Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 284 din 7 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 284 din 7 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 622 din 26 iulie 2019
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Dan Avădanei, George Dumitriu, Adrian Ursan, Doru Grecu, Petru Pascal, Anghel Stoica, Petru Vasilică şi Ionel Ilie în Dosarul nr. 42.094/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.542D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în următoarele dosare: Dosarul nr. 1.677D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ridicată de Constantin Negrea şi de Daniela Stanciu în Dosarul nr. 9.217/30/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 1.723D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010, art. 13 din Legea nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ridicată de Ionel Alexandrescu, Paul Apostol, Cezar Virgil Astănoaie, Virgil Bălăceanu, Ioan Bamboi, Laurenţiu Liviu Barbu, Corneliu Bocai, Ioan Bogdan, Petru Borcan, Gheorghe Bucur, Bogdan Călăvie, Florin Canciuc, Remus Caproş, Valentin Carra, Gică Cerbu, Vasile Cerbu, Nicolae Cernat, Gheorghe Chelaru, Nicolae Chiţu, Dorel Ciuhat, Costel Ciupitu, Ionel Cojocaru, Ion Coşcodaru, Nicolae Cosma, Mihai Crap, George Cristea, Teodor Croială, Gheorghe Damian, Neculai Valentin David, Neculai Diaconu, Gigel Dirilie, Gheorghe Dolcoş, Viorel Constantin Dumitrache, Nicolae Dumitrache, Daniel Duţă, Dutcovici Dorel Luigi, Narcis Adrian Epuran, Tinel Frăsineanu, Iulian Gălăţan, Octavian Gheorghe, Costel Ghiorghiţă, Viorel Giantău, Dumitru Gloambeş, Ion Gordeş, Panaite Grecu, Grigoraş Marcel, Florin Gruiţă, Paul Ioan Hangi, Adrian Harabagiu, Vasile Hermeneanu, Gelu Ibănescu, Remus Ilica, Aurel Ioniţă, Tiberiu Iozsa, Vasile Ivan, Valentin Jalbă, Liviu Lazăr, Sorin Learschi, Nicolae Leonte, Virgil Leonte, Dumitru Lică, Neculae Liuţă, Vasile Lupşe, Ionel Manolache, Lucian Manolache, Sergiu Marin, Marian Micheten, Gheorghe Mihai, Nelu Mîrşu, Marcel Moldovianu, Ioan Moraru, Gheorghe Motoc, Costică Năstase, Todorel Neacşu, Ştefan Oancea, Virgil Ononfrei, Sandi Oprişor, Gheorghe Partaş, Dorin Pascu, Viorel Ion Pascu, Ştefan Remus Pătraşcu, Valentin Petre, Dan Plăviţu, Vasile Postoiu, Ilie Rad, Gheorghe Radu, Florian Răpan, Marcel Cristinel Râcu, Marian Sârdan, Vasile Soare, Constantin Stan, Alexandru Tabără, Nicolae Ioan Tănase, Gheorghe Tane, Vasile Tătaru, Adrian Teodorescu, Simion Tocănel, Iuliean Tudor Stevar, Petrică Ţuţuianu, Didina Ursu, Niculae Vâlsan, Mihai Vasile, Daniel Vîrdol, Ion Vlaicu, Ioan Zaharia, Dorin Sima şi Iulian Olariu în Dosarul nr. 99/3/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 2.157D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, ridicată de Marilena-Liliana Diaconu, Gheorghe Oprica, Nicolae Radu, Doru-Gheorghe Ardelean, Ana Baciu, Marian Badila, Aneta Baltag, Marilena Banut, Tiberiu loan Baraian, loan-Cornel Bardan, Ilie Bobeiciuc, Alexandru Boboc, Tiberiu Gica Bota, Marcela Buzila, Gica Cadiu, Gabriel Caia, Dănuţ Clonoschi, Roman-Eugen Coroiu, Vasile Culbece, Petru Sorin Dan, Daniel Dima, Petru Dobra, Georgeta Drăghici, Ioan Fit, Aurel Flonta, Constantin Frincu, Valentin Galdea, Constantin Georgescu, Marius Gheorghe, Maria Iordache, Lucian-Daniel Konrad, Vasile Lunguiete, Maria Lupu, Dorin Mail, Nicolae Marincei, Dumitru Marocico, Ioan Maxim, Viorel Mesaros, Daniel Micoroi, Gavril-Aurel Minecan, Aurel Mocanu, Gheorghe Moldovan, Viorel Mot, Elena Violeta Munteanu, Dan Nedeloni, Nicolae Nistor, Niculina Nita, Marius Paduraru, Constantin Cristian Popescu, Constantin Radutoiu, Carmen Daniela Roman, Gica Sarghi, Cornel Sfordon, Paul loan Sigheartau, Gheorghe Petru Sirian, Gheorghe