Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Emil Vlădeşan în Dosarul nr. 1.290/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 636D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată din şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022, când Curtea a încuviinţat cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării. Deasemenea, menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea civilă din 11 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.290/117/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Emil Vlădeşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost respinsă contestaţia privind recalcularea indemnizaţiei lunare reparatorii, stabilite potrivit Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres categoriile de persoane care au dreptul la o indemnizaţie reparatorie lunară, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu/câştigului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata. Începând cu anul 2010, Guvernul a limitat la o sumă fixă indemnizaţia stabilită de Legea nr. 341/2004, prin ordonanţe de urgenţă succesive, coeficienţii stabiliţi prin lege fiind aplicaţi salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 şi în prezent. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot fi considerate ca având caracter special, apte să suspende efectele Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care continuă să îşi producă efectele dincolo de orice modificare adusă în plan legislativ. Principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi a se bucura de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului fac referire la anumite categorii de salariaţi, raportat la domeniul de aplicare stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaţilor din fondurile publice încalcă prevederile art. 16 şi 20 din Constituţie. Drepturile dispuse prin Legea nr. 341/2004 au fost dobândite prin jertfa şi implicarea directă în Revoluţia din 1989, reprezentând un mod de gratificare faţă de persoanele care s-au sacrificat sau au participat în mod direct la schimbarea regimului comunist. Faptul că aceste indemnizaţii sunt plătite de la bugetul de stat nu reprezintă un motiv pentru a include revoluţionarii sau urmaşii eroilor revoluţiei în categoria salariaţilor plătiţi din fondurile publice. Guvernul a găsit această soluţie pentru a nu modifica legea, creând o aparenţă de legalitate, reuşind să creeze un climat de instabilitate juridică, încălcând principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, întrucât a fost adoptată o normă care face trimitere la o dispoziţie legală care este în vigoare, respectiv Legea nr. 341/2004, şi care se referă la categoria de persoane pentru care s-au emis aceste ordonanţe de urgenţă. 7. Prin includerea beneficiarilor Legii nr. 341/2004 în categoria salariaţilor plătiţi din fonduri publice se creează o inegalitate de tratament juridic prin aplicarea eronată a unor norme de drept unor subiecţi aflaţi în cazuri diferite de cele pentru care se adoptă aceste norme. 8. Autorul susţine şi încălcarea prevederilor art. 115 din Constituţie raportat la punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului se pot emite numai în cazuri excepţionale când în mod obiectiv nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi dezbătute în procedura de urgenţă. Având în vedere limitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 pe perioada de 11 ani, este de neînţeles de ce nu s-a pus în discuţie până în prezent modificarea legii speciale, în condiţiile în care pretinsa urgenţă a măsurii dispuse în anul 2010 s-a perpetuat până în prezent, iar Guvernul a anticipat-o până în anul 2021. Obligaţia Guvernului este ca în asemenea situaţii să justifice caracterul excepţional al recurgerii la ordonanţele de urgenţă pentru a oferi Parlamentului posibilitatea aprecierii juste a măsurii respective; or, în pofida prevederilor clare ale Constituţiei, Guvernul s-a substituit Parlamentului, emiţând fără nicio reţinere ordonanţe de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se află încă în dezbateri nefiind aprobată de Parlament, însă prevederile sale sunt aplicate în mod nelegal. În anul 2018, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 dispune această limitare pe o perioadă de 3 ani, respectiv 2019-2021. Cu toate că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu a fost aprobată de Parlament, prevederile acestei ordonanţe au fost puse în aplicare de către Casa Naţională de Pensii Publice, deşi pentru anul 2019 trebuiau aplicate prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv raportarea trebuia să se facă la câştigul salarial mediu brut din anul aferent plăţii indemnizaţiilor. Aplicarea unei ordonanţe neaprobate de Parlament, precum şi stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani sunt neconstituţionale, încălcându-se principiul previzibilităţii actelor normative. 9. Autorul excepţiei mai arată că sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie...“ a anului anterior emiterii ordonanţei a fost preluată în fiecare an, oferind posibilitatea unor interpretări diferite de către instanţele de judecată, dar şi de Casa Naţională de Pensii Publice, instituţie care efectuează plata indemnizaţiilor către beneficiarii Legii nr. 341/2004. În prezent, există soluţii ale instanţelor de judecată prin care beneficiarii Legii nr. 341/2004 au obţinut recalcularea indemnizaţiilor raportat la prevederile Legii nr. 341/2004, respectiv prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Casa Naţională de Pensii Publice interpretează prevederea în sensul aplicării limitării plăţii la nivelul anului 2010, având în vedere perpetuarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu. Această formulare sintactică determină incertitudine şi dă posibilitatea unor interpretări total opuse. În opinia autorului, cuantumul cuvenit este cel stabilit de legea specială, iar conjuncţia „sau“ din expresia „Cuantumul cuvenit sau aflat în plată...