Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) lit. c) şi ale art. 129 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 26.489/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.515D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece se solicită completarea textului de lege criticat. Totodată, arată că instanţa judecătorească s-a pronunţat în temeiul art. 123 alin. (3) lit. a) din Codul penal, dispunând o singură măsură neprivativă de libertate pentru toate infracţiunile săvârşite în concurs, astfel că dispoziţiile art. 123 alin. (3) lit. c) din Codul penal nu au legătură cu soluţionarea cauzei. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că reglementarea măsurilor educative ţine de politica penală a legiuitorului, acestea fiind privative sau neprivative de libertate. Dispoziţiile art. 129 din Codul penal consacră principiul aplicării unei singure măsuri educative, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 1.951 din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 26.489/325/2018, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) lit. c) şi ale art. 129 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, într-o cauză penală în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în stare de minoritate, a unei infracţiuni aflate în concurs cu alte infracţiuni pentru care i s-au aplicat măsuri educative neprivative de libertate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească arată că inculpatul este judecat în prezenta cauză pentru săvârşirea (în stare de minoritate) a infracţiunilor de conducere a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare şi de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. Arată că aceste fapte sunt săvârşite în cursul executării măsurii neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în stare de minoritate prin Sentinţa penală nr. 3.608 din 22 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara. Totodată, cele două fapte sunt săvârşite în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe în stare de minoritate (pentru care i s-a aplicat măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni prin Sentinţa penală nr. 866 din 13 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Timişoara) şi cu infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în stare de minoritate (pentru care i s-a aplicat măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 3 luni prin Sentinţa penală nr. 528 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Deta). Inculpatul a solicitat aplicarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii. 6. Plecând de la aceste premise, instanţa judecătorească apreciază că, având în vedere situaţia juridică a inculpatului, acestuia nu i se poate aplica o măsură educativă neprivativă de libertate, ci doar măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de 8 luni, deşi a executat integral şi separat cele două măsuri educative constând în asistarea zilnică pe durata maximă de 6 luni. Susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, doar în cazul pedepselor şi măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pentru care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime, nu şi în cazul măsurilor educative neprivative de libertate. 7. Apreciază că se creează o diferenţă de tratament juridic între minorii care săvârşesc infracţiuni şi persoanele majore care săvârşesc fapte penale. Astfel, faţă de minorul care săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, în executarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni se poate dispune, potrivit art. 123 alin. (3) lit. c) din Codul penal, înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate pe o durată de cel puţin 8 luni. În schimb, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul penal, dacă minorul se află în executarea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni şi săvârşeşte o nouă infracţiune după majorat, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, se va executa numai pedeapsa, în unele condiţii chiar sub supraveghere. Astfel, orice măsură educativă privativă de libertate, chiar şi internarea într-un centru educativ, constituie o sancţiune mai grea decât aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. 8. Făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa judecătorească apreciază că diferenţa de tratament în ceea ce priveşte sancţiunile aplicabile minorilor care săvârşesc mai multe fapte penale prin comparaţie cu sancţiunile aplicabile inculpaţilor majori care săvârşesc fapte penale nu s-a bazat pe nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, astfel că aplicarea restrictivă a textelor legale sus-menţionate constituie o încălcare a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Aşa fiind, în condiţiile în care tratamentul diferenţiat mai aspru nu îşi găseşte nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, instanţa judecătorească apreciază că dispoziţiile art. 129 alin. (1) şi ale art. 123 alin. (3) lit. c) din Codul penal creează o diferenţă de tratament juridic între persoanele care au săvârşit mai multe infracţiuni în stare de minoritate şi persoanele care au săvârşit mai multe infracţiuni ca majori sau cele care au săvârşit o infracţiune în stare de minoritate şi o infracţiune după majorat, în timpul executării măsurii educative neprivative de libertate. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 123 alin. (3) lit. c) şi ale art. 129 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: - Art. 123 alin. (3) lit. c): "(3) Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa dispune: [...] c) înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.;" – Art. 129 alin. (1): „(1) În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 74.“ 14. Instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Sentinţa penală nr. 1.951 din 23 iulie 2020, Judecătoria Timişoara - Secţia penală, pe de o parte, a sesizat Curtea Constituţională, iar, pe de altă parte, în temeiul art. 123 alin. (3) lit. a) din Codul penal, raportat la art. 129 alin. (1) din Codul penal, şi al art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a dispus aplicarea unei singure măsuri educative neprivative de libertate, respectiv măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, iar în temeiul art. 121 alin. (1) lit. a) şi e) din Codul penal a stabilit următoarele obligaţii pentru inculpat pe durata măsurii educative: să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de formare profesională şi să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş la datele fixate de acesta. 16. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că, în cauză, instanţa judecătorească a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. (3) lit. a) din Codul penal, iar nu a celor ale art. 123 alin. (3) lit. c