Stan, Adriana Stănescu Mogos, Niculae Stănescu Mogos, Petruta-Mariana Stoica, Vasile Eugen Suditu, Ioan Susan, Marius Danut Tache, Ovidiu Teodorescu, Petru Tira, Elena Visan, Constantin Lupu şi Dumitru Iorgu în Dosarul nr. 11.575/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 2.359D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ridicată de Eugen Meran în Dosarul nr. 36.685/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; Dosarul nr. 2.409D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 285/2010, art. 9 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011, ridicată de Alexandru Pestriţu în Dosarul nr. 27.310/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; Dosarul nr. 2.515D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi, în special, ale art. 11 alin. (1) din aceasta, ridicată de Ioan Valer Andreica în Dosarul nr. 301/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 2.778D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi, în special, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ridicată de Kiss Sorin Dorel în Dosarul nr. 3.719/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    4. La apelul nominal răspunde doamna avocat Daniela Nicoleta Andreescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru Eugen Meran, autor al excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 2.359D/2017. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiilor de neconstituţionalitate, precum şi celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 2.359D/2017 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.677D/2017, nr. 1.723D/2017, nr. 2.157D/2017, nr. 2.359D/2017, nr. 2.409D/2017, nr. 2.515D/2017 şi nr. 2.778D/2017 la Dosarul nr. 1.542D/2017, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 2.359D/2017, care solicită admiterea acesteia, arătând, în primul rând, că suspendarea plăţii ajutoarelor la care se referă textele de lege criticate a fost permanentizată, astfel încât dreptul acordat prin Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit iluzoriu. La momentul formulării excepţiei, dreptul exista, acesta fiind abrogat, prin lege, abia în anul 2017. Însă, timp de 9 ani, dreptul în discuţie, deşi a fost reglementat prin lege până în anul 2017, nu s-a acordat persoanelor îndreptăţite. Criticile de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt întemeiate, deoarece dreptul a fost lipsit de substanţă, în condiţiile în care obligaţiile militarilor au rămas aceleaşi. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, dacă este afectată substanţa dreptului reglementat prin lege, acesta devenind iluzoriu, se încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Precizează că deciziile Curţii Constituţionale asupra dispoziţiilor criticate au avut în vedere momentul pronunţării lor, moment la care drepturile în discuţie nu deveniseră încă iluzorii, pentru că trecuse puţin timp de la reglementările criticate. Însă după 9 ani de suspendare a plăţii drepturile la ajutoare au devenii iluzorii. În al doilea rând, mai susţine că se încalcă şi art. 16 din Constituţie, deoarece dreptul în discuţie se acordă moştenitorilor, pentru aceştia dreptul continuând să existe, dispoziţiile de lege criticate fiind, astfel, discriminatorii. Al treilea motiv de neconstituţionalitate este legat de faptul că, la momentul adoptării legii prin care s-a suspendat prima dată plata dreptului, exista interesul legitim al statului, raportat la lipsurile financiare. Or, în anul 2016, s-au acordat foarte multe drepturi salariale; în schimb, s-a susţinut suspendarea acestui drept.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 681 din 2 noiembrie 2017, nr. 154 din 27 martie 2018 sau nr. 616 din 2 octombrie 2018.