“ creează confuzie, lăsând la aprecierea plătitorului care dintre situaţii este aplicabilă: cuantumul cuvenit sau cel aflat în plată. În consecinţă, autorul apreciază că prevederile articolelor sus-menţionate sunt neclare, dând posibilitatea interpretărilor divergente, încălcându-se astfel prevederile art. 124 din Constituţie. 10. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autorului excepţiei, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Curtea observă că prevederile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au avut aplicabilitate limitată în timp. Însă, având în vedere că în cauză produc efecte juridice dispoziţiile legale cu privire la care Curtea Constituţională a fost sesizată şi în lumina Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: - Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „În anul 2016, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.“; – Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2016.“; – Art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.“; – Art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021, indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2018.“ 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 115 alin. (1)-(4) privind delegarea legislativă şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 83 din 3 martie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, Decizia nr. 768 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 12 februarie 2021, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020). *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 3 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 mai 2022. 17. Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a statuat că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare şi numai sub control parlamentar. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici, având în vedere cele prezentate în notele de fundamentare ale ordonanţelor de urgenţă şi reţinând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia. 18. Distinct de acestea, întrucât criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză vizează dispoziţii cuprinse în ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, Curtea constată că invocarea art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, care reglementează cu privire la emiterea ordonanţelor simple ale Guvernului, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate, Curtea a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii de revoluţionar. 20. Totodată, aceste tipuri de indemnizaţii cu caracter reparatoriu nu au consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvenţa şi modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor [a se vedea în acest sens dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, abrogate potrivit art. 44 alin. (1) pct. 27 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din data de 28 iunie 2017]. 21. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 22. De asemenea, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituţionalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie şi a reţinut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce priveşte aprecierea relevanţei asemănărilor şi deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept pe care el însuşi le instituie. Deşi categoria revoluţionarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaţilor din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcţie de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plăţile efectuate de la bugetul de stat către salariaţi şi revoluţionari se realizează din veniturile bugetului de stat. 23. Curtea a mai constatat că pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele judeţene de pensii, pe de o parte, şi instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluţionării pe calea contenciosului constituţional. Din această perspectivă, invocarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie nu are relevanţă în cauză. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece autorul excepţiei nu a indicat niciun tratat internaţional în materia drepturilor omului pretins a fi încălcat prin prevederile legale criticate. 26. Referitor la susţinerea de către autorul excepţiei, prin notele scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale, a neconstituţionalităţii unor noi dispoziţii legale şi a unor noi motive de neconstituţionalitate, direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei judecătoreşti, Curtea constată că aceasta contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992. Cadrul procesual al soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate este cel fixat în momentul ridicării excepţiei, prin actul de învestire a Curţii, adică prin încheierea de sesizare, şi constă în normele legale criticate, normele constituţionale pretins încălcate şi motivarea, explicitarea pretinsului raport de contrarietate dintre primele două elemente, astfel că orice altă modificare asupra excepţiei, intervenind ulterior acestui moment de referinţă, echivalează cu o sesizare directă a Curţii, nepermisă de prevederile legale mai sus menţionate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 848 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 10 decembrie 2012, Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013, sau Decizia nr. 143 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 mai 2021). 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Vlădeşan în Dosarul nr. 1.290/117/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
