Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 411/1/2021
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei a│
│ │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen Elena │- judecător la secţia I │
│Popoiag │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cristina │- judecător la secţia I │
│Petronela │civilă │
│Văleanu │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Alina Iuliana│- judecător la secţia I │
│Ţuca │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Eugenia │- judecător la secţia I │
│Puşcaşiu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mirela Vişan │- judecător la secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a │
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Maria │- judecător la Secţia a │
│Speranţa │II-a civilă │
│Cornea │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia a │
│Zaharia │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a │
│Condoiu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adrian Remus │- judecător la Secţia de│
│Ghiculescu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Emilia │- judecător la Secţia de│
│Claudia │contencios administrativ│
│Vişoiu │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Luiza Maria │- judecător la Secţia de│
│Păun │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Adela Vintilă│contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marius Ionel │- judecător la Secţia de│
│Ionescu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 411/1/2021, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă domnul magistrat-asistent Cristian Balacciu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 213/117/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, fiind comunicat părţilor, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; intimatul Ministerul Justiţiei a depus un punct de vedere la raport prin care a susţinut că sesizarea este admisibilă şi că majorarea de 25% prevăzută de O.U.G. nr. 20/2016 se referă exclusiv la salariul la bază al consilierilor de probaţiune. 6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 7. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 25 ianuarie 2021, în Dosarul nr. 213/117/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu trimitere la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările ulterioare, se va concluziona că majorarea de 25% are în vedere componenta valorii de referinţă sectorială în formula de calcul a salariului/indemnizaţiei de bază brute lunare a beneficiarilor legii sau această majorare vizează în mod special cuantumul brut al salariilor de bază ale destinatarilor legii. II. Dispoziţiile legale ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile 8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (O.U.G. nr. 20/2016) "ART. III Începând cu luna august 2016, prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe se aplică şi personalului de probaţiune, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferent lunii iulie 2016." 9. Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările ulterioare (Legea nr. 293/2015) "ART. II (1) Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este definit în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015." 10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 83/2014) "ART. 1 (5) ^1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 57/2015) "ART. 3^1 (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...) (1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. (…) (3) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor inclusă în acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor. (4) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative." 12. Legea nr. 327/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de probaţiune (Legea nr. 327/2006) "ART. 3 (...) (2) Salariul de bază pentru personalul din serviciile de probaţiune se stabileşte pe baza valorii de referinţă sectorială din cadrul autorităţii judecătoreşti şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexă, pe grade profesionale, în funcţie de competenţa profesională şi de vechimea în specialitate." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 13. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 17 ianuarie 2020 cu nr. 213/117/2020, mai mulţi reclamanţi au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa: a) să constate existenţa unei discriminări între salariile reclamanţilor şi cele ale unor angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilieri de probaţiune din Direcţia Naţională de Probaţiune) şi să o înlăture prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 lei, începând cu 15 ianuarie 2017 şi până la 31 decembrie 2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială şi după 31 decembrie 2017 [cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 raportat la art. III din O.U.G. nr. 20/2016]; b) să dispună repararea prejudiciului constând în diferenţa dintre indemnizaţia de încadrare cuvenită şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 15 ianuarie 2017 şi până la zi, precum şi în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017); c) să oblige pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei la plata, respectiv alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare cuvenită şi cea efectiv plătită; d) să dispună actualizarea diferenţelor salariale cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit achitate reclamanţilor şi până la plata diferenţelor salariale. 14. În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, fiind încadraţi în familia ocupaţională „Justiţie“. 15. Au mai arătat că valoarea de referinţă sectorială la care s-a raportat pârâta începând cu 9 aprilie 2015 nu este cea aplicată pentru întreaga familie ocupaţională „Justiţie“, fiind astfel nerespectate Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale şi Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 16. Astfel, pentru perioada cuprinsă între 9 aprilie 2015 şi 30 noiembrie 2015, la nivelul familiei ocupaţionale „Justiţie“, o parte din personal a fost salarizat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 440,16 lei, în timp ce reclamanţii au fost salarizaţi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei. 17. De asemenea, începând cu 1 decembrie 2015, personalul din cadrul altor instanţe a fost salarizat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 lei şi începând cu 8 august 2016, prin raportare la valoarea sectorială de referinţă de 605,225 lei, în urma obţinerii unor hotărâri judecătoreşti favorabile în alte dosare. 