    8. În replică, avocatul autorului excepţiei solicită revenirea asupra jurisprudenţei Curţii Constituţionale, având în vedere că aceasta a fost pronunţată în funcţie de data formulării excepţiei, dată la care dreptul în discuţie nu devenise iluzoriu. Or, au trecut 9 ani de la suspendarea plăţii dreptului, iar legiuitorul a eliminat acest drept abia în anul 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    9. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.542D/2017, prin Încheierea din 13 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 42.094/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 118/2010, art. 13 din Legea nr. 285/2010, art. 9 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Dan Avădanei, George Dumitriu, Adrian Ursan, Doru Grecu, Petru Pascal, Anghel Stoica, Petru Vasilică şi Ionel Ilie în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ, prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    10. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.677D/2017, prin Încheierea din 25 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.217/30/2016, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Constantin Negrea şi Daniela Stanciu în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    11. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.723D/2017, prin Încheierea din 5 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 99/3/2015*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010, art. 13 din Legea nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Ionel Alexandrescu, Paul Apostol, Cezar Virgil Astănoaie, Virgil Bălăceanu, Ioan Bamboi, Laurenţiu Liviu Barbu, Corneliu Bocai, Ioan Bogdan, Petru Borcan, Gheorghe Bucur, Bogdan Călăvie, Florin Canciuc, Remus Caproş, Valentin Carra, Gică Cerbu, Vasile Cerbu, Nicolae Cernat, Gheorghe Chelaru, Nicolae Chiţu, Dorel Ciuhat, Costel Ciupitu, Ionel Cojocaru, Ion Coşcodaru, Nicolae Cosma, Mihai Crap, George Cristea, Teodor Croială, Gheorghe Damian, Neculai Valentin David, Neculai Diaconu, Gigel Dirilie, Gheorghe Dolcoş, Viorel Constantin Dumitrache, Nicolae Dumitrache, Daniel Duţă, Dorel Luigi Dutcovici, Narcis Adrian Epuran, Tinel Frăsineanu, Iulian Gălăţan, Octavian Gheorghe, Costel Ghiorghiţă, Viorel Giantău, Dumitru Gloambeş, Ion Gordeş, Panaite Grecu, Marcel Grigoraş, Florin Gruiţă, Paul Ioan Hangi, Adrian Harabagiu, Vasile Hermeneanu, Gelu Ibănescu, Remus Ilica, Aurel Ioniţă, Tiberiu Iozsa, Vasile Ivan, Valentin Jalbă, Liviu Lazăr, Sorin Learschi, Nicolae Leonte, Virgil Leonte, Dumitru Lică, Neculae Liuţă, Vasile Lupşe, Ionel Manolache, Lucian Manolache, Sergiu Marin, Marian Micheten, Gheorghe Mihai, Nelu Mîrşu, Marcel Moldovianu, Ioan Moraru, Gheorghe Motoc, Costică Năstase, Todorel Neacşu, Ştefan Oancea, Virgil Ononfrei, Sandi Oprişor, Gheorghe Partaş, Dorin Pascu, Viorel Ion Pascu, Ştefan Remus Pătraşcu, Valentin Petre, Dan Plăviţu, Vasile Postoiu, Ilie Rad, Gheorghe Radu, Florian Răpan, Marcel Cristinel Râcu, Marian Sârdan, Vasile Soare, Constantin Stan, Alexandru Tabără, Nicolae Ioan Tănase, Gheorghe Tane, Vasile Tătaru, Adrian Teodorescu, Simion Tocănel, Stevar Iuliean Tudor, Petrică Ţuţuianu, Didina Ursu, Niculae Vâlsan, Mihai Vasile, Daniel Vîrdol, Ion Vlaicu, Ioan Zaharia, Dorin Sima şi de Iulian Olariu în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    12. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.157D/2017, prin Sentinţa civilă nr. 4.272 din 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.575/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Marilena-Liliana Diaconu, Gheorghe Oprica, Nicolae Radu, Doru-Gheorghe Ardelean, Ana Baciu, Marian Badila, Aneta Baltag, Marilena Banut, Tiberiu loan Baraian, loan-Cornel Bardan, Ilie Bobeiciuc, Alexandru Boboc, Tiberiu Gica Bota, Marcela Buzila, Gica Cadiu, Gabriel Caia, Dănuţ Clonoschi, Roman-Eugen Coroiu, Vasile Culbece, Petru Sorin Dan, Daniel Dima, Petru Dobra, Georgeta Drăghici, Ioan Fit, Aurel Flonta, Constantin Frincu, Valentin Galdea, Constantin Georgescu, Marius Gheorghe, Maria Iordache, Lucian-Daniel Konrad, Vasile Lunguiete, Maria Lupu, Dorin Mai, Nicolae Marincei, Dumitru Marocico, Ioan Maxim, Viorel Mesaros, Daniel Micoroi, Gavril-Aurel Minecan, Aurel Mocanu, Gheorghe Moldovan, Viorel Mot, Elena Violeta Munteanu, Dan Nedeloni, Nicolae Nistor, Niculina Nita, Marius Paduraru, Constantin Cristian Popescu, Constantin Radutoiu, Carmen Daniela Roman, Gica Sarghi, Cornel Sfordon, Paul loan Sigheartau, Gheorghe Petru Sirian, Gheorghe Stan, Adriana Stănescu Mogos, Niculae Stănescu Mogos, Petruta-Mariana Stoica, Vasile Eugen Suditu, Ioan Susan, Marius Danut Tache, Ovidiu Teodorescu, Petru Tira, Elena Visan, Constantin Lupu şi de Dumitru Iorgu în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    13. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.359D/2017, prin Încheierea din 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.685/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Eugen Meran în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    14. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.409D/2017, prin Încheierea din 4 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.310/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 285/2010, art. 9 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 283/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Alexandru Pestriţu în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.
