Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 521/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.130D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care a mai fost analizată constituţionalitatea prevederilor legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 521/64/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Radu Daniel Precup într-o cauză având ca obiect o „amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti“. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a limitat executarea sentinţelor judecătoreşti doar la ipoteza în care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ. Or, în cazul unor acte administrative cu caracter normativ, situaţia este diferită. Autorul susţine că, în situaţia de faţă, o sentinţă nu este luată în considerare decât asupra dispozitivului şi astfel, prin încălcarea considerentelor, se ajunge la aplicarea articolelor anulate. În aceste condiţii, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este neconstituţional în măsura în care nu prevede obligaţia autorităţii publice să aplice considerentele sentinţei în totalitate, şi nu doar dispozitivul. 6. Autorul mai arată că art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este limitativ şi creează discriminare între cetăţenii care au obţinut o sentinţă favorabilă, executarea făcându-se doar în cazul în care autoritatea publică este obligată „să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative“. Acest text de lege a avut în vedere actele administrative ordinare, şi nu pe cele cu caracter normativ, precum cazul Sentinţei nr. 113/2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov. Astfel, în cazul de faţă, deşi s-au anulat articolele solicitate din Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, iar prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, s-a realizat opozabilitatea, autoritatea publică obligată să îl anuleze continuă să îl aplice şi după anulare. În această situaţie, în limita art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autorul excepţiei arată că nu ar putea cere executarea sentinţei, pe motiv că instanţa nu a dispus şi alte operaţiuni, astfel creându-se o discriminare între cetăţenii care au obţinut o sentinţă „cu“, respectiv cei „fără alte“ operaţiuni enumerate de textul criticat. 7. Cu privire la încălcarea art. 21 din Constituţie, autorul excepţiei arată că, având în vedere enumerarea limitativă din textul de lege criticat, nu poate să acţioneze precum ceilalţi cetăţeni care au o sentinţă ce nu se respectă, dar care au şi alte obligaţii date de instanţă conform enumerării din textul de lege criticat. Or, prin această limitare i se îngrădeşte accesul la justiţie în vederea executării sentinţei ce nu se respectă în fapt. Prin urmare, autorul consideră că nu beneficiază de un proces echitabil. 8. De asemenea, autorul consideră că instanţa are obligaţia de a dispune în raport cu ceea ce s-a solicitat, fără a dispune alte operaţiuni dacă nu s-au solicitat, iar un articol de lege care constrânge o cale de atac pe motiv că instanţa nu a dispus alte prevederi conduce la inechitate şi la imposibilitatea aplicării executării unei sentinţe, lăsând la latitudinea autorităţii publice respectarea hotărârii judecătoreşti. Mai arată că autoritatea publică este obligată să facă anumite operaţiuni pentru care este competentă, fără dispunerea instanţei, chiar din oficiu, pentru a respecta în totalitate sentinţa definitivă. Or, în cazul de faţă, autoritatea publică interpretează în acelaşi sens ca cel dat de articolul anulat de instanţă, deşi a fost clarificată aplicarea legii de către instanţele de fond şi de recurs. 9. Cu privire la încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituţie, autorul excepţiei arată că, drept urmare a anulării actului administrativ cu caracter normativ, nu i s-a reparat paguba, deşi acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Repararea pagubei s-ar realiza în măsura în care interpretarea articolelor privind întocmirea documentaţiilor de primă înregistrare ar fi aplicate întocmai cu considerentele, dar autoritatea publică, deşi ar trebui să aplice sentinţa în totalitate, nu a făcut nimic pentru a opri neaplicarea sentinţei de către oficiile teritoriale subordonate. Conducătorul nu a dispus controale, nu a dispus sancţiuni, nu a modificat aplicaţia electronică, astfel încât să nu se poată încălca sentinţa. Sub pretextul faptului că instanţa nu a dispus alte operaţiuni şi că art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 limitează executarea sentinţei, autoritatea publică nu a respectat şi aplicat hotărârea judecătorească. 10. Cu privire la încălcarea art. 41 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, autorul excepţiei arată că, prin enumerarea limitativă a situaţiilor în care se solicită executarea sentinţei şi prin neexecutarea ei în fapt de către autoritatea publică, se ajunge la încălcarea dreptului său la muncă, deoarece majoritatea lucrărilor depuse în baza dispoziţiilor anulate au fost respinse, precum şi la limitarea activităţii sale economice, ca rezultat al neexercitării profesiei reglementate de Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 107/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice şi juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care aparţine Spaţiului Economic European în vederea realizării şi verificării lucrărilor de specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României şi Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, potrivit cărora are obligaţii cu privire la verificarea actelor şi documentarea în vederea realizării de documentaţii tehnice şi cadastrale. 11. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, situaţia hotărârilor judecătoreşti prin care a fost anulat un articol dintr-un act cu caracter normativ fiind reglementată la art. 23 din Legea nr. 554/2004, care dă eficienţă autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate de instanţele de contencios administrativ în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative cu caracter normativ. Prin dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este îngrădit accesul la justiţie, existând posibilitatea de a se solicita în instanţă anularea actelor administrative ulterioare emise în temeiul unui articol dintr-un act cu caracter normativ care a fost anulat prin hotărâre judecătorească. De asemenea, există posibilitatea atacării în instanţă a refuzului autorităţii de a emite anumite acte ori de a efectua anumite operaţiuni în beneficiul unei persoane, în situaţia în care respectivul refuz se întemeiază pe aplicarea de către autoritatea administrativă a unui articol dintr-un act cu caracter normativ care a fost anulat prin hotărâre judecătorească. 12. Dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu afectează nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fiind deopotrivă aplicabile tuturor celor aflaţi în situaţiile reglementate de normele juridice cuprinse în acestea, fără să creeze vreun tratament juridic discriminatoriu aplicabil anumitor subiecte de drept. Dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel dreptul la muncă, alegerea profesiei sau ocupaţiei şi a locului de muncă şi nici accesul liber al unei persoane la o activitate economică ori liberă iniţiativă, neafectând exercitarea acestora. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.“ 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 45 - Libertatea economică şi art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 55 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 13 aprilie 2021, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 19. Curtea a reţinut că efectele erga omnes şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ sunt prevăzute de art. 23 din Legea nr. 554/2004, iar art. 24 din Legea nr. 554/2004 avizează doar situaţiile în care, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. 20. Astfel, hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes şi numai pentru viitor. Prin urmare, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, autoritatea competentă nu mai poate emite acte sau măsuri individuale în aplicarea normelor anulate. 21. Curtea a observat că, prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 458 din 25 iunie 2015, s-a stabilit că „Dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti“, reţinându-se că, „fiind parte în procesul în care a fost pronunţată hotărârea prin care a fost anulat un act administrativ-normativ, autoritatea emitentă nu se poate prevala de nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial, ca un argument în justificarea refuzului de rezolvare a unei cereri“. 22. Curtea a respins critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, constatând că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu instituie discriminări între cetăţeni, deoarece legea prevede - atât în cazul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter individual, cât şi în cazul hotărârii judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ - obligaţia executării acestor hotărâri. 23. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat că şi această critică este neîntemeiată, deoarece părţile beneficiază de acces neîngrădit la justiţie şi de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. De asemenea, efectul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ este prevăzut de lege. 24. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea a precizat că dispoziţiile criticate din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice, în acest context legiuitorul stabilind că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de „a face“ trebuie să fie realizată într-un anumit termen. 25. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 41 şi art. 45 din Constituţie, Curtea a subliniat că dreptul la muncă şi libertatea economică nu au legătură cu normele de procedură ce vizează executarea unei hotărâri judecătoreşti. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 55 din 26 ianuarie 2021, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Criticile referitoare la aplicarea în continuare de către autoritatea publică emitentă a actului administrativ normativ anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, după anularea acestuia, vizează aspecte a căror soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti, nefiind de resortul contenciosului constituţional. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu Daniel Precup în Dosarul nr. 521/64/2019 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
