Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, „în privinţa parcelelor 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1 şi 3898 din tarlaua 89 şi a parcelei 2787 din tarlaua 68 din comuna Bucov-Chiţorani“, excepţie ridicată de Sanda Imbert, Ioan Mihai Ciorănesco şi Ecaterina Teleman în Dosarul nr. 26.402/281/2013* al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.267D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au comunicat la dosar note scrise, prin care susţin admiterea criticilor de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea legii excedează controlului de constituţionalitate. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia 530 din 30 iunie 2020 şi Decizia nr. 804 din 4 noiembrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 26.402/281/2013*, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, „în privinţa parcelelor 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1 şi 3898 din tarlaua 89 şi a parcelei 2787 din tarlaua 68 din comuna Bucov - Chiţorani“. Excepţia a fost ridicată de Sanda Imbert, Ioan Mihai Ciorănesco şi Ecaterina Teleman într-o cauză având ca obiect fondul funciar. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dreptului de proprietate privată prin includerea suprafeţelor indicate în domeniul public, deşi aceste suprafeţe se regăseau în Procesul-verbal de punere în posesie nr. 13.650 din 29 noiembrie 2012, eliberat de Comisia locală de fond funciar Valea Călugărească. De asemenea, se arată că punerea în posesie sa realizat ca urmare a Deciziei nr. 993 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Prahova, prin care Comisia locală de fond funciar Valea Călugărească era obligată la emiterea procesuluiverbal de punere în posesie pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafaţă, valoare, aflat în perimetrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească (ICDVV Valea Călugărească). În condiţiile în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut prin Hotărârea Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a legilor fondului funciar nr. 4.909 din 22 noiembrie 2006 pentru 16,5 ha aflate în perimetrul ICDVV Valea Călugărească, acelaşi teren nu mai putea fi trecut ca fiind proprietate publică într-o lege apărută 3 ani mai târziu, în 2009. 7. În susţinerea criticilor, se arată că, potrivit hotărârii judecătoreşti care beneficiază de autoritate de lucru judecat (Decizia nr. 993 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Prahova), ICDVV Valea Călugărească nu posedă niciun act doveditor privind delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare cercetării, precum şi criteriile care au stat la baza acestei delimitări. Rezultă că delimitarea s-a făcut în mod arbitrar, iar terenul autorilor excepţiei de 16,5 ha a fost inclus în anexele menţionate la Legea nr. 45/2009 în acelaşi mod arbitrar. Această manieră de a proceda a ICDVV a dus la votarea unei legi cu încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, pentru că includerea terenului de 16,5 ha în proprietatea publică, în condiţiile în care în multe alte cazuri absolut similare ICDVV a pus la dispoziţia comisiei judeţene de fond funciar terenurile destinate restituirii către persoane fizice beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate, are un caracter arbitrar şi discriminatoriu. 8. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, în motivarea acesteia, pârâţii (autori ai excepţiei) invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, afirmând încălcarea dreptului lor de proprietate privată asupra parcelelor 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1 şi 3898 din tarlaua 89 şi a parcelei 2787 din tarlaua 68 din comuna Bucov-Chiţorani. Aşadar, pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional ar trebui să constate că dispoziţiile normative criticate au adus atingere dreptului de proprietate al pârâţilor din prezenta cauză asupra terenurilor indicate în mod expres în susţinerea acestei excepţii, arătate anterior. Instanţa constată că din terenurile indicate de pârâţi, parcelele 3904, 3894/1 şi 3894 din tarlaua 89 nu sunt indicate în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009. De asemenea, instanţa reţine că dispoziţiile legale criticate prin prezenta excepţie, respectiv cuprinsul anexei nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009, au fost introduse prin Legea nr. 72/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 7 iunie 2011. 