    15. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.515D/2017, prin Încheierea din 15 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 301/112/2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi, în special, ale art. 11 alin. (1) din aceasta.
    Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Ioan-Valer Andreica în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II, la Legea-cadru nr. 284/2010.

    16. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.778D/2017, prin Încheierea din 9 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.719/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi, în special, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Kiss Sorin Dorel în cadrul soluţionării acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat acordarea de drepturi băneşti - plata ajutorului reglementat de art. 20 din anexa nr. VII capitolul II la Legea-cadru nr. 284/2010.
    17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că excepţia vizează problematica neacordării până în prezent a ajutoarelor la trecerea în rezervă, cuvenite cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare [ajutoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din anexa VII secţiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010], pentru perioada 2010-2017. Cu privire la aceasta, autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale sancţionarea, la nivel constituţional, a legiuitorului (primar sau delegat) pentru erorile intervenite în procesul de legiferare şi care vizează, în principal, următoarele aspecte: lipsa de previzibilitate a actelor normative referitoare la măsura suspendării repetate a acestor drepturi; contracararea măsurilor legislative adoptate de către Parlament cu prevederi din ordonanţe de urgenţă ale Guvernului; crearea unei situaţii mai favorabile statului român, prin emiterea şi aplicarea unui nou act normativ, într-un proces pendinte. Cu privire la lipsa de previzibilitate a textelor de lege criticate, autorii excepţiei arată că suspendarea repetată a dreptului la ajutoare, pentru mai mulţi ani la rând, afectează caracterul previzibil al normelor de lege, deoarece speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport real, este, în realitate, lipsită de conţinut. Lipsa de previzibilitate conduce la afectarea caracterului de lex certa al normei aplicabile şi, implicit, în condiţiile unei legi imprecise, la relativizarea garanţiilor care însoţesc dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care include şi dreptul la o apărare eficientă. Prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, sui generis, legiuitorul a adus atingere în final demnităţii umane, iar formularea ambiguă a unui text de lege obligă judecătorul să adauge la lege, să stabilească el însuşi în faţa cărui eveniment se află (abrogare sau suspendare a unui drept), substituindu-se legiuitorului şi, astfel, fiind obligat să încalce principiul separaţiei puterilor în stat. Practic, aceeaşi normă poate fi judecată cu două măsuri diferite de către instanţe, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul acordării ajutoarelor la trecerea în rezervă: majoritatea instanţelor au apreciat că actele normative anuale nu au fost acte normative de suspendare şi au fost doar câteva cazuri izolate în care instanţele au stabilit că aceste acte normative au suspendat dreptul la ajutoare. Din cauza lipsei de claritate şi previzibilitate, este încălcat dreptul la un proces echitabil, pentru că acestea constituie o condiţie sine qua non a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice.
    18. Totodată, se arată că măsura adoptării unor acte normative succesive, prin care a fost suspendată în mod repetat acordarea dreptului mai sus amintit, afectează proporţionalitatea măsurii şi duce în final la anihilarea acestui drept. Suspendarea trebuie să se dispună pe un termen limitat şi rezonabil, dar, în acest caz, raţionamentul legiuitorului se dovedeşte, în mod vădit, lipsit de temei rezonabil. În acelaşi sens, autorii excepţiei arată că statul nu este împiedicat să facă schimbări legislative, însă are obligaţia să menţină o balanţă rezonabilă între încrederea indivizilor în prevederile legale existente şi interesele pentru a căror satisfacere operează modificarea cadrului legal. Noţiunea de „speranţă legitimă“ trebuie înţeleasă şi interpretată ca avându-şi temeiul în dreptul cetăţeanului la coerenţă şi siguranţă legislativă, astfel încât, în temeiul legii, acesta să îşi poată valorifica, păstra şi apăra drepturile.
