Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e), f) şi q), alin. (7^3) şi (7^4) şi ale art. 8 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Gabriela-Julieta Poghircă în Dosarul nr. 19.067/303/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.151D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 720 din 5 noiembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia nr. 4.252 din 31 octombrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.067/303/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e), f) şi q), alin. (7^3) şi (7^4) şi ale art. 8 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Gabriela-Julieta Poghircă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, prin care autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât: instituie o taxare dublă, atât pentru utilizare, cât şi pentru trecere, pentru porţiuni de drum (mai exact poduri peste Dunăre) fixe, care fac parte din reţeaua naţională de drumuri pentru care se plăteşte şi taxă de utilizare; instituie amenzi în loc de penalităţi de întârziere la plată, nedistingând între neplata cu rea-credinţă şi neplata din neatenţie ori plata cu întârziere; valoarea amenzii este disproporţionată în raport cu gravitatea faptei, cea mai mica amendă fiind de 10 ori mai mare decât tariful de trecere; instituie un regim de termene disproporţionat şi discriminatoriu, favorizând Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere care încasează banii de la utilizator cu 12 luni înainte de utilizare şi chiar reţinerea banilor în cazul în care trecerea nu s-a mai efectuat, în schimb utilizatorul, după trecere, are mai puţin de două zile la dispoziţie pentru a achita taxa; nu instituie un sistem de avertizare a utilizatorului, atât în privinţa plăţii rovinietei, cât şi a taxelor de pod; nu pune la dispoziţie plata cu cardul la casieriile de pe pod, ci doar cash; nu stabileşte nicio sancţiune pentru Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţiile de construcţie şi întreţinere a drumurilor; este inacceptabilă instituirea unei amenzi de 10 ori mai mare decât însăşi taxa de trecere, pentru întârzierea cu câteva zile a unei plăţi, în locul penalităţilor de întârziere uzuale în dreptul românesc. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. e), f) şi q), alin. (7^3) şi (7^4) şi ale art. 8 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: - Art. 1: "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] e) tarif de utilizare - o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionată Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.; f) tarif de trecere - o anumită sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, şi de tipul vehiculului; [...] q) trecere - parcurgerea, o singură dată, într-un sens, a unei distanţe de pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte, care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România, pe care se aplică tariful de trecere. [...](7^3) Prin excepţie de la prevederile alin. (7^2), tariful de trecere poate fi achitat până cel târziu la ora 24,00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea.(7^4) Tariful de trecere neutilizat într-o perioadă de 12 luni de la data achitării îşi pierde valabilitatea.;" – Art. 8: "(1) Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.(1^1) Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.(2) Contravenţia prevăzută la alin. (1^1), se consideră săvârşită după expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (7^3)." 11. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2024 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 26 ianuarie 2024, dispoziţiile art. 1 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate şi prevăd că „tarif de utilizare - o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România prevăzută la lit. d);“, fără a schimba soluţia legislativă. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. e) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Curtea observă că aceste norme cuprind reglementări cu privire la tariful de utilizare/rovinietă. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional, în temeiul art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, întrucât a utilizat podurile peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă fără a deţine peaj valabil. Prin urmare, dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. e) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile în cauză. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 este inadmisibilă. 14. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte tarifarea trecerii pe reţeaua de drumuri naţionale din România, s-a pronunţat prin Decizia nr. 266 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 16 august 2021, Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 26 mai 2021, şi Decizia nr. 720 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 21 februarie 2020. 15. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de (i) distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România şi de (ii) tipul vehiculului. În prezent, aceasta este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu şi Ruse - numai pentru sensul Giurgiu - Ruse, a podului peste Dunăre între Giurgeni şi Vadu Oii şi a podurilor peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă. Plata tarifului de trecere şi înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, având denumirea prescurtată SIEGMCR, reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere şi, prin excepţie, poate fi achitat până cel târziu la ora 24.00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, iar contravenţia se consideră săvârşită după expirarea termenului anterior menţionat. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice - camere video în cauzele deduse judecăţii -, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecăţii, personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2), (7^3), art. 8 alin. (1^1) şi art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002]. 16. Curtea a mai observat, prin Decizia nr. 735 din 8 octombrie 2020, precitată, paragraful 45, că, potrivit art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere şi al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcţie, de operare şi de întreţinere“. De asemenea, potrivit art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor“. Totodată, Curtea a mai observat că, fiind vorba despre săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată. 17. În ceea ce priveşte invocarea ca text de referinţă pretins încălcat a art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că această dispoziţie constituţională priveşte valorile supreme ale statului de drept. Este o reglementare de principiu care constituie cadrul pe care se grefează toate celelalte norme ale Legii fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015). Prin urmare, instituirea unor tarife de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi a sancţiunilor corespunzătoare în cazul neplăţii acestora nu aduce atingere dreptăţii, ca valoare supremă a statului român. 18. În final, cu privire la susţinerile autoarei excepţiei - referitoare la faptul că dispoziţiile criticate instituie o taxare dublă, amenzi în loc de penalităţi de întârziere la plată, valoarea amenzii fiind disproporţionată în raport cu gravitatea faptei, şi un regim de termene disproporţionat şi discriminatoriu, referitoare şi la lipsa unui sistem de avertizare a utilizatorului, atât în privinţa plăţii rovinietei, cât şi a taxelor de pod, precum şi la imposibilitatea plăţii acestor tarife cu cardul la casieriile de pe pod - se constată că toate acestea sunt opinii personale ce vizează oportunitatea reglementării tarifului de trecere şi a modalităţii de plată a acestuia, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Gabriela-Julieta Poghircă în Dosarul nr. 19.067/303/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. f) şi q), alin. (7^3) şi (7^4) şi ale art. 8 alin (1^1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
