Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia-Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 1.926/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 549D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă partea Gabriel Oprea, prin avocat Dan Lupaşcu, cu împuternicire depusă la dosar, şi partea Ministerul Afacerilor Interne, prin consilier juridic Viorel Tatu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că, întrucât accesul la informaţiile clasificate, astfel cum acesta a fost stabilit ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, se realizează doar în condiţiile deţinerii unui certificat eliberat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.), excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală este admisibilă, având legătură cu soluţionarea cauzei din faţa instanţei de fond. Dispoziţiile criticate încalcă dreptul la apărare al părţilor, dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât, pe de o parte, nimeni nu poate obliga partea să îşi angajeze un avocat, iar, pe de altă parte, dacă aceasta decide să îşi angajeze apărător, nimeni nu o poate obliga să aleagă un anume avocat care să îi reprezinte interesele. Nicio dispoziţie legală nu prevede posibilitatea înlocuirii apărătorului ales cu un avocat care deţine certificat O.R.N.I.S.S. sau obligaţia apărătorului ales de a urma procedura legală în vederea obţinerii unui atare certificat. De altfel, parcurgerea acestei proceduri presupune o verificare minuţioasă a vieţii şi activităţii avocatului şi a familiei sale pentru o perioadă de 5-10 ani anterioară depunerii cererii, ceea ce constituie o intruziune în dreptul acestuia la viaţă intimă, familială şi privată. Mai mult, dacă după verificarea efectuată avocatul nu obţine certificatul O.R.N.I.S.S., informaţiile clasificate pot fi folosite la pronunţarea unei soluţii de condamnare, întrucât instanţa a permis accesul la aceste informaţii, chiar dacă accesul nu s-a realizat efectiv. 4. De asemenea, susţine că dispoziţiile legale referitoare la accesul la informaţii clasificate instituie o diferenţă de tratament între acuzare şi apărare, întrucât pentru anumite categorii profesionale (procurorii) nu este necesară autorizarea de acces sau este prevăzută o procedură simplificată, în vreme ce pentru avocaţi este necesară parcurgerea procedurii de drept comun, prevăzută de Legea nr. 182/2002. 5. Reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că argumentele autorului referitoare la intruziunea în dreptul la viaţă intimă, familială şi privată au fost soluţionate prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018. Susţine că admiterea excepţiei nu ar rezolva problema invocată de autor, întrucât o atare soluţie ar avea ca efect înlăturarea prevederii legale criticate şi aplicarea în continuare a dispoziţiilor Legii nr. 182/2002. De altfel, în speţă, avocaţii au refuzat să parcurgă procedura prevăzută de lege pentru obţinerea unui certificat O.R.N.I.S.S. astfel că nu se pot prevala de propria conduită culpabilă pentru a invoca nerespectarea unor drepturi fundamentale ale părţilor pe care le reprezintă. Mai mult, admiterea criticilor formulate de aceştia ar crea o discriminare între părţile care au parcurs procedura şi au obţinut autorizarea de acces la informaţii clasificate faţă de părţile care au refuzat să facă acest demers. 6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica formulată în cauză vizează un alt act normativ decât cel invocat expres de autor, recte Legea nr. 182/2002. Arată că, în virtutea dreptului la apărare, partea are dreptul de a-şi alege avocatul care să îi reprezinte interesele, iar acesta are obligaţia de a asigura o apărare efectivă. Or, refuzul avocatului de a urma procedura legală pentru obţinerea certificatului O.R.N.I.S.S. nu poate fi echivalat cu refuzul autorităţii publice de a permite accesul la informaţiile clasificate, astfel că dreptul la apărare nu poate fi încălcat pe această cale. Mai mult, refuzul autorităţii de a atribui certificatul, invocat în susţinerea criticii de autorul excepţiei, constituie doar o situaţie ipotetică, fără legătură cu cauza, întrucât, nefiind urmată procedura, un astfel de refuz nu există. 7. Avocatul părţii Gabriel Oprea solicită cuvântul în replică pentru a învedera că nu a refuzat să urmeze procedura pentru obţinerea certificatului O.R.N.I.S.S., însă a înţeles să critice neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală din cauza caracterului lor neclar şi impredictibil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 16 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.926/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, într-o cauză penală având ca obiect tragerea la răspundere penală a unor persoane acuzate de săvârşirea unor infracţiuni de serviciu. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că, anterior, în acelaşi dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală - judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală, excepţia fiind ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în etapa procesuală a camerei preliminare. Principala critică de neconstituţionalitate a vizat excluderea probelor clasificate în procesul penal, prin hotărârea nemotivată şi discreţionară a unei autorităţi administrative, în temeiul art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală, considerată că încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii. Curtea a admis excepţia formulată şi a constatat că sintagma „instanţa solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, precum şi sintagma „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale. 10. Înalta Curte, apreciind că informaţiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, a încuviinţat accesul apărătorilor inculpaţilor, inculpaţilor personal, precum şi reprezentanţilor părţilor responsabile civilmente şi reprezentantului părţii civile (consilierilor juridici) la informaţiile clasificate. Înalta Curte a constatat că accesul acestora este condiţionat de parcurgerea procedurii speciale a obţinerii certificatului O.R.N.I.S.S.. Dispoziţiile art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală reglementează două ipoteze: „declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea întrun alt grad de clasificare“, respectiv, în cazul în care se refuză declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare, permiterea accesului apărătorului inculpatului la cele clasificate. Pentru a doua ipoteză, legiuitorul nu a prevăzut nicio altă condiţie suplimentară printr-o exprimare de genul „în condiţiile legii“, „potrivit legii“ sau „care deţine un certificat de acces la documente clasificate“, însă a prevăzut „remediul“ referitor la situaţia în care „autoritatea emitentă nu permite apărătorului accesul la informaţiile clasificate“, care, în conformitate cu Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, este instanţa judecătorească. 11. În acest context, condiţionarea accesului la informaţiile/mijloacele de probă/înscrisurile clasificate de obţinerea unui certificat O.R.N.I.S.S. este contrară dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), precum şi art. 126 alin. (2). Din examinarea acestor dispoziţii constituţionale rezultă o serie de principii/reguli aplicabile în procesul penal. Astfel, (i) părţile au dreptul constituţional de a alege care sunt avocaţii care să le asigure asistenţa juridică şi reprezentarea, în considerarea unor motive precum încrederea în probitatea profesională, experienţa în profesie ori în alte profesii juridice etc.; (ii) nu există reglementat un drept al instanţei/organelor judiciare de a impune părţilor să îşi angajeze un avocat sau altul, avocat care ar deţine certificat O.R.N.I.S.S. ori care ar fi de acord să aplice pentru procedura specială de obţinere a acestuia; (iii) organele judiciare nu pot obliga avocaţii să aplice pentru procedura specială de obţinere a certificatului O.R.N.I.S.S., procedură care presupune furnizarea unor informaţii personale, familiale etc.; (iv) organele judiciare nu pot dispune înlocuirea avocatului ales cu un avocat din oficiu, pe considerentul nedeţinerii certificatului O.R.N.I.S.S., sigurele situaţii de înlocuire fiind cele reglementate de Codul de procedură penală (art. 89 şi art. 91); (v) în condiţiile în care nu există dispoziţii în Codul de procedură penală, neaplicarea pentru procedura specială a obţinerii unui certificat O.R.N.I.S.S. ori parcurgerea acesteia cu rezultat negativ nu poate atrage sancţiunea pentru inculpat ori apărătorul ales constând în interzicerea accesului inculpatului şi avocatului, respectiv în folosirea acelor informaţii/documente/înscrisuri/mijloace de probă de către instanţă la pronunţarea unei soluţii, conform art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală. 12. Mai mult, condiţionarea accesului la informaţiile/ mijloacele de probă/înscrisurile clasificate de obţinerea unui certificat O.R.N.I.S.S. este contrară şi „expunerii de motive“ a Legii nr. 255/2013 [care a modificat conţinutul art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală], în care se arată că „Prezenta lege transpune dispoziţii cuprinse în directive ale Uniunii Europene, după cum urmează: […] «art. 3, 4, 6, 7 şi art. 8 alin. (2) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 142 din 1 iunie 2012»“. 13. De asemenea, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, instanţa consideră că accesul condiţionat de obţinerea unui certificat O.R.N.I.S.S. este contrar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cu titlu de exemplu: Cauza Josef Fischer împotriva Austriei, 17 ianuarie 2002, 33382/96, Cauza Edwards şi Lewis împotriva Marii Britanii, 22 iulie 2003, 39647/98 si 40461/98, Cauza Rowe şi Davis împotriva Marii Britanii, nr. 28901/95, paragrafele 54-55; 46-49, Cauza Kuopila împotriva Finlandei, nr. 27752/95, paragrafele 27-28, Cauza Kamasinski împotriva Austriei, nr. 9783/82, paragrafele 87-88). 14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent şi ale părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală, respectiv Legea nr. 135/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "(11) În cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului.(12) Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză.“" 18. În opinia instanţei de judecată, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi art. 126 alin. (2) cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul dispoziţiilor criticate, în vederea asigurării accesului la informaţiile clasificate care sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, judecătorul are la dispoziţie posibilitatea de a solicita, în regim de urgenţă, după caz: declasificarea totală a acestora, declasificarea parţială, trecerea într-un alt grad de clasificare sau permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. În ceea ce priveşte primele trei ipoteze (declasificarea totală, declasificarea parţială şi trecerea într-un alt grad de clasificare), prin solicitarea adresată de judecător, se declanşează procedura de declasificare/trecere într-un alt grad de clasificare, procedură care urmează regulile instituite de art. 24 din Legea nr. 182/2002. În ceea ce priveşte a patra ipoteză prevăzută de textul legal, aceasta vizează cererea formulată de judecător prin care solicită autorităţii publice care a dispus clasificarea să permită accesul apărătorului inculpatului la informaţiile clasificate. Prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, Curtea a admis excepţia formulată şi a constatat că sintagma „instanţa solicită“ cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Totodată, a stabilit că soluţia legislativă care condiţionează folosirea informaţiilor clasificate, calificate de judecător ca fiind esenţiale pentru soluţionarea procesului penal şi cu privire la care apreciază incidenţa dreptului de informare a inculpatului, deci pe care judecătorul le califică drept probe în dosarul cauzei, de permisiunea autorităţii publice administrative emitente de a le accesa este susceptibilă de a împiedica organele judiciare să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 5 alin. (1) din Codul de procedură penală, aceea de „a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului“. Curtea a apreciat că „protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului şi faţă de garanţiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor părţilor din procesul penal, decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informaţie poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real şi justificat de protecţie a unui interes legitim privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor sau siguranţa naţională, decizia de refuz al accesului la informaţiile clasificate aparţinând întotdeauna unui judecător“ (paragraful 71). 20. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale menţionate mai sus, în temeiul art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală, judecătorul cauzei poate dispune accesul la informaţiile clasificate care sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Cu alte cuvinte, ţinând cont de interesul deosebit pentru securitatea naţională al informaţiilor (care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate justifică păstrarea caracterului clasificat), dar apreciind cu privire la înrâurirea pe care astfel de informaţii o au asupra soluţionării cauzei (ca urmare a constatării caracterului lor esenţial în cadrul probelor administrate), judecătorul, în considerarea garanţiilor pe care le implică dreptul la un proces echitabil, apreciază nu doar oportunitatea, ci şi necesitatea accesului acuzatului la informaţia respectivă. 21. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, pot avea acces la informaţii clasificate secrete de stat persoanele verificate în prealabil cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informaţii, iar, potrivit art. 28 din aceeaşi lege, accesul la informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise, eliberată de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii, după notificarea prealabilă la O.R.N.I.S.S., această autorizaţie fiind eliberată pe nivelurile de secretizare prevăzute la art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002 - strict secret de importanţă deosebită, strict secret şi secret, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. De asemenea, în conformitate cu art. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, accesul la informaţiile clasificate este permis doar cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte, numai persoanelor care deţin certificate de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. În art. 35 din aceeaşi hotărâre se precizează că persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii de acces vor fi instruite, atât la acordarea acestora, cât şi periodic, cu privire la conţinutul reglementărilor din materia protecţiei informaţiilor clasificate. Există cazuri excepţionale (determinate de situaţii de criză, calamităţi sau evenimente imprevizibile) când se poate acorda acces de către conducătorul unei unităţi unor persoane care nu deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui sistem corespunzător de evidenţă (art. 36 din hotărâre). 22. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege, se va efectua numai dacă aceştia deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare, iar accesul la informaţii clasificate este permis, cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte, numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul de secretizare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (în această situaţie regăsindu-se şi avocatul, deci apărătorul inculpatului). 