    19. Autorii excepţiei mai susţin că textele de lege contravin prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. În acest sens arată că sintagmele „nu se acordă“ şi „nu se aplică“ nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât, fără a abroga dispoziţiile art. 20 alin. (1) din anexa VII secţiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul îndeamnă la nerespectarea acestora, fără a se înscrie în niciunul dintre evenimentele legislative prevăzute în cadrul Legii nr. 24/2000. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, că „dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept“. În susţinerea celor mai sus arătate, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la condiţia de claritate şi previzibilitate a normei legale (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României). De asemenea, se arată că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a statuat că „deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi“.
    20. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei arată şi că dispoziţiile ordonanţelor de urgenţă prin care se prevede, în mai mulţi ani consecutivi, că nu se acordă ajutoarele sau indemnizaţiile la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, sunt neconstituţionale, întrucât contracarează dispoziţiile unei legi adoptate de Parlament, printr-o ordonanţă de urgenţă. Astfel, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102,art. 115 alin. (4) şi ale art. 115 din Constituţie. De asemenea, se consideră că se încalcă prevederile art. 147 din Legea fundamentală, întrucât sunt încălcate deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 842 din 2 iunie 2009 şi nr. 984 din 30 iunie 2009.
    21. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai susţin că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât drepturile băneşti pretinse sunt consacrate de lege, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie prevăd că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi.
    22. De asemenea se susţine că ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 83/2014 şi nr. 57/2015 au fost adoptate cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4). Totodată, sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării, prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, a drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul drepturilor salariale suplimentare.
    23. Se mai susţine că un drept recunoscut de lege unei persoane echivalează cu o creanţă asupra statului, asimilată unui drept de proprietate în sensul Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, şi care trebuie să se bucure de protecţie juridică efectivă din partea statului, fără a exista posibilitatea suspendării sine die a plăţii acestor drepturi, posibilitate contrară art. 53 din Constituţie. Prin urmare, dreptul pretins se bucură atât de protecţia art. 44 din Constituţie, cât şi de cea a art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii private. Ca atare, se susţine că se impune aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaţionale, şi anume: art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, Protocolul nr. 12 la Convenţie şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    24. Totodată, se consideră că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât dreptul la ajutoare a fost amânat anual, timp de 7 ani, devenind drept iluzoriu şi anulându-se, practic, cu efect retroactiv, un drept câştigat sub legea veche.
    25. Autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se instituie o discriminare între persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă prin pensionare anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale prin care a fost suspendată plata acestor ajutoare şi persoanele care s-au pensionat ulterior, cărora le este refuzată plata acestor ajutoare. În acelaşi timp, există o inegalitate de tratament între persoanele ale căror raporturi de muncă au încetat prin deces şi persoanele ale căror raporturi de muncă au încetat prin pensionare, ce rezultă din dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care prevede că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului. Or, dacă în cazul persoanelor ale căror raporturi de serviciu încetează prin deces nu a fost suspendată plata către moştenitori a ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa VII - secţiunea 3 din Legea-cadru nr. 284/2010, este evident că se produce o discriminare celorlalte persoane ale căror raporturi de serviciu încetează prin pensionare, retragere sau trecere în rezervă.
    26. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.542D/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, este relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În privinţa celorlalte critici ale autorilor excepţiei, arată că exprimarea opiniei instanţei ar echivala cu o antepronunţare în cauză. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.677D/2017, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 443 din 21 iunie 2016. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.723D/2017 şi nr. 2.157D/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, acestea punând în practică politicile statului. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.359D/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.409D/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, raportat la criticile de constituţionalitate, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cu privire la lipsa de previzibilitate sub aspectul existenţei dreptului, instanţa apreciază că exprimarea punctului său de vedere ar echivala cu o antepronunţare. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.515D/2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale existând în acest sens o jurisprudenţă conturată a Curţii Constituţionale. Consideră, de asemenea, că numai instanţa de contencios constituţional este în măsură să aprecieze proporţionalitatea soluţiei legislative, în condiţiile art. 53 din Constituţie. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.778D/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    28. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă argumentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în special în deciziile nr. 170 din 19 martie 2015, nr. 557 din 16 iulie 2015 şi nr. 443 din 21 iunie 2016.
