Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 2. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor şi ale art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de Lucian Gligor în Dosarul nr. 3.783/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.088D/2020. 3. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, deoarece hotărârile Guvernului nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, precizează că legiuitorul are posibilitatea de a institui condiţii pentru acordarea şi retragerea atestatelor pentru exercitarea ocupaţiei de personal de pază sau gardă de corp, potrivit opţiunii sale, justificată de importanţa serviciilor reglementate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 844 din 13 decembrie 2018 şi precizează că, în cauza de faţă, suspendarea contractului de muncă, chiar dacă ar putea fi considerată excesivă în raport cu alte categorii profesionale, este justificată, având în vedere materia reglementată (paza unor obiective, paza transportului bunurilor, valorilor, produselor cu caracter special, spre exemplu, arme), nefiind încălcate exigenţele constituţionale. Arată că Legea nr. 333/2003 stabileşte şi condiţiile în care se poate reprimi atestatul. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 9 iulie 2020, îndreptată prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.783/99/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor şi ale art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia a fost ridicată de Lucian Gligor într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ, respectiv dispoziţia şefului inspectoratului de poliţie judeţean prin care s-a retras atestatul pentru exercitarea ocupaţiei de agent de securitate. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate îngrădesc dreptul la muncă, fiind încălcat art. 41 din Constituţie, coroborat cu art. 3 alin. (1) din Codul muncii. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi se arată că dreptul la muncă nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale pe care doar singură le poate aprecia. Îngrădirea care a intervenit prin dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi privind retragerea atestatului de pază este nelegală şi netemeinică şi este de natură să conducă la o discriminare între salariaţi, pentru care dreptul la muncă nu este limitat prin lege, nesocotindu-se în felul acesta şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, prezumţia de nevinovăţie este un drept fundamental al cetăţenilor şi o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, fie că este vorba de faza de urmărire penală, fie că este vorba de faza de judecată. Prezumţia de nevinovăţie subzistă şi după finalizarea procesului penal, atunci când acesta nu se finalizează cu o hotărâre de condamnare. Or, în cazul de faţă, doar s-a dispus începerea urmăririi penale, existând prezumţia de nevinovăţie până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. 7. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, coroborate cu ale art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, fiind constituţionale. Astfel, instanţa reţine că instituirea unor cazuri de retragere a atestatului, conform art. 61 din Legea nr. 333/2003, nu poate fi considerată neconstituţională, respectiv contrară dreptului la muncă, în condiţiile în care acordarea atestatului presupune îndeplinirea unor condiţii, expres prevăzute de art. 36 din Legea nr. 333/2003, condiţii ce trebuie îndeplinite pe tot parcursul valabilităţii atestatului; în mod logic, neîndeplinirea uneia dintre condiţii trebuie să determine retragerea atestatului, fără ca acest fapt să încalce dreptul la muncă al persoanei respective. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, şi ale art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 mai 2012, care au următorul cuprins: - Art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003: "(1) Măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp revine Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau, după caz, inspectoratului de poliţie judeţean în raza căruia persoana îşi are domiciliul ori reşedinţa şi se ia în mod obligatoriu în următoarele situaţii: a) persoana a săvârşit o infracţiune în legătură cu serviciul sau o infracţiune cu intenţie;“;" – Art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012: "Retragerea atestatului personalului de pază sau gardă de corp se dispune de către conducerea inspectoratului de poliţie judeţean sau, după caz, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti în a cărui/cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana sancţionată, după caz, pe baza: a) actului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru o infracţiune în legătură cu serviciul sau o infracţiune cu intenţie;“." 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, din motivarea excepţiei rezultă că se susţine şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, Curtea reţine că aceste norme instituie una dintre situaţiile în care intervine măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp, stabilind că această măsură se ia în mod obligatoriu de către organele de poliţie competente, când persoana a săvârşit o infracţiune în legătură cu serviciul sau o infracţiune cu intenţie. 