Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Daniel Tudorache şi Constanţa Adina Tudorache în Dosarul nr. 455/1/2022/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.757D/2022. 2. La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Daniel Tudorache, prezent personal şi asistat de domnul avocat Augustin Zegrean din cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud şi de domnul avocat Adrian Cuculis din cadrul Baroului Tulcea, precum şi autoarea excepţiei, Constanţa Adina Tudorache, reprezentată de domnul avocat Augustin Zegrean. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Augustin Zegrean, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată. Se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt identice cu cele ale art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, care au fost abrogate prin dispoziţiile art. 65 lit. a) din Legea nr. 129/2019, şi că acestea sunt neconstituţionale pentru motivele deja iterate în susţinerea excepţiei care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 166D/2019. 4. Se arată că dispoziţiile legale criticate prezintă probleme grave de redactare, cu toate că România este singura ţară care are o lege referitoare la tehnica redactării actelor normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu toate acestea, se susţine că textele criticate sunt atât de lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, încât a fost necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care s-a pronunţat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016. Se arată însă că soluţia pronunţată de instanţa supremă este la fel de neclară, aşa încât a fost nevoie ca instanţa de contencios constituţional să intervină prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, prin care a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. Se arată că instanţa de contencios constituţional a mai fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţia legală criticată, existând o jurisprudenţă bogată în acest sens, aspect care denotă problemele de claritate, precizie şi previzibilitate pe care norma juridică criticată le prezintă. Se susţine că, într-adevăr, excepţiile anterior referite au fost respinse de Curtea Constituţională ca fiind neîntemeiate, dar că aceste soluţii au fost pronunţate anterior Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, motiv pentru care nu mai pot fi invocate. Se susţine că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au o redactare similară, motiv pentru care soluţia şi considerentele Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 sunt aplicabile şi în cazul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. 5. Distinct de cele deja arătate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, se susţine că textul criticat încalcă prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie referitoare la prezumţia de dobândire licită a averii, prezumţie care a fost reglementată de legiuitorul constituant pentru a preveni repetarea experienţelor din trecut cu privire la confiscarea averilor dobândite în mod licit. Se susţine că, în lipsa respectării acestei prezumţii, cetăţenii care au convingerea dobândirii licite a averilor ar putea fi deposedaţi de acestea, în timp ce organele judiciare ar putea proceda la astfel de confiscări fără a face proba caracterului ilicit al dobândirii lor. Se face în acest sens referire la actul de trimitere în judecată a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate emis în cauza în care aceasta a fost invocată. 6. Se susţine că, pentru aceste motive, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 23 alin. (12) şi ale art. 44 alin. (8) din Constituţie, precum şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Adrian Cuculis, care susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale chiar prin denumirea legii, respectiv Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, întrucât textele de lege prin care sunt incriminate infracţiunile de spălare a banilor nu au ce să caute alături de dispoziţii legale care combat finanţarea terorismului, aspect ce rezultă şi din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018. Se arată în acest sens că fapta unei persoane ce fură o anumită sumă de bani cu care îşi cumpără alimente poate fi încadrată atât în sfera infracţiunii de furt, cât şi în sfera de aplicare a prevederilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. 8. Se susţine, de asemenea, că Parlamentul nu a reuşit, cu prilejul adoptării Legii nr. 129/2019, să transpună soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018, în care se vorbeşte despre o justă aplicare a pedepsei pentru fapta săvârşită, dispoziţiile legale criticate rămânând în sfera neconstituţionalităţii. Se arată, totodată, că decizia mai sus menţionată a fost pronunţată de Curtea Constituţională pe baza Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care vorbeşte despre o dublă incriminare, ce exclude sancţionarea subiectului activ atât pentru infracţiunea predicat, cât şi pentru infracţiunea de spălare a banilor. 9. Curtea, prin doamna judecător Livia Doina Stanciu, subliniază că soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018 au avut în vedere prevederile art. 29 alin. (1) lit. c), şi nu lit. b), din Legea nr. 656/2002. 10. În continuare, domnul avocat Adrian Cuculis susţine că finalitatea normei de incriminare de la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi a celei de la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 este aceeaşi. 11. În final, se arată că excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi se solicită admiterea acestei excepţii. 12. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, fiind invocată în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 812 din 9 decembrie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 13. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 455/1/2022/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Daniel Tudorache şi Constanţa Adina Tudorache într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei pentru comiterea infracţiunilor de spălare a banilor şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. 14. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care acestea nu permit destinatarilor legii să cunoască în ce constă elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate prin textul criticat. Se susţine că nu orice deţinere sau folosire a unor bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni constituie o infracţiune de spălare a banilor şi că maniera generală şi ambiguă de redactare a prevederilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 poate duce la încadrarea oricăror fapte producătoare de prejudicii în sfera de aplicare a textului criticat. 