    29. Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.677D/2017, nr. 1.723D/2017, nr. 2.359D/2017, nr. 2.409D/2017, nr. 2.515D/2017 şi nr. 2.778D/2017, precizează că îşi menţine punctul de vedere astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 443 din 21 iunie 2016 şi nr. 366 din 30 mai 2017, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere transmis la dosarele nr. 1.542D/2017, nr. 1.723D/2017 şi nr. 2.778D/2017 de către Ministerul Apărării Naţionale, concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 2.157D/2017 de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, susţinerile avocatului autorului excepţiei din Dosarul nr. 2.359D/2017, prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actele de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 118/2010, în special ale art. 9 din aceasta, ale art. 13 din Legea nr. 285/2010, ale Legii nr. 283/2011, în special ale art. 8,art. 9 şi art. 18 din aceasta, ale art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în special, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblu, ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, în special, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, în ansamblu. Analizând susţinerile autorilor excepţiei, cu privire la Legea nr. 118/2010, Curtea reţine că, în realitate, aceştia critică doar dispoziţiile art. 9 din aceasta. Referitor la Legea nr. 283/2011 şi, în special, la art. 8,art. 9 şi art. 18 din aceasta, Curtea constată că, în realitate, autorii critică doar dispoziţiile art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 285/2010, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, Curtea reţine că autorii excepţiei au în vedere doar dispoziţiile alin. (1) ale acestor articole. În concluzie, analizând motivarea autorilor excepţiei, Curtea constată că aceştia critică, în realitate, următoarele dispoziţii:
    - Art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit căruia: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.“;
    – Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, potrivit căruia: „În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“ [potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, „Prevederile art. 1-3, art. 5,art. 6 alin. (1), precum şi cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010.]“;
    – Art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit căruia: „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;
    – Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, potrivit căruia: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 7 alin. (4) şi (5), art. 2, 3,art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6,7,9,11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013“;
    – Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, potrivit căruia: „În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;
    – Art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, potrivit căruia: „În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;
    – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, potrivit căruia: „În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“
    – Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“
    – Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4,art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“

    32. Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată.
    33. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3),(4) şi (5) referitoare la statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 102 referitor la rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă şi art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol la Convenţie, ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, privind nediscriminarea, ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la dreptul de proprietate, ale art. 20 şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în faţa legii şi nediscriminarea, precum şi prevederile Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 20 din anexa nr. VII - Familia Ocupaţională De Funcţii Bugetare „Apărare, Ordine Publică Şi Siguranţă Naţională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (în prezent abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice),
    "(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel:
    Vechime efectivă:
    - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază;
    – peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază.
(2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază“."

    35. Prin textele de lege criticate s-a dispus, anual, pentru perioada 2010-2017, neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Cu privire la unele dintre aceste dispoziţii legale, Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 10 iulie 2017, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, prin Decizia nr. 681 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2018, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, sau prin Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti - ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“.
    36. Analizând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, raportate la art. 61 şi art. 108 din Constituţie, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful 32, Curtea a amintit că, referitor la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispoziţiile unei legi, pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, a statuat că „ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public“. Constatând că, în acea speţă, adoptarea de către Guvern a ordonanţei de urgenţă criticate a fost neconstituţională, întrucât „nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament“, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, iar considerentele acesteia au fost preluate şi în Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009, ori Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Însă, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, Curtea a stabilit că argumentele referitoare la interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă care împiedică o lege adoptată de Parlament să îşi producă efectele nu au vizat şi dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională. Astfel, Curtea a apreciat ca fiind lipsită de temei critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 102 referitor la rolul şi structura Guvernului (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 23).
    37. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, paragrafele 27 şi 28, Curtea a reţinut că Guvernul a motivat intervenţia sa pe calea delegării legislative invocând argumentul că „neadoptarea acestor măsuri ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat de 2,2% din produsul intern brut în anul 2016, ceea ce presupune un deficit bugetar în 2016 de 5% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“. Cu alte cuvinte, „în situaţia neadoptării acestor măsuri în regim de urgenţă, deficitul bugetar în anul 2016 va depăşi pragul de 3% din produsul intern brut prevăzut de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, ratificat prin Legea nr. 13/2008, ceea ce va determina declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv“. Pe de altă parte, luarea acestor măsuri în regim de urgenţă s-a impus „având în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat“, aceste elemente vizând interesul general public şi constituind situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Astfel, Curtea a apreciat că cele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun emiterea unei ordonanţe de urgenţă. Necesitatea identificării mijloacelor prin care să se asigure sustenabilitatea finanţelor publice, aşa cum este inter alia suspendarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, şi riscul ca prin neluarea acestor măsuri să sporească deficitul bugetar, cu consecinţa nerespectării angajamentelor pe care statul şi le-a asumat în calitatea sa de membru al Uniunii Europene, reprezintă motive ce justifică intervenţia legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. Prin urmare, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 24).