18. În acest context, reclamanţii au subliniat că există o situaţie discriminatorie determinată de un mod de calcul diferit între salariile acestora şi salariile altor angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei şi că se impune înlăturarea acestei discriminări prin uniformizarea modului de calcul al salariilor în cadrul aceleaşi familii ocupaţionale. 19. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea-cadru nr. 153/2017, art. 6 alin. (4), art. 1.531, 1.535, 2.517 şi 2.526 din Codul civil, art. 166, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 266, 270, 272 şi 275 din Codul muncii, art. 208, 210 şi 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 62/2011), şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. 21. În apărare, a susţinut că modalitatea de aplicare a majorării de 25% prin care s-ar obţine o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei este eronată, având în vedere că această majorare a vizat, în mod expres şi exclusiv, cuantumul brut al salariului de bază pentru consilierii de probaţiune, iar nu o valoare de referinţă sectorială aplicabilă în familia ocupaţională „Justiţie“. 22. Astfel, din analiza art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 şi art. III din O.U.G. nr. 20/2016 rezultă că majorarea de 25% se aplică cuantumului brut al salariilor de bază, iar nu valorii de referinţă sectorială. 23. În plus, creşterea cuantumului brut al salariilor de bază, fiind prevăzută expres în favoarea consilierilor de probaţiune, nu poate fi extinsă la altă categorie de personal decât cea vizată de lege. 24. Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare prin care a formulat apărări similare. 25. Prin Sentinţa civilă nr. 1.787/2020 din 23 septembrie 2020, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamanţi, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant în cadrul acestei pârâte, a diferenţelor salariale rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei, începând cu 15 ianuarie 2017 şi pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei şi până la data plăţii. 26. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a evocat Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, după care a reţinut că principiul egalităţii de tratament în materia salarizării este aplicabil în cauză. 27. În acest context, a apreciat că nu este justificată existenţa unei diferenţe de salarizare între persoane care ocupă aceeaşi funcţie, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, relevant în acest sens fiind şi art. 5 din Codul muncii. 28. A mai reţinut că diferenţele de tratament trebuie să fie rezonabile şi să aibă o justificare obiectivă, ceea ce nu se confirmă în privinţa reclamanţilor, deoarece există diferenţe de salarizare pentru funcţii similare în cadrul instituţiei din care fac parte, drepturile salariale ale tuturor angajaţilor nefiind stabilite prin raportare la aceeaşi valoare de referinţă sectorială. 29. Tribunalul a constatat că, prin Sentinţa civilă nr. 1.668 din 12 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.580/115/2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului, Tribunalul Caraş-Severin a obligat-o pe pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata către fiecare reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale lunare şi cele recalculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 lei, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 8 august 2016 până la zi, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor diferenţe. 30. Ca atare, s-a apreciat că, începând cu 15 ianuarie 2017, nivelul maxim de salarizare în plată îl reprezintă indemnizaţia brută lunară, stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 484,18 lei, la care se adăugă majorarea de 25%, rezultând o valoare totală de 605,225 lei. 31. Împotriva acestei sentinţe, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a declarat apel prin care a susţinut că modalitatea de aplicare a creşterii de 25%, propusă de reclamanţi, prin care s-ar obţine o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei este eronată şi pierde din vedere faptul că această creştere a vizat, în mod expres şi exclusiv, cuantumul brut al salariului de bază pentru consilierii de probaţiune (personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială), iar nu o valoare de referinţă sectorială aplicabilă în familia ocupaţională „Justiţie“. 32. A mai susţinut că este eronată interpretarea pe care prima instanţă o dă textelor legale incidente în cauză deoarece, din analiza dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 şi ale art. III din O.U.G. nr. 20/2016, reiese că aplicarea creşterii de 25% se face la cuantumul brut al salariilor de bază, iar nu la valoarea de referinţă sectorială. 33. Intimaţii nu au depus întâmpinare la apel. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 34. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. 35. Astfel, de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a art. III din O.U.G. nr. 20/2016, raportat la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei. 36. În acest sens, a arătat că intimaţii se consideră îndreptăţiţi la calcularea drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 lei, începând cu 15 ianuarie 2017, valoare rezultată din aplicarea la întreaga familie ocupaţională „Justiţie“ a majorării de 25%, deoarece şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor face parte din această familie ocupaţională. 37. Pe de altă parte, apelanta consideră că majorarea reglementată de textele legale anterior evocate nu vizează valoarea de referinţă sectorială, ci cuantumul brut al salariilor de bază, majorarea respectivă fiind aplicabilă numai personalului de probaţiune şi personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială. 38. Ca atare, se impune determinarea sferei de aplicare a art. III din O.U.G. nr. 20/2016 care face trimitere la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, în vederea identificării beneficiarilor la care normele legale se referă. 