9. Referitor la situaţia de fapt reţinută din expunerile efectuate de părţi şi din înscrisurile din dosar, instanţa judecătorească precizează că, prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Prahova nr. 4.909 din 22 noiembrie 2006 a fost validată propunerea Comisiei locale Valea Călugărească privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor persoane fizice din prezenta cauză pentru suprafaţa de 16,50 ha. Prin Decizia nr. 993 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Prahova, definitivă, s-a constatat că vechiul amplasament nu mai era disponibil, astfel că s-a dispus ca pârâţii să fie puşi în posesie fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament echivalent ca suprafaţă şi valoare, acceptat de aceştia, aflat în perimetrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, constatându-se, totodată, că vechiul amplasament, aflat în tarlaua 83, nu mai era liber. Instanţa apreciază că, deşi pârâţilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 16,50 ha prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Prahova nr. 4.909 din 22 noiembrie 2006, la acel moment poziţionarea acestei suprafeţe nu era determinată. Determinarea suprafeţei de 16,50 ha s-a făcut ulterior, prin Procesul-verbal de punere în posesie nr. 13.650 din 29 noiembrie 2012, în care au fost cuprinse datele de identificare ale suprafeţelor reconstituite, respectiv tarlaua 89 parcelele 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1, 3898 şi tarlaua 68 parcela 2787. Aşadar, pârâţii pot invoca un drept de proprietate asupra acestor terenuri doar începând cu data emiterii procesului-verbal de punere în posesie. Este adevărat că pârâţii beneficiază de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale încă de la data Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Prahova nr. 4.909 din 22 noiembrie 2006, însă acesta se referă la dreptul de a li se reconstitui o suprafaţă de 16,50 ha, fără a se stabili în mod concret şi unde se află respectiva suprafaţă. Ulterior, prin Decizia nr. 993 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Prahova, se face un prim pas spre individualizarea suprafeţei cuvenite pârâţilor, instituindu-se obligaţia ca reconstituirea să se facă pe un amplasament aflat în perimetrul ICDVV Valea Călugărească, însă nici prin această hotărâre pârâţii nu obţin dreptul de proprietate asupra parcelelor indicate mai sus. Primul act în care suprafaţa de 16,50 ha cuvenită pârâţilor este individualizată este Procesul-verbal de punere în posesie nr. 13.650 din 29 noiembrie 2012, astfel că doar de la această dată se poate reţine că pârâţii au un drept de proprietate asupra parcelelor invocate, drept de proprietate care beneficiază de garanţiile oferite de Constituţia României. 10. În consecinţă, întrucât dreptul de proprietate al pârâţilor asupra parcelelor 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1 şi 3898 din tarlaua 89 şi a parcelei 2787 din tarlaua 68 a fost dobândit în data de 29 noiembrie 2012, nu se poate reţine că prin anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009, în vigoare din data de 7 iunie 2011, lea fost încălcat acest drept, întrucât dispoziţiile normative criticate sunt anterioare dobândirii de către pârâţi a dreptului invocat. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorii excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile cuprinse în „anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 în privinţa parcelelor 3910, 3914, 3916, 3897, 3897/1, 3903, 3900, 3904, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896, 3894, 3894/1 şi 3898 din tarlaua 89 şi a parcelei 2787 din tarlaua 68 din comuna Bucov-Chiţorani“. 15. Cu titlu preliminar, Curtea observă că în cuprinsul anexei nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 nu se regăsesc menţiuni referitoare la parcelele 3904, 3894, 3894/1 şi 3897 din tarlaua 89, situate în comuna Bucov-Chiţorani. De asemenea, din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei, depuse la dosarul cauzei, Curtea observă că, prin criticile de neconstituţionalitate sunt vizate parcelele 3910, 3914, 3916, 3897/1, 3903, 3900, 3906, 3913, 3915, 3919, 3896 şi 3898 din tarlaua 89 şi parcela 2787 din tarlaua 68, situate în comuna Bucov-Chiţorani, cuprinse în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009. 16. În aceste condiţii, din analiza considerentelor încheierii de sesizare şi a criticilor de neconstituţionalitate, pe de o parte, şi având în vedere natura strict tehnică a prevederilor referitoare la locul unde este situat terenul şi caracteristicile tehnice ale terenurilor, cuprinse în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2019, pe de altă parte, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile anexei nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009, prin care se stabilesc „Datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, judeţul Prahova, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic“. Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, fiind modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 şi 399 bis din 7 iunie 2011. Curtea reţine că, potrivit art. 57 din Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 72/2011, anexa nr. 2.1 face parte integrantă din Legea nr. 45/2009. 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5), potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice“. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema posibilei neconstituţionalităţi a unor prevederi cuprinse în anexele la Legea nr. 45/2009, în raport cu dispoziţiile din Constituţie şi din acte juridice internaţionale privind dreptul de proprietate privată, a mai fost supusă analizei Curţii Constituţionale, iar prin jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor anexelor nr. 3.21 şi nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009 (a se vedea Decizia nr. 748 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018 şi Decizia nr. 530 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 27 octombrie 2020). 19. Plecând de la considerentele reţinute în jurisprudenţa sa, Curtea reţine că prevederile anexei nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 cuprind datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, judeţul Prahova, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, sub următoarele aspecte: locul unde este situat terenul şi caracteristicile tehnice ale terenului (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă, suprafaţa - ha). Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste prevederi legale consacră apartenenţa la domeniul public a aceloraşi suprafeţe de teren asupra cărora a fost validată anterior reconstituirea dreptului de proprietate privată şi cu privire la care a fost emis procesul-verbal de punere în posesie, ceea ce reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată, fără să existe o cauză de utilitate publică. 20. Din analiza prevederilor legale criticate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, terenurile retrocedate în mod legal sunt exceptate în mod expres din categoria terenurilor aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, prevăzute în anexele la Legea nr. 45/2009. În acest sens, potrivit prevederilor art. 57 din Legea nr. 45/2009, anexele nr. 1, 1.1-1.4, 2, 2.1-2.12, 3, 3.1-3.50, 4, 4.1-4.8, 5, 5.1-5.3, 6, 7, 7.1-7.19, 8, 8.1-8.17, 9, 9.1-9.6 fac parte integrantă din lege şi cuprind datele de identificare a suprafeţelor de teren aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic şi aflate în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public, care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură. 21. Prin urmare, Curtea constată că prevederile anexelor la Legea nr. 45/2009, aşadar şi ale anexei nr. 2.1, realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare a actului normativ criticat, însă, în temeiul art. 31 alin. (2) din acelaşi act normativ, în măsura în care asupra aceloraşi suprafeţe de teren cuprinse în anexe a fost reconstituit în mod legal un drept de proprietate privată, acestea sunt exceptate în mod expres de la apartenenţa la domeniul public. Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile în legătură cu o pretinsă contrarietate cu protecţia constituţională a dreptului de proprietate privată, din moment ce ipoteza normativă a textului de lege criticat nu vizează, în mod expres, terenurile retrocedate potrivit legii, în privinţa cărora a fost recunoscut, în mod valabil, un drept de proprietate privată. În consecinţă, prevederile art. 44 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate prin prisma art. 20 din Constituţie, nu sunt încălcate. 22. De asemenea, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate implică o problemă de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu o problemă de constituţionalitate. Din acest punct de vedere, Curtea reţine că, în temeiul textelor de lege criticate, în măsura în care în privinţa suprafeţelor de teren cuprinse în anexa nr. 2.1 la Legea nr. 45/2009 a fost recunoscut în mod legal un drept de proprietate privată, aceste suprafeţe de teren sunt exceptate în mod expres din domeniul de reglementare al actului normativ criticat. 23. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent prin Decizia nr. 748 din 23 noiembrie 2017 şi Decizia nr. 530 din 30 iunie 2020, precitate, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sanda Imbert, Ioan Mihai Ciorănesco şi Ecaterina Teleman în Dosarul nr. 26.402/281/2013* al Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi constată că prevederile cuprinse în anexa 2.1 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
