Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Codul penal şi ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Horvath în Dosarul nr. 1.744/210/2020 al Judecătoriei Chişineu-Criş. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.487D/2021. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021, nr. 2.520D/2021 şi nr. 3.314D/2021. La apelul nominal, în dosarele nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021 şi nr. 2.520D/2021 se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Dosarul nr. 1.492D/2021 are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum şi ale art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Hangan în Dosarul nr. 309/86/2018/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Dosarul nr. 1.680D/2021 are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de George Alexandru Tauciuc în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Dosarul nr. 2.520D/2021 are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2), ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai-Neculai Pătraşcu în Dosarul nr. 249/245/2020 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală. 4. În Dosarul nr. 3.314D/2021 răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Marius-Sebastian Drăgulin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Dosarul are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. a), ale art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Florin Petruş în Dosarul nr. 4.265/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul prezent şi reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.492D/2021, nr. 1.680D/2021, nr. 2.520D/2021 şi nr. 3.314D/2021 la Dosarul nr. 1.487D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că, în cazul în care inculpatul se află într-o stare de recidivă, dispoziţiile criticate nu permit judecătorului să aplice decât o pedeapsă cu executare, ceea ce vine în contradicţie cu art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că pedeapsa trebuie să fie proporţională cu faptele comise. Dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2). Prin reglementarea, în textele criticate, a unor criterii care impun judecătorului aplicarea unei pedepse cu executare, indiferent de situaţia de fapt, de circumstanţele personale sau de gravitatea faptei, legiuitorul s-a îndepărtat de la expunerea de motive ce a însoţit Codul penal. Este încălcat şi dreptul de apreciere al instanţelor în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti sunt îndrituite să înfăptuiască justiţia. Arată că proporţionalitatea este un principiu de bază în individualizarea pedepsei penale, care trebuie să fie justă şi echilibrată, proporţională cu gravitatea faptei şi persoana infractorului. Astfel, dispoziţiile criticate încalcă dreptul de apreciere al instanţelor judecătoreşti şi principiul proporţionalităţii pedepsei. 7. Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură penală, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 14 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.744/210/2020, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Codul penal şi ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Horvath cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni. 9. Prin Încheierea din 21 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 309/86/2018/a2, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, precum şi ale art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Hangan cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului. 10. Prin Încheierea din 26 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de George Alexandru Tauciuc cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în etapa procesuală a apelului. 11. Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 249/245/2020, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2), ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai-Neculai Pătraşcu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 12. Prin Încheierea din 18 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.265/236/2021, Judecătoria Giurgiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. a), ale art. 83 alin. (1) lit. b) şi ale art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepţie ridicată de Mihai-Florin Petruş cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 80 din Codul penal sunt neconstituţionale în comparaţie cu cele ale art. 318 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile art. 80 din Codul penal încalcă principiul echităţii, în condiţiile în care procurorul poate dispune renunţarea la urmărirea penală, dar judecătorul nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Apreciază că legiuitorul a creat reglementări disproporţionate prin restrângerea cazurilor în care judecătorul poate renunţa la aplicarea pedepsei, spre deosebire de situaţia procurorului care poate dispune renunţarea la urmărirea penală potrivit altor criterii. 14. Prin limitarea la 5 ani a pedepsei maxime prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care este incidentă renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea acesteia, legiuitorul se îndepărtează de considerentele din expunerea de motive care a însoţit proiectul noului Cod penal. Modul de reglementare a instituţiilor renunţării şi amânării pedepsei determină ca aplicarea acestora să se îndepărteze de la intenţia legiuitorului declarată în expunerea de motive şi încalcă dreptul de apreciere al instanţelor judecătoreşti cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti sunt cele care au competenţa constituţională de a înfăptui justiţia. Susţin că proporţionalitatea este o noţiune-cheie în individualizarea sancţiunilor de drept penal, care trebuie să fie echitabile şi să asigure valorificarea drepturilor victimei şi ale acuzatului, respectând demnitatea umană şi egalitatea în faţa legii. Apreciază că cele două instituţii (renunţarea şi amânarea aplicării pedepsei) ar fi putut fi aplicate în virtutea respectării principiului proporţionalităţii, în lipsa limitărilor aduse prin normele criticate. 15. Judecătoria Chişineu-Criş apreciază că cele două articole criticate încalcă Legea fundamentală, creând o discriminare între persoane aflate în situaţii comparabile. Astfel, pentru aceleaşi fapte având acelaşi pericol social pot fi incidente atât dispoziţiile procedurale privitoare la renunţarea la urmărirea penală prevăzute de art. 318 din Codul de procedură penală, cât şi dispoziţiile privitoare la trimiterea în judecată şi individualizarea judiciară a pedepsei ulterior trimiterii în judecată. 16. Odată inculpatul trimis în judecată, instanţa nu beneficiază de marja de apreciere a procurorului în cadrul procedurii prevăzute de art. 318 din Codul de procedură penală, fiind restrânsă aplicabilitatea instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei. O astfel de reglementare ce conferă putere mai mare de apreciere cu privire la oportunitatea aplicării unei pedepse şi individualizarea ei unui magistrat procuror în detrimentul magistratului judecător încalcă în mod vădit dreptul la un proces echitabil în materie penală. Magistratul judecător se bucură de independenţă, imparţialitate şi inamovibilitate, astfel că este inacceptabil ca acesta să fie mai limitat în aprecierea soluţiei care se impune în cauză decât magistratul procuror, ce nu se bucură de toate atributele enumerate mai sus. 17. Scopul pedepsei este acela de a corecta comportamentul şi de a reeduca inculpatul, însă acest scop se poate realiza în unele cazuri şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie. Cu toate acestea, posibilitatea de a renunţa la aplicarea pedepsei este total exclusă în cazul persoanelor condamnate anterior chiar şi pentru fapte minore, cu un pericol social foarte scăzut. Astfel, instanţa judecătorească apreciază că dispoziţiile criticate creează o situaţie discriminatorie pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie de fapt şi de drept în funcţie de calitatea magistratului ce apreciază soluţia care se impune. 18. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că reglementarea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă pentru aplicabilitatea instituţiilor de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuţiile organului legiuitor, reprezentând opţiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional. În ceea ce priveşte invocarea principiului egalităţii în faţa legii, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 783 din 15 decembrie 2016, apreciind că aceste prevederi nu sunt încălcate. 19. În continuare, arată că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal este determinată din compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală. Or, Curtea Constituţională s-a pronunţat recent prin mai multe decizii, statuând că excepţia este inadmisibilă întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele. Aşadar, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 20. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, apreciază că nici acestea nu sunt încălcate. Proporţionalitatea pedepselor cu infracţiunea va fi stabilită de instanţa de judecată în procesul de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de individualizare a acesteia, însă în limitele stabilite de legiuitor, ca singura autoritate cu putere de stabilire a politicii penale a statului. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 629 din 4 noiembrie 2014, arătând că legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, instanţa de contencios constituţional putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015). Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 şi Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015. Arată că principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca în aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar în situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. În consecinţă, din moment ce condiţiile legale de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei se aplică în mod unitar tuturor cetăţenilor, sunt în marja de apreciere a legiuitorului condiţiile concrete în care instanţa poate dispune aceste măsuri. Condiţiile pozitive referitoare la gravitatea redusă a infracţiunii şi la conduita infractorului, reglementate în textele a căror constituţionalitate este criticată, pot fi în mod constituţional circumscrise de legiuitor, cu atât mai mult cu cât renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu constituie un drept al infractorului, ci o facilitate a instanţei de judecată care apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea cu privire la persoana acestuia. 21. Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârşit infracţiuni diferite se află în situaţii juridice diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări. 22. Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi ale art. 83 alin. (1) şi (2) din Codul penal, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 207 din 9 aprilie 2019, Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 şi Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, în considerarea faptului că sesizarea nu a vizat conformitatea textelor cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, ci coroborarea şi compararea unor texte normative dintr-o singură lege ori chiar din mai multe legi. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal, face referire la Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Judecătoria Giurgiu - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.487D/2021, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci realizează o analiză comparativă a acestor dispoziţii cu alte dispoziţii din Codul de procedură penală. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 80, ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal, precum şi ale art. 318 din Codul de procedură penală. Dispoziţiile art. 80 din Codul penal reglementează condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei, cele ale art. 83 din Codul penal reglementează condiţiile amânării aplicării pedepsei, iar cele ale art. 91 din Codul penal reglementează condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură penală reglementează procedura renunţării la urmărirea penală. 29. Autorii excepţiei susţin că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) - (5) referitor la statul român, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 148 referitor la Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi cele ale art. 3 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal prin compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicitând, în esenţă, ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia ori amânarea aplicării pedepsei, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituţional. 31. Având însă în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, Curtea a constatat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. 32. Curtea observă că a mai fost sesizată anterior cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, în motivarea acesteia arătându-se că legiuitorul a condiţionat posibilitatea instanţei de judecată de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu puterea procurorului de a dispune renunţarea la urmărirea penală, pentru infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani. În speţă, s-a solicitat ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunţarea la aplicarea acesteia, în condiţii similare dispunerii de către procuror a renunţării la urmărirea penală, aşadar cu o limită de pedeapsă de cel mult 7 ani închisoare şi necondiţionat de existenţa antecedentelor penale, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituţional. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, din perspectiva criticilor anterior menţionate, identice cu cele exprimate în prezenta cauză, Curtea Constituţională a apreciat că se realizează o comparaţie între instituţia renunţării la aplicarea pedepsei şi instituţia renunţării la urmărirea penală. 33. Având în vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, şi Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, ale art. 83 alin. (1) şi (2) şi ale art. 91 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) din Codul penal, precum şi ale art. 318 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Horvath în Dosarul nr. 1.744/210/2020 al Judecătoriei Chişineu-Criş, de Elena Hangan în Dosarul nr. 309/86/2018/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de George Alexandru Tauciuc în Dosarul nr. 4.240/86/2018/a2 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Mihai-Neculai Pătraşcu în Dosarul nr. 249/245/2020 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi de Mihai-Florin Petruş în Dosarul nr. 4.265/236/2021 al Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Chişineu-Criş, Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi Judecătoriei Giurgiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