39. Instanţa de trimitere a apreciat că este îndeplinită şi condiţia ca pricina să se afle în ultimă instanţă, apelul declarat în cauză fiind de competenţa Curţii de Apel Cluj. 40. Deşi norma legală a cărei interpretare se solicită nu este cuprinsă într-un act normativ intrat în vigoare recent, chestiunea de drept enunţată este nouă. În acest sens, s-a subliniat că noutatea chestiunii de drept derivă din evenimentele ulterioare constând în pronunţarea unor hotărâri de către instanţele judecătoreşti şi emiterea unor acte administrative în materia salarizării de către ordonatorul principal de credite. 41. În concret, au fost emise ordine de către ministrul justiţiei pentru stabilirea indemnizaţiei de încadrare brute lunare, la nivel maxim, în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie“, în favoarea judecătorilor, asistenţilor judiciari, personalului auxiliar de specialitate şi personalului de probaţiune, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială majorată. 42. S-a mai arătat că nu a fost identificată practică judiciară consistentă cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, litigiile cu acelaşi obiect fiind în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti. 43. Instanţa de trimitere a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre asupra chestiunii de drept invocate şi că această chestiune nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 44. Apelanta a apreciat că, din analiza art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 şi art. III din O.U.G. nr. 20/2016, rezultă că majorarea de 25% se aplică cuantumului brut al salariilor de bază, iar nu valorii de referinţă sectorială. 45. Intimaţii au apreciat că se impune uniformizarea modului de calcul al salariului în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie“, prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 605,225 lei pentru toţi salariaţii din cadrul acestei familii ocupaţionale. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 46. În cadrul completului de judecată al instanţei de trimitere au fost exprimate opinii divergente cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. 47. Astfel, într-o opinie s-a apreciat că dispoziţiile legale incidente reglementează o majorare de 25% a valorii de referinţă sectorială, aplicabilă personalului de probaţiune. 48. În acest sens, s-a subliniat că scopul legiuitorului a fost acela de a asigura egalitatea salariilor pentru aceleaşi categorii profesionale, cu consecinţa stabilirii unei valori de referinţă sectorială unice, aplicabilă tuturor categoriilor profesionale ale familiei ocupaţionale „Justiţie“. 49. Or, existenţa unei valori de referinţă sectorială majorate numai în favoarea personalului de probaţiune, rezultată din aplicarea art. III din O.U.G. nr. 20/2016 raportat la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, contravine acestui deziderat legislativ, devenit obligatoriu în urma deciziilor pronunţate în această materie de Curtea Constituţională şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 50. Cealaltă opinie din cadrul completului de judecată al instanţei de trimitere este în sensul că majorarea de 25% se aplică cuantumului brut al salariilor de bază ale destinatarilor legii, iar nu valorii de referinţă sectorială. 51. În plus, s-a arătat că art. III din O.U.G. nr. 20/2016 reprezintă o normă specială ce vizează numai familia ocupaţională a personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel încât nu poate fi extrapolată la alte familii ocupaţionale. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 52. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel Bacău, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara au comunicat că au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar curţile de apel Bacău, Braşov, Bucureşti şi Cluj au transmis şi punctele de vedere ale judecătorilor asupra acestei chestiuni. 53. Curţile de apel Alba Iulia, Oradea şi Piteşti au comunicat că nu au identificat practică judiciară relevantă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. 54. Din răspunsurile primite au rezultat două opinii. 55. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că majorarea de 25% prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 raportat la art. III din O.U.G. nr. 20/2016 vizează componenta valorii de referinţă sectorială în formula de calcul a salariului/indemnizaţiei de bază brute lunare (Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalul Ialomiţa - în opinie majoritară, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă şi Tribunalul Cluj). 56. În fundamentarea acestei opinii s-a argumentat că orice majorare a salariului/indemnizaţiei de încadrare brute lunare poate fi făcută prin majorarea fie a valorii de referinţă sectorială, fie a coeficientului de multiplicare. Cum O.U.G. nr. 20/2016 nu cuprinde dispoziţii care să prevadă modificarea coeficientului de multiplicare prevăzut de Legea nr. 327/2006, aplicabilă personalului de probaţiune, rezultă că eventuala majorare a indemnizaţiei brute lunare nu poate proveni decât din majorarea valorii de referinţă sectorială. 57. Într-o a doua opinie s-a apreciat că majorarea de 25% prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 raportat la art. III din O.U.G. nr. 20/2016 se aplică cuantumului brut al salariului/indemnizaţiei de bază (Tribunalul Sălaj - Secţia civilă). 58. În fundamentarea celei de-a doua opinii s-a argumentat că art. III din O.U.G. nr. 20/2016 stabileşte în mod expres baza de calcul al majorării de 25%, indicând că această majorare se raportează la cuantumul brut al salariului de bază aferent lunii iulie 2016, iar nu la valoarea de referinţă sectorială. În plus, toate majorările salariale ulterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), s-au aplicat salariilor de bază şi/sau sporurilor, iar nu valorii de referinţă sectorială care a fost folosită ca element de calcul în legislaţia anterioară anului 2009. 