Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Sindicatul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în Dosarul nr. 41.740/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.616D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se tinde la modificarea textelor de lege criticate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate dispoziţiile invocate din Constituţie, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în special Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 41.740/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în cadrul soluţionării acţiunii având ca obiect drepturi băneşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale, în măsura în care prevăd doar pentru personalul din sectorul bugetar menţionat la art. 2. alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 şi cel din cadrul Consiliului Concurenţei (care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie) că salarizarea se va face la nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, iar nu şi pentru celelalte categorii de salariaţi din sistemul bugetar, astfel cum sunt reglementate de art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010. În acest sens se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care instituie un regim diferenţiat, discriminatoriu la nivelul personalului din sistemul bugetar, pentru care, pe de-o parte, se prevede plafonarea remuneraţiei la nivelul lunii decembrie 2014, pentru anul 2015, iar, pe de altă parte, legiuitorul înţelege să înlăture disfuncţionalităţile legate de nivelurile de salarizare diferită, între persoane care au aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, doar pentru personalul din cadrul Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi pentru personalul din cadrul Curţii de Conturi şi al Consiliului Concurenţei. În interpretarea legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că expresia „salarizat la acelaşi nivel“ se referă la întregul personal din sistemul bugetar prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, adică la „personalul din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale“. 6. Se susţine că textele de lege criticate reglementează un tratament diferenţiat, discriminatoriu pentru persoane aflate în situaţii similare, fără nicio justificare rezonabilă şi obiectivă. Legiuitorul ignoră propriul său principiu de salarizare unitară şi instituie o diferenţiere în înlăturarea unor deficienţe de salarizare, prevăzând această înlăturare doar pentru personalul de la art. 2 alin. (1) lit. a) şi pentru salariaţii din cadrul Curţii de Conturi şi al Consiliului Concurenţei. Aşadar, statul recunoaşte existenţa inechităţilor în salarizare, însă remedierea este doar parţială, pentru unele categorii de personal. Or, această limitare nu este una rezonabilă şi obiectivă, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Se arată că membrii sindicatului - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - sunt salariaţi ai Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţii care fac parte din categoriile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010. Cu toate acestea, aceşti salariaţi bugetari nu pot beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum au fost completate şi modificate prin Legea nr. 71/2015, deoarece legiuitorul a instituit un regim preferenţial pentru anumite categorii de personal bugetar, fără să aibă vreo justificare rezonabilă, în condiţiile în care chiar Legea-cadru nr. 284/2010 instituie un cadru unitar cu privire la drepturile general aplicabile. 7. De asemenea, se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu art. 4 din Carta Socială Fundamentală, privind dreptul la protecţie socială, în componenta sa legată de salarizare, întrucât legiuitorul înlătură inechitatea diferenţelor de salarizare doar pentru unii salariaţi, deşi inechitatea este întâlnită la nivelul întregului personal bugetar ce intră sub incidenţa Legii-cadru nr. 284/2010, încălcând astfel principiul fundamental „la muncă egală, salariu egal“. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul că „autorităţile statului dispun de o largă marjă de apreciere pentru reglementarea politicilor lor sociale, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, astfel încât autorităţile naţionale sunt în principiu bine plasate, pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile publice, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie să respecte alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace încalcă principiul nediscriminării între persoane aflate în situaţii similare“. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care se redau considerentele Deciziei nr. 242 din 19 aprilie 2016. 11. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (1): „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.“; – Art. 1 alin. (2): „În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“; – Art. 1 alin. (5^1): „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 15. Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, se va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care Curtea a fost sesizată. 16. Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au stabilit următoarele: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.“ 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din analiza actelor dosarului, reiese că membrii sindicatului - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - sunt salariaţi ai Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov şi ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţii care fac parte din categoriile enumerate de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 (abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice). Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale; c) personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii; d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituţii publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă." 19. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor, al indemnizaţiilor, al compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, însă, prin excepţie, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Interpretând aceste dispoziţii de lege, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că sintagma „salarizat la acelaşi nivel“ are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, „precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010“ şi că nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice. 20. Autorul excepţiei este nemulţumit, în esenţă, de pretinsa discriminare generată de dispoziţiile de lege criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, deoarece, în opinia sa, întregul personal prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 trebuie să beneficieze de salarizarea la nivelul maxim, iar nu numai personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, aşa cum a stabilit instanţa supremă. 21. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, sintagma „salarizat la acelaşi nivel“ are în vedere „şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010“. În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut, la paragrafele 76 şi 77, că, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, interpretarea textului s-a făcut numai prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, în raport cu limitele învestirii. 22. La paragrafele 80 şi 81 ale acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „Dacă art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 se referă la autorităţi şi instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege-cadru vizează autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale“. Faptul că autoritatea sau instituţia publică este finanţată din venituri proprii sau subvenţii presupune tot utilizarea fondurilor publice, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) pct. 27 şi 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, asemenea fonduri sunt şi cele destinate instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul fondurilor speciale. De aceea, instanţa supremă a reţinut, la paragraful 83 al acestei decizii, că se poate considera că „interpretarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 este aceea că ele se aplică tuturor funcţionarilor publici plătiţi din fonduri publice“, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, adică indiferent de sursa de finanţare a autorităţii sau instituţiei publice, fiind astfel aplicabile şi personalului din instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010. 23. Având în vedere acestea, Curtea constată că, prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, instanţa supremă a interpretat textele de lege criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul dorit de autorul excepţiei din prezenta cauză. Având în vedere că Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, deci ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, însă înainte de soluţionarea definitivă a fondului cauzei (instanţa suspendând judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate), hotărârea prealabilă dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 este aplicabilă cauzei în care s-a ridicat prezenta excepţie. 24. Aşadar, ţinând cont de faptul că, pe de o parte, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, deci se aplică erga omnes, iar critica autorului a fost soluţionată prin hotărârea prealabilă, în sensul dorit de acesta, şi, pe de altă parte, că excepţia de neconstituţionalitate a vizat o problemă de interpretare şi aplicare a legii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă (a se vedea în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 721 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 14 februarie 2018, şi nr. 661 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2019). 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2), coroborate cu alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Sindicatul Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, în numele membrilor săi, în Dosarul nr. 41.740/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
