Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) şi ale art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Marc Patrick Johnson în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.905D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004. În continuare, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor texte, constatând constituţionalitatea lor. Apreciază că nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acestei jurisprudenţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) şi ale art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Marc Patrick Johnson într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de autorul excepţiei împotriva Încheierii penale din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, prin care, în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea persoanei extrădate de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece reglementează o măsură preventivă care nu se regăseşte în Codul de procedură penală. Totodată, noţiunea de „arestare provizorie în vederea extrădării“ nu este definită de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 sau de cele ale Codului de procedură penală, nefiind prevăzută nicio durată pentru care această măsură poate fi dispusă. Susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, este esenţial să fie clar definite condiţiile privării de libertate în temeiul dreptului intern şi ca legea însăşi să fie previzibilă în aplicarea sa, pentru a întruni criteriul de legalitate stabilit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 6. Elementele care trebuie luate în considerare atunci când este evaluată „calitatea legii“ includ, în special, existenţa unor dispoziţii legale clare privind dispunerea detenţiei, menţinerea acestei măsuri şi stabilirea duratei acesteia, precum şi existenţa unei căi de atac efective prin care reclamantul să poată contesta legalitatea şi durata detenţiei. Învederează că nicio privare de libertate nu trebuie realizată în mod arbitrar, aceasta trebuind să respecte şi principiul proporţionalităţii. În concluzie, apreciază că lipsa unei definiţii sau a unor criterii pentru stabilirea conţinutului măsurii „arestării provizorii în vederea extrădării“, a regimului juridic al acesteia, precum şi lipsa criteriilor concrete de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii sunt echivalente cu lipsa de previzibilitate a legii, cu consecinţa încălcării garanţiilor libertăţii individuale prevăzute de art. 23 din Constituţie. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate ar putea avea caracter neconstituţional raportat la împrejurarea că legislaţia naţională nu reglementează posibilitatea verificării periodice a detenţiei persoanei cu privire la care s-a dispus, în mod definitiv, extrădarea şi care nu a fost predată. De asemenea, în materia extrădării, legislaţia naţională nu prevede nici limitele maxime ale detenţiei persoanei extrădate, aşa cum se prevede în procedura de executare a mandatului european unde, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, „în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile“. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 52 alin. (3) şi ale art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 306/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1110 din 17 noiembrie 2022. Cu toate acestea, având în vedere actul de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, precum şi ale art. 57 alin. (5) şi (6) din acelaşi act normativ, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: - Art. 52 alin. (3): „(3) În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.“; – Art. 57 alin. (5) şi (6): "(5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.(6) În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile." 12. Autorul excepţiei susţine că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român şi în art. 23 alin. (2), (4), (5), (6), (9) şi (10) referitor la libertatea individuală. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a analizat anterior o critică identică cu cea din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 4 octombrie 2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)“ cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 57 alin. (6) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 14. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că „arestul provizoriu în vederea extrădării“ reprezintă o formă de privare de libertate şi nu poate fi încadrat între măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale, acestea fiind indisolubil legate de existenţa unui proces penal ce se declanşează şi se desfăşoară potrivit Codului de procedură penală. 15. Prin urmare, Curtea a reţinut că semnificaţia noţiunii anterior menţionate poate fi determinată prin interpretarea gramaticală şi sistematică a reglementărilor relative la procedura extrădării de către orice persoană care cunoaşte sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române şi, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanţă juridică de specialitate. 16. Aşa fiind, Curtea a constatat că, prin raportare la exigenţele mai sus arătate, noţiunea de „arest provizoriu în vederea extrădării“ respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, sensul acesteia putând fi determinat de către destinatarii normei juridice criticate - prin utilizarea semnificaţiei obişnuite a acestuia şi, la nevoie, prin recurgerea la consultanţă juridică de specialitate -, permiţându-le acestora să îşi adapteze conduita la exigenţele sale. 17. Neintervenind elemente noi, care să determine modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptată în această decizie, precum şi considerentele acesteia sunt valabile şi în cauza de faţă. 18. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022, Curtea observă că, prin decizia anterior menţionată, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)“ cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 57 alin. (6) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale. 19. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 359 din 26 mai 2022, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022, a devenit inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marc Patrick Johnson în Dosarul nr. 4.672/2/2021/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 306/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