23. În temeiul dispoziţiilor legale a fost adoptat Regulamentul privind accesul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la informaţii clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 6 februarie 2014*). Art. 11 din regulament prevede că documentele clasificate pot fi accesibile personalului instanţelor sau, după caz, al parchetelor, părţilor, apărătorilor acestora, experţilor, interpreţilor, potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 182/2002, Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 781/2002, numai dacă deţin certificate de securitate pentru acces la informaţii clasificate sau autorizaţii de acces, corespunzător clasei, respectiv nivelului de secretizare a fiecăruia dintre documentele volumului corespunzător şi dacă argumentează principiul necesităţii de a cunoaşte. ^*) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. 24. Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost amendate prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, în cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa poate dispune accesul la documentele clasificate pentru apărătorul inculpatului, în condiţiile prevăzute de legea în vigoare care reglementează protecţia informaţiilor clasificate. Neîntrunirea acestor condiţii de către apărătorul inculpatului nu poate atrage incidenţa sancţiunii prevăzute de art. 352 alin. (12) din cod, în sensul că „acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, întrucât ipoteza de aplicare a sancţiunii este limitată la situaţia în care „autoritatea emitentă“, recte instanţa judecătorească în lumina Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, „nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate“. Or, în condiţiile în care acest impediment nu poate fi reţinut, ci, dimpotrivă, instanţa judecătorească a permis accesul la informaţiile clasificate, apărătorul inculpatului nu se poate prevala de faptul că, nedeţinând un certificat de securitate sau o autorizaţie de acces corespunzătoare nivelului de secretizare, i se refuză accesul la respectivele informaţii cu consecinţa îndepărtării lor din ansamblul probator al cauzei. Într-o atare ipoteză, este necesar ca avocatul inculpatului, pentru a asigura efectivitatea dreptului la apărare al acestuia, să iniţieze şi să parcurgă procedura pentru obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege, respectiv să se supună măsurilor de verificare şi control impuse de lege în scopul asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, în acord cu dispoziţiile constituţionale ce vizează apărarea securităţii naţionale. Aşadar, reglementarea strictă a accesului la informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat, inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care vor avea acces la astfel de informaţii, nu are ca efect blocarea efectivă şi absolută a accesului la informaţii esenţiale pentru soluţionarea cauzei, ci creează tocmai cadrul normativ în care două interese aflate în conflict - interesul particular al inculpatului, bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societăţii, bazat pe nevoia de apărare a securităţii naţionale -, coexistă într-un just echilibru, care dă satisfacţie ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în substanţa sa. 25. În acest context normativ, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei penale în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, după ce a dispus accesul părţilor la informaţiile clasificate esenţiale, a criticat condiţionarea acestui acces de obţinerea, pe cale administrativă, a unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate, pe care o consideră că încalcă mai multe principii şi reguli aplicabile procesului penal şi care au consacrare constituţională în art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (1) şi (2), precum şi art. 126 alin. (2). 26. Analizând dispoziţiile de procedură penală care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în acest cadru procesual, nu pot fi reţinute criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele criticate nu sunt reglementate în conţinutul normei procesual penale, ci întrun alt act normativ cu privire la care instanţa constituţională nu a fost sesizată şi care, deci, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate în această cauză. Dispoziţiile art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală prevăd accesul la informaţiile clasificate care sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei penale, acces care este dispus de instanţa judecătorească, dar care este condiţionat de deţinerea certificatelor de securitate sau a autorizaţiilor de acces corespunzător nivelului de secretizare prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 182/2002. Având în vedere că prescripţia normativă criticată (cuprinsă în Codul de procedură penală) nu reglementează condiţiile de acces la informaţiile clasificate (cuprinse în Legea nr. 182/2002), Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 352 alin. (11) şi alin. (12) din Codul de procedură penală, sub aspectul criticilor astfel formulate, este lipsită de obiect, deci inadmisibilă. 27. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 1.926/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că prevederile art. 352 alin. (11) şi (12) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