59. În sensul primei opinii au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: - Sentinţa civilă nr. 935 din 19 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.900/3/2020 (definitivă prin neapelare); – Decizia nr. 642 din 19 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.377/40/2019; – Decizia civilă nr. 1.258/A/2020 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.581/117/2019; – Decizia nr. 639/A din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 184/102/2020; – Decizia nr. 2.100 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 692/120/2020; – Decizia civilă nr. 349/CM din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă (anonimizată); – Decizia nr. 74/2021 din 11 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 446/101/2020; – Decizia nr. 80 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.160/105/2020; – Decizia civilă nr. 31/2021 din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 126/91/2020; – Decizia nr. 146 din 28 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 920/105/2020; – Decizia nr. 424/2021 din 1 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 218/87/2020; – Decizia civilă nr. 78/2021 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 335/105/2020; – Decizia nr. 274 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.393/105/2020. 60. În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: - Decizia civilă nr. 286 din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.580/115/2019; – Decizia nr. 324/A din 29 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 939/96/2019; – Sentinţa civilă nr. 929 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul nr. 580/89/2020 (definitivă prin respingerea apelului ca tardiv); – Decizia civilă nr. 1.079 din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 269/108/2020; – Decizia civilă nr. 1.136 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 253/115/2020; – Decizia civilă nr. 21 din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 776/108/2020; – Decizia civilă nr. 22 din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 70/115/2020; – Decizia civilă nr. 24 din 14 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 210/115/2020. 61. Hotărârile transmise de curţile de apel Bacău şi Braşov nu sunt definitive, motiv pentru care nu se impune evocarea lor. 62. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 63. Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale. În considerentele de la paragraful 32 din această decizie s-a reţinut că: „În consecinţă, ca efect al neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.“ IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 64. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate mai multe decizii care prezintă relevanţă în analiza sesizării de faţă. 65. Astfel, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.“ 66. Prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.944/30/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.“ 67. Prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 5.630/3/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.“ 68. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.034/63/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.“ 69. Prin Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.402/84/2017, cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, în forma indicată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte acordarea aceleiaşi valori de referinţă sectorială pentru toţi angajaţii din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Justiţie“, de la data punerii acesteia în plată pentru salariaţi făcând parte din aceeaşi familie ocupaţională. 70. Prin Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 6 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.“ X. Opiniile specialiştilor consultaţi 71. Răspunzând solicitării formulate în temeiul art. 516 alin. (6), corelat cu art. 520 alin. (11) din Codul de procedură civilă, Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept a arătat că legiuitorul face distincţie între cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, pe de o parte, şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, pe de altă parte. 72. Prin introducerea art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014 s-a urmărit crearea cadrului necesar în vederea înlăturării diferenţelor salariale între persoanele care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi aplicarea aceluiaşi sistem de salarizare pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, domeniul de aplicare al textului cuprinzând întregul personal plătit din fonduri publice. 73. De asemenea s-a subliniat că legiuitorul a urmărit aplicarea unui tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar, cu respectarea principiului „la muncă egală, remuneraţie egală“. 74. Faţă de considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, s-ar impune interpretarea în sensul că majorarea de 25% are în vedere componenta valorii de referinţă sectorială în formula de calcul a salariului/indemnizaţiei de bază brute lunare a beneficiarilor legii, dată fiind necesitatea înlăturării diferenţelor salariale dintre persoanele care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi aplicării aceluiaşi sistem de salarizare pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică. 75. În final, s-a arătat că problema de drept ce formează obiectul sesizării prealabile demonstrează că nu este vorba de interpretarea normelor de drept invocate, acestea fiind clare, ci de aplicabilitatea prevederilor legale în discuţie şi a celor statuate prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, precum şi a altor hotărâri în materie de salarizare a personalului plătit din fondurile publice, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. XI. Raportul asupra chestiunii de drept 76. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 77. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ 78. În privinţa regularităţii sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza în ultimă instanţă; c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; e) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 79. Cu prioritate, se impune, aşadar, analiza îndeplinirii acestor condiţii de admisibilitate a sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj. 80. În ceea ce priveşte prima cerinţă se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a apelului, nefiind pronunţată până la acest moment o hotărâre definitivă. 