    38. De asemenea, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragrafele 34 şi 35, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 51).
    39. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, din cauza caracterului imprevizibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea nu a reţinut această critică, stabilind că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, paragraful 30).
    40. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste drepturi vor mai fi acordate şi nici nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se suspendă plata acestora, prin Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 31, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015) a stabilit că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept. Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/ indemnizaţiile în anii 2011-2015. De altfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, nici în anul 2018 nu s-au acordat ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
    41. Cât priveşte critica referitoare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 24, a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu retroactivează, ci prevăd că, în anul 2011, nu se aplică dispoziţiile de lege care reglementează acordarea de ajutoare, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
    42. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie, prin discriminarea faţă de situaţia încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a decesului angajatului, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, paragraful 24, Curtea a stabilit că o asemenea critică nu poate fi primită, deoarece, în jurisprudenţa sa, a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a decesului angajatului, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi. De asemenea, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, paragraful 22, Curtea a reţinut că cele două categorii de persoane nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 26).
    43. De asemenea, raportându-se la aceleaşi prevederi din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 24 mai 2016, a reţinut că „situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 54).
    44. Referitor la critica privind încălcarea art. 41 din Constituţie, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 19, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
    45. Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 18, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea spre exemplu Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de Convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului respectă modul în care legiuitorul naţional percepe imperativele „utilităţii publice“, cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.
    46. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 366 din 30 mai 2017, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut ca relevante considerentele Deciziei nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, în care a constatat că „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil“. Or, în lumina acestor considerente, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 28).
    47. Cu privire la invocarea art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că ajutoarele sau indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“. La paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a precizat că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora şi, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29).
    48. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    49. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 [...] vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept“. În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept, şi că raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015. Totodată, prin Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că raţionamentul evidenţiat în considerentele Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2015 se transpune în interpretarea dispoziţiilor legale din actele normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar în perioada 2011-2017, prin care s-a stipulat că aceste prevederi care reglementează beneficiul ajutoarelor nu se aplică, respectiv că aceste ajutoare nu se acordă, interpretarea de principiu dată anterior păstrându-şi actualitatea.
    50. Cât priveşte posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor lor, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că „acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/ indemnizaţii sunt prematur formulate“. La paragraful 100, instanţa supremă a stabilit următoarele: „având în vedere că exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 a fost suspendat prin prevederi legale succesive, speciale şi derogatorii, începând cu anul 2011 şi până la finele anului 2017, acţiunile promovate în această perioadă sunt prematur formulate, dreptul nefiind actual. Pentru a se bucura de protecţia juridică a acţiunii în justiţie, dreptul subiectiv, pe lângă condiţia de a fi recunoscut şi ocrotit de lege, trebuie să îndeplinească şi condiţia de a fi actual“.
    51. Având în vedere acestea, Curtea reţine că susţinerile privind încălcarea art. 21 şi art. 24 din Constituţie reprezintă, de fapt, o problemă de legalitate, asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu una de constituţionalitate, care să poată fi analizată de Curtea Constituţională.
    52. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 51, privind dreptul de petiţionare, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
    53. În final, pentru toate aceste argumente, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la actele internaţionale invocate de autorii excepţiei.