15. Se arată, de asemenea, că textul criticat încalcă prezumţia dobândirii licite a averii, prevăzută la art. 44 alin. (8) din Constituţie, putând determina confiscarea unor bunuri obţinute în mod licit. În acest context, se menţionează că, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 420/2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, dispoziţiile art. 24 paragraful 2 din convenţia anterior menţionată, referitoare la executarea măsurii de confiscare, se aplică doar cu respectarea principiilor constituţionale şi a principiilor fundamentale ale sistemului juridic român. 16. Se face trimitere la paragraful 23 din Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. Se susţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, legiuitorul a păstrat aceeaşi exprimare, norma de incriminare criticată fiind similară celei constatate ca neconstituţională prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, motiv pentru care soluţia şi considerentele acesteia sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 17. Pentru aceste motive, se susţine că dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, fiind vădit excesive în privinţa modalităţilor alternative de comitere a infracţiunii analizate. Se arată că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie impun reglementarea prin lege a faptelor incriminate ca infracţiuni şi, implicit, obligaţia legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele specifice calităţii legii şi principiului legalităţii incriminării. Se face trimitere la Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012. 18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 695 din 28 octombrie 2021, paragraful 34, la Decizia nr. 792 din 4 noiembrie 2020, paragraful 33, la Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragraful 28, la Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 31, la Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, paragraful 20, la Decizia nr. 812 din 9 decembrie 2021, paragraful 68, la Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragraful 23, şi la Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragrafele 26-29. Se susţine că nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa anterior menţionată, motiv pentru care atât soluţia, cât şi considerentele care au fundamentat deciziile enumerate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019, care au următorul cuprins: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: […] b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; […]“. 23. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la libertatea individuală şi ale art. 44 alin. (8) cu privire la dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la legalitatea incriminării. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt similare cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, care au fost abrogate de dispoziţiile art. 65 lit. a) din Legea nr. 129/2019. 25. Prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând în acest sens mai multe decizii, printre care Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 14 februarie 2023, Decizia nr. 695 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2022, şi Decizia nr. 812 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 1 martie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 26. Prin Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, precitată, paragraful 31, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. S-a reţinut, totodată, că, în soluţia pronunţată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanţa de contencios constituţional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincţie referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârşirii faptelor de spălare a banilor şi a infracţiunii din care aceştia provin de către acelaşi subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situaţie în parte, dacă infracţiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată faţă de infracţiunea predicat şi dacă se impune reţinerea unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni unice. 27. Prin aceeaşi decizie, Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, paragraful 32, analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a reţinut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Curtea a stabilit că primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, este neconstituţională în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii. 28. De asemenea, prin aceeaşi decizie, referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea a reţinut că acestea reglementează o modalitate de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi, totodată, diferite de acţiunile sau inacţiunile care formează elementul material al infracţiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiaşi persoane pentru comiterea infracţiunii predicat, dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea şi pedepsirea subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeaşi faptă, ci, dimpotrivă, sancţionarea acestuia pentru fapte diferite, săvârşite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracţiunii predicat şi, respectiv, al celei de spălare a banilor. 29. Având în vedere considerentele mai sus invocate, prin paragraful 36 al Deciziei nr. 471 din 22 octombrie 2022, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 30. Nu în ultimul rând, prin decizia precitată, paragraful 37, Curtea a constatat că noţiunile de „ascundere“ şi „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum şi sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“ sunt clare, precise şi previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigenţele ce rezultă din prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la calitatea legii şi la principiul legalităţii incriminării. În acelaşi sens, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, constatând că textele criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune (paragraful 20). 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în privinţa dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019. 32. Având în vedere cele mai sus menţionate, Curtea constată că luarea măsurilor asigurătorii de către organele judiciare în cazul constatării comiterii infracţiunii prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 nu încalcă prezumţia dobândirii licite a averii, astfel cum aceasta este reglementată la art. 44 alin. (8) din Constituţie. 33. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textul criticat reglementează o normă de drept penal substanţial, iar garanţiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procesual penal. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Tudorache şi Constanţa Adina Tudorache în Dosarul nr. 455/1/2022/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