81. Apoi, acţiunea introductivă supune atenţiei un litigiu având ca obiect un conflict de muncă (drepturi salariale), care se află în competenţa de primă instanţă a secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale a tribunalului, iar instanţa învestită cu soluţionarea apelului urmează să judece pricina în ultimă instanţă, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei decizii care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, este definitivă. În atare situaţie, titulara sesizării, Curtea de Apel Cluj, soluţionează cauza în ultimă instanţă. 82. De lămurirea chestiunii ce face obiectul sesizării depinde soluţionarea pe fond a apelului, întrucât: prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat să se constate existenţa unei discriminări între salariile lor, personal auxiliar de specialitate în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, şi cele ale unor angajaţi din cadrul Ministerului Justiţiei (consilieri de probaţiune din Direcţia Naţională de Probaţiune) şi să se uniformizeze modul de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale reclamanţilor raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 lei, începând cu 15 ianuarie 2017 până la data de 31 decembrie 2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la o valoare de referinţă sectorială şi după 31 decembrie 2017 [cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 cu trimitere la art. III din O.U.G. nr. 20/2016], cu repararea prejudiciului creat, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. 83. Prin Sentinţa civilă nr. 1.787/2020 din 23 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi a fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamanţi, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant în cadrul acestei pârâte, a diferenţelor salariale rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 lei, începând cu 15 ianuarie 2017 şi pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei şi până la plata efectivă. 84. Prin apelul formulat în cauză s-a criticat această soluţie, considerându-se că modalitatea de aplicare a creşterii de 25%, propusă de reclamanţi, prin care s-ar obţine o valoare de referinţă sectorială de 605,225 lei este eronată şi pierde din vedere faptul că această creştere a vizat, în mod expres şi exclusiv, cuantumul brut al salariului de bază pentru consilierii de probaţiune (personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială), iar nu o valoare de referinţă sectorială aplicabilă în familia ocupaţională „Justiţie“. De asemenea s-a susţinut că este eronată interpretarea pe care prima instanţă o dă textelor legale incidente în cauză, apreciindu-se că, din analiza dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 şi ale art. III din O.U.G. nr. 20/2016, reiese că aplicarea creşterii de 25% se face la cuantumul brut al salariilor de bază, iar nu prin aplicarea acestor procente la valoarea de referinţă sectorială. 85. Ca atare, primele trei condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite. 86. Cerinţa privind noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării nu este însă îndeplinită. 87. Astfel, chiar dacă art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept“, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa creată la nivelul completurilor de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au subliniat faptul că sesizarea trebuie să privească o problemă de drept reală, dedusă din calitatea normei pozitive, care este fie lacunară, fie este neclară, îndoielnică şi prezintă un potenţial de a da naştere în viitor unor interpretări diferite. 88. În aceste condiţii, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie plecat de la premisele asigurării funcţiei mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare şi evitării paralelismului ori suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. 89. Cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. 90. Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în situaţia în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti care să fi soluţionat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcţie de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. 91. În cazul de faţă, examenul jurisprudenţial efectuat relevă că actele normative adoptate pentru reglementarea salarizării în anii 2015-2017 au fost până în prezent lămurite sub aspectul elementelor esenţiale pentru aplicarea lor, atât de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin mai multe hotărâri, precum: Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 şi Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, citate la secţiunea IX din prezenta decizie. 92. Faţă de exigenţele anterior menţionate, se constată că problema de drept identificată de titularul sesizării în conţinutul întrebării referitoare la majorarea de 25% stabilită prin art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, cu trimitere la art. III din O.U.G. nr. 26/2016 şi la felul la care această majorare ar trebui să se aplice, fie prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază ale destinatarilor legii, fie prin raportare la valoarea de referinţă sectorială, în formula de calcul a salariului/indemnizaţiei de bază brute lunare a beneficiarilor legii a primit deja soluţionări diferite prin hotărâri judecătoreşti definitive, practica judiciară neunitară fiind identificată la nivelul mai multor curţi de apel din ţară. 93. În atare situaţie, se constată că nu se justifică interesul în formularea cererii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, din analiza chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită şi a deciziilor pronunţate în legătură cu ea reieşind că există deja jurisprudenţă neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti. 94. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 213/117/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările şi completările ulterioare, cu trimitere la art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările ulterioare, se va concluziona că majorarea de 25% are în vedere componenta valorii de referinţă sectorială în formula de calcul a salariului/indemnizaţiei de bază brute lunare a beneficiarilor legii sau această majorare vizează în mod special cuantumul brut al salariilor de bază ale destinatarilor legii. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2021. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Cristian Balacciu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