    54. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dan Avădanei, George Dumitriu, Adrian Ursan, Doru Grecu, Petru Pascal, Anghel Stoica, Petru Vasilică şi Ionel Ilie în Dosarul nr. 42.094/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Constantin Negrea şi Daniela Stanciu în Dosarul nr. 9.217/30/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Ionel Alexandrescu, Paul Apostol, Cezar Virgil Astănoaie, Virgil Bălăceanu, Ioan Bamboi, Laurenţiu Liviu Barbu, Corneliu Bocai, Ioan Bogdan, Petru Borcan, Gheorghe Bucur, Bogdan Călăvie, Florin Canciuc, Remus Caproş, Valentin Carra, Gică Cerbu, Vasile Cerbu, Nicolae Cernat, Gheorghe Chelaru, Nicolae Chiţu, Dorel Ciuhat, Costel Ciupitu, Ionel Cojocaru, Ion Coşcodaru, Nicolae Cosma, Mihai Crap, George Cristea, Teodor Croială, Gheorghe Damian, Neculai Valentin David, Neculai Diaconu, Gigel Dirilie, Gheorghe Dolcoş, Viorel Constantin Dumitrache, Nicolae Dumitrache, Daniel Duţă, Dorel Luigi Dutcovici, Narcis Adrian Epuran, Tinel Frăsineanu, Iulian Gălăţan, Octavian Gheorghe, Costel Ghiorghiţă, Viorel Giantău, Dumitru Gloambeş, Ion Gordeş, Panaite Grecu, Grigoraş Marcel, Florin Gruiţă, Paul Ioan Hangi, Adrian Harabagiu, Vasile Hermeneanu, Gelu Ibănescu, Remus Ilica, Aurel Ioniţă, Tiberiu Iozsa, Vasile Ivan, Valentin Jalbă, Liviu Lazăr, Sorin Learschi, Nicolae Leonte, Virgil Leonte, Dumitru Lică, Neculae Liuţă, Vasile Lupşe, Ionel Manolache, Lucian Manolache, Sergiu Marin, Marian Micheten, Gheorghe Mihai, Nelu Mîrşu, Marcel Moldovianu, Ioan Moraru, Gheorghe Motoc, Costică Năstase, Todorel Neacşu, Ştefan Oancea, Virgil Ononfrei, Sandi Oprişor, Gheorghe Partaş, Dorin Pascu, Viorel Ion Pascu, Ştefan Remus Pătraşcu, Valentin Petre, Dan Plăviţu, Vasile Postoiu, Ilie Rad, Gheorghe Radu, Florian Răpan, Marcel Cristinel Râcu, Marian Sârdan, Vasile Soare, Constantin Stan, Alexandru Tabără, Nicolae Ioan Tănase, Gheorghe Tane, Vasile Tătaru, Adrian Teodorescu, Simion Tocănel, Iuliean Tudor Stevar, Petrică Ţuţuianu, Didina Ursu, Niculae Vâlsan, Mihai Vasile, Daniel Vîrdol, Ion Vlaicu, Ioan Zaharia, Dorin Sima şi de Iulian Olariu în Dosarul nr. 99/3/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Marilena-Liliana Diaconu, Gheorghe Oprica, Nicolae Radu, Doru-Gheorghe Ardelean, Ana Baciu, Marian Badila, Aneta Baltag, Marilena Banut, Tiberiu loan Baraian, loan-Cornel Bardan, Ilie Bobeiciuc, Alexandru Boboc, Tiberiu Gica Bota, Marcela Buzila, Gica Cadiu, Gabriel Caia, Dănuţ Clonoschi, Roman-Eugen Coroiu, Vasile Culbece, Petru Sorin Dan, Daniel Dima, Petru Dobra, Georgeta Drăghici, Ioan Fit, Aurel Flonta, Constantin Frincu, Valentin Galdea, Constantin Georgescu, Marius Gheorghe, Maria Iordache, Lucian-Daniel Konrad, Vasile Lunguiete, Maria Lupu, Dorin Mail, Nicolae Marincei, Dumitru Marocico, Ioan Maxim, Viorel Mesaros, Daniel Micoroi, Gavril-Aurel Minecan, Aurel Mocanu, Gheorghe Moldovan, Viorel Mot, Elena Violeta Munteanu, Dan Nedeloni, Nicolae Nistor, Niculina Nita, Marius Paduraru, Constantin Cristian Popescu, Constantin Radutoiu, Carmen Daniela Roman, Gica Sarghi, Cornel Sfordon, Paul loan Sigheartau, Gheorghe Petru Sirian, Gheorghe Stan, Adriana Stănescu Mogos, Niculae Stănescu Mogos, Petruta-Mariana Stoica, Vasile Eugen Suditu, Ioan Susan, Marius Danut Tache, Ovidiu Teodorescu, Petru Tira, Elena Visan, Constantin Lupu şi Dumitru Iorgu în Dosarul nr. 11.575/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Eugen Meran în Dosarul nr. 36.685/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Alexandru Pestriţu în Dosarul nr. 27.310/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Valer Andreica în Dosarul nr. 301/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Kiss Sorin Dorel în Dosarul nr. 3.719/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 7 mai 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 284 din 7 mai 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016