituit plata unei cauţiuni, într-un cuantum fix, obligaţia fiind în egală măsură aplicabilă tuturor subiectelor de drept care formulează astfel de cereri, fiind aşadar previzibilă. Această cauţiune reprezintă o condiţie prealabilă a suspendării judecării procesului de instanţa de la care se cere strămutarea, prin instituirea căreia se urmăreşte descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu reacredinţă a drepturilor procesuale şi este destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea măsurii suspendării. Instanţa mai apreciază că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru.
    9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, astfel încât plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o obligaţie constituţională a acestora. Justiţia reprezintă un serviciu public, care presupune costuri ce sunt suportate de către stat de la bugetul public, statul fiind îndreptăţit să instituie taxe prin care să se acopere parte din cheltuielile suportate cu susţinerea acestui serviciu.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Având în vedere motivarea excepţiei, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.“;
    – Art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: […]
    b) cereri de strămutare în materie civilă - 100 lei;."

    17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 27, sau Decizia nr. 615 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, paragrafele 13-18, a constatat constituţionalitatea acestora.
    19. Prin deciziile menţionate, Curtea a statuat că, prin instituirea cauţiunii, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu reacredinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Instituirea acestei obligaţii de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi îndestularea părţii care a suferit eventualele pagube - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa.
    20. Prin urmare, instituirea unei cauţiuni nu contravine art. 21 şi art. 44 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, aplicându-se, în mod corespunzător, tuturor celor aflaţi în ipoteza normei.
    22. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 745 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 8 februarie 2018, Curtea a reţinut că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. De asemenea, accesul liber la justiţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.
    23. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, Curtea a arătat că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut totodată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
    24. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).
    25. Curtea a mai subliniat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 lei, care nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar. Ca atare, nu pot fi reţinute criticile referitoare la restricţionarea accesului la justiţie prin instituirea acestei taxe fixe, datorată în cazul depunerii unei cereri de strămutare în materie civilă, şi nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată.
    26. De altfel, în ipoteza în care ar exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea a menţionat că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.
    27. În ce priveşte critica privind destinaţia sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinaţia impozitelor şi taxelor, precum şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii. Totodată, prin Decizia nr. 931 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013, Curtea a reţinut că, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile, odată intrate în buget, se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce în speţă nu este cazul.
    28. Totodată, Curtea a constatat că independenţa financiară a justiţiei nu este dată de destinaţia taxei judiciare de timbru, ci de existenţa în sine a unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiţiei nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinaţie sumelor de bani provenite din contraprestaţia efectuată la serviciul public prestat de instanţele judecătoreşti, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal.
    29. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, nefiind constatată încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale.
    30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Marcela Ifrim în Dosarul nr. 963/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei“ din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 291 din 26 aprilie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"