Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────────┤
│Benke Károly │- magistrat-asistent-şef│
└─────────────────────┴────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Niculescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1), art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.060D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o serie de înscrisuri în susţinerea acesteia, precum şi concluzii suplimentare prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1), art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă. 5. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016. 7. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. 8. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că statul român nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei prin niciun act translativ de proprietate. Nici înainte de 1918, statul austriac nu a fost proprietarul acestor bunuri, ci Fondul, în acest sens fiind menţionate cărţile funciare Câmpulung şi Vatra Dornei, precum şi un înscris din 17 iulie 1871, care atestă faptul că însuşi statul austriac a recunoscut dreptul de proprietate al Fondului. Se mai invocă o hotărâre pronunţată de Curtea de Casaţie din Varşovia în 1931, din care rezultă că patrimoniul Fondului este separat de cel al statului, ceea ce înseamnă că această stare de drept nu a fost schimbată nici în perioada interbelică. 10. Se mai arată că acordarea personalităţii juridice de drept public nu echivalează cu calificarea patrimoniului Fondului drept o proprietate a statului român; această protecţie juridică superioară nu trebuie să ducă la ideea că proprietatea bisericii aparţine statului român, ci, din contră, atestă faptul că este una diferită de cea a statului. În sensul celor de mai sus, sunt invocate Decretul-lege nr. 1.257/1919, Legea nr. 320/1946, care recunosc proprietatea Fondului, precum şi amenajamentele silvice din perioada 1931-1943. Prin urmare, se arată că, din moment ce bunurile imobile în discuţie nu aparţin statului român, nu pot fi deţinute de statul român în temeiul voinţei sale suverane, al succesiunii de state, ci aparţin unui fond bisericesc. Se conchide, aşadar, în sensul că acestea trebuie restituite proprietarului lor de drept. 11. Plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti nu trebuie să nesocotească înscrierile în cartea funciară, justiţia trebuie să se supună legii; în acest sens, sunt invocate art. 124 din Constituţie, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001. Se mai arată că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat trebuie înlăturată dacă singurul remediu procesual sunt căile extraordinare de atac, întrucât nici prezumţiile absolute nu sunt infailibile, de necontrazis. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006 şi 29 iunie 2006, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României şi Caracas împotriva României, conchizându-se în sensul că atunci când există circumstanţe noi trebuie admis revirimentul jurisprudenţial şi la instanţele judecătoreşti. Or, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt astfel concepute încât nu permit promovarea unei noi acţiuni care, în ipoteza autorului excepţiei de neconstituţionalitate, să fie întemeiată pe contractul de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, drept pentru care cererea sa de revizuire a fost respinsă pe acest temei în cursul anului 2016 ca inadmisibilă, ceea ce atrage, în optica acestuia, neconstituţionalitatea art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi a art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În final, se subliniază conceptul de dreptate cuprins în art. 1 alin. (3) din Constituţie. 12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că soluţionarea aspectelor ridicate de autorul acesteia nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci vizează chestiuni specifice căilor de atac prevăzute de lege. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 13. Prin încheierile din 20 mai 2016, 8 iunie 2016 şi 14 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.929/314/2006*, nr. 956/278/2010 şi nr. 613/285/2006, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă şi Tribunalul Suceava - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de restituire în materia fondului funciar. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 11 alin. (2^1) şi art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum şi art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost interpretate de instanţele judecătoreşti (menţionându-se, în acest sens, Decizia civilă nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014), sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 1 alin. (3) din Constituţie. 15. Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susţine că instituirea unei prezumţii legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este şi prezumţia de lucru judecat, afectează însăşi ideea de „dreptate“, menţionată de art. 1 alin. (3) din Constituţie ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. În acest sens, se arată că instanţele de judecată au reţinut în mod irevocabil că, la momentul preluării abuzive a bunurilor revendicate, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, antecesor al actualei fundaţii bisericeşti, nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor deţinute, ci un drept de administrare, corespunzător proprietăţii publice. Invocând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale ce reglementează prezumţiile legale absolute, se tinde la o „reexaminare“ a prezumţiei de lucru judecat născută din deciziile de speţă anterior menţionate, prin invocarea unor „elemente noi“, de natură a proba existenţa dreptului de proprietate în favoarea sa, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ şi Fondul Bisericesc Greco Ortodox Bucovinean, act juridic în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Fondului în cartea funciară. Înscrierea unui bun în cartea funciară conferă importante avantaje de ordin substanţial şi procedural proprietarului său, cartea funciară constituind un instrument de publicitate a proprietăţii funciare destinat să garanteze proprietatea bunurilor şi circulaţia acestora (Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Sociedad Anónima del Ucieza împotriva Spaniei, paragrafele 47 şi 57). 16. Or, lipsirea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei de orice efect util al dreptului real înscris în cartea funciară şi constituirea în anul 2015 în favoarea statului român a unui drept de proprietate asupra imobilelor ce aparţin averii bisericeşti, imobile preluate fără nicio despăgubire, relevă o manieră arbitrară, ilegitimă şi imprevizibilă în soluţionarea cererii de restituire a bunurilor. Această incertitudine administrativ-jurisdicţională şi jurisprudenţială izvorâtă dintr-o aplicare discreţionară a dispoziţiilor legale incidente este contrară principiului securităţii juridice. 17. Se mai apreciază că adoptarea unei soluţii singulare, de negare a dreptului tabular al Fondului Bisericesc la data deposedării, schimbarea unei jurisprudenţe unanime, conforme legii publicităţii imobiliare, care conferă celui înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate o prezumţie absolută de proprietate şi, prin recunoaşterea în lipsa unui titlu de proprietate a unui drept de proprietate în favoarea statului, cu efecte de opozabilitate faţă de proprietarul tabular de la data deposedării, are valoarea unei legi retroactive ce alterează deznodământul judiciar firesc al litigiului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Prezumţia de lucru judecat, dedusă dintr-o interpretare şi aplicare discreţionară a legii, contrar spiritului constituţional, are în speţă efect retroactiv, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. În fine, se arată că dreptul la nediscriminare impune înlăturarea oricărei inegalităţi de tratament privind exerciţiul drepturilor tabulare între Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi alţi proprietari tabulari cărora jurisprudenţa constantă a instanţei supreme le-a recunoscut şi le recunoaşte „prezumţia legală absolută a dreptului aparţinând persoanei înscrise în cartea funciară“; de asemenea, vocaţia legală a Fondului la restituirea proprietăţilor sale funciare este protejat de art. 44 din Constituţie. 18. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte de aplicare şi interpretare a legii care intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale. 19. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 20. Tribunalul Suceava - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum şi ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 este întemeiată. În acest sens, se arată că se impune corelarea prevederilor Legii nr. 18/1991 „cu cele prevăzute de cărţile funciare aplicabile zonelor din fostul imperiu chiar şi în perioada comunismului, cu atât mai mult cu cât şi noul cod civil dispune cu privire la caracterul absolut al înscrierii în cartea funciară, ceea ce înseamnă că drepturile reale se dobândesc, se modifică şi se sting numai de la data intabulării“. Or, o lege specială nu poate institui un sistem normativ discriminatoriu, susţinut doar de puterea lucrului judecat sau de calitatea proprietarului tabular, în condiţiile în care autorul excepţiei îşi poate „dobândi“ dreptul său de proprietate preluat abuziv de statul român. În ceea ce priveşte art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt constituţionale. 21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 22. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate privesc aplicarea legii de către instanţa judecătorească, fără a fi veritabile critici de neconstituţionalitate. Se mai susţine că prin criticile de neconstituţionalitate formulate se tinde la modificarea şi completarea legii; or, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, Curtea neputând complini eventualele omisiuni legislative. 23. De asemenea, în subsidiar, se mai arată că textele legale criticate au scopul de a asigura stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, fiind edictate din raţiuni sociale majore, respectiv evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile. Sunt menţionate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 445 din 15 aprilie 2008, Deciziei nr. 1.285 din 2 decembrie 2008 şi Deciziei nr. 587 din 4 mai 2010. 24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: - Art. 11 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane“; – Art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari şi moştenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64“; – Art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000: „(1^4) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate“; – Art. 1.202 din Codul civil din 1864: "Prezumţia legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Nicio dovadă nu este primită împotriva prezumţiei legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumţii, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie şi afară de aceea ce se va zice în privinţa jurământului şi mărturisirii ce ar face o parte în judecată“;" – Art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel“. 27. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi cerinţele de calitate a actelor normative, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în faţa legii şi la preeminenţa legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 328 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“ [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012]. Or, cauzele în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate au fost înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de 15 februarie 2013. Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 29. Curtea reţine, de asemenea, că întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, nu priveşte conţinutul normativ al acestora. În realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra pertinenţei şi relevanţei probelor pe care le poate depune persoana îndreptăţită la restituire, precum şi asupra modului în care aceste probe pot fi interpretate de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau de către instanţa de judecată. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui organului administrativ care are rolul de aplicare a legii sau instanţei de judecată chemate să cenzureze o eventuală decizie nelegală a acestuia. Aprecierea calităţii de proprietar a persoanei îndreptăţite la restituire, în baza probelor administrate, reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă [a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32]. 30. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunţat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reţinute prin decizia menţionată fiind valabile şi în cauza de faţă. În esenţă, Curtea a reţinut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumţiilor legale, în funcţie de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumţii absolute şi relative. În privinţa susţinerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumţii legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este şi prezumţia de lucru judecat, afectează însăşi ideea de „dreptate“, menţionată de art. 1 alin. (3) din Constituţie ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reţinut că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat ce însoţeşte hotărârea judecătorească nu contravine noţiunii de „dreptate“, reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătoreşti netemeinice sau nelegale care este definitivă şi executorie, şi anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părţile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii şi în situaţia în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată în cauză. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu beneficiază de valorificarea „prezumţiei legale absolute a dreptului aparţinând persoanei înscrise în cartea funciară“, astfel cum în mod constant a decis instanţa supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate. Faptul că instanţa de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu şi, implicit, neconstituţional. 31. Aspectele de fapt învederate Curţii Constituţionale, respectiv respingerea cererii de revizuire întemeiate pe existenţa unui contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ şi Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, nu pot face obiectul analizei instanţei constituţionale, ci al instanţelor judecătoreşti în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2^1) şi ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 1.202 din Codul civil din 1864 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