14. Curtea reţine că activitatea de pază şi protecţie se poate exercita numai de persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege, iar atestarea profesională reprezintă una dintre aceste condiţii [a se vedea art. 36 lit. d) din Legea nr. 333/2003]. Aşadar, atestatul acordă persoanei deţinătoare dreptul de a practica ocupaţia de bază în domeniul reglementat de Legea nr. 333/2003. De asemenea, Curtea reţine că, în cuprinsul său, legea instituie o serie de garanţii pentru persoana căreia i s-a retras atestatul, stabilind că aceasta poate contesta măsura în justiţie, în condiţiile legii [art. 61 alin. (3) din Legea nr. 333/2003], precum şi posibilitatea formulării cererii de reprimire a atestatului după un an de la luarea măsurii, cu excepţia situaţiei în care instanţa de judecată constată nevinovăţia persoanei [art. 61 alin. (4) din lege]. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul libertăţii alegerii profesiei, consacrat prin dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, nu se referă la obligaţia statului de a garanta efectiv accesul tuturor cetăţenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere pe care o are fiecare cetăţean, în condiţii identice cu cele ale oricărei alte persoane. Cu alte cuvinte, alegerea profesiei este liberă din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005). De asemenea, libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă, prevăzută de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. Alegerea profesiei şi a meseriei presupune, înainte de toate, pregătirea şi calificarea corespunzătoare în vederea exercitării acestora, iar această libertate este condiţionată de îndeplinirea unor criterii legale justificate de specificul profesiei, al meseriei ori al locului de muncă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 230 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 26 iunie 2017). 16. Plecând de la aceste considerente, Curtea reţine că, din perspectiva dreptului fundamental la muncă, instituirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a măsurii de retragere a atestatului în situaţia săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul sau a unei infracţiuni cu intenţie dă expresie opţiunii legiuitorului de a reglementa măsuri cu rol preventiv, care să corespundă naturii şi finalităţii ocupaţiei de personal de pază sau gardă de corp. Justificarea trebuie analizată şi prin prisma unei cerinţe generale, care se referă, în mod esenţial, la principiul proporţionalităţii. Conform acestui principiu, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului şi proporţională - corespunzătoare scopului urmărit. Astfel, din perspectiva specificului ocupaţiei de personal de pază sau gardă de corp, care implică activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul de a asigura siguranţa obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi al protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea, măsura criticată, astfel cum este reglementată, corespunde scopului urmărit, fiind totodată adecvată şi necesară. 17. În consecinţă, reţinând că măsura este justificată de realizarea unui just echilibru între drepturile în concurs, anume dreptul la muncă şi dreptul angajatorului de a întreprinde măsurile necesare bunei desfăşurări a activităţii de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi de protecţie a persoanelor, Curtea constată că dispoziţiile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă nu sunt încălcate. 18. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări, privilegii sau o diferenţă de regim juridic comparativ cu alte persoane din aceleaşi categorii profesionale care au săvârşit o infracţiune în legătură cu serviciul sau o infracţiune cu intenţie, fiind aplicabile deopotrivă tuturor destinatarilor normei, astfel încât încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută. Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, şi nicidecum identitatea de tratament juridic în cazul stabilirii unor măsuri corespunzătoare unei anumite reglementări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.140 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008). 19. De asemenea, măsura retragerii atestatului nu priveşte stabilirea vinovăţiei persoanei care exercită ocupaţia de personal de pază sau gardă de corp cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul sau unei infracţiuni cu intenţie. În consecinţă, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, care instituie prezumţia de nevinovăţie, ce va trebui respectată pe tot parcursul desfăşurării procesului penal pornit împotriva persoanei supuse măsurii retragerii atestatului până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 20. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, Curtea reţine că actele de reglementare secundară, precum hotărârile Guvernului, nu pot forma obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind supuse controlului de legalitate, exercitat de instanţele de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea Constituţională are competenţa de a controla numai constituţionalitatea actelor de reglementare primară, legi şi ordonanţe, astfel cum stabilesc art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. 21. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Gligor în Dosarul nr. 3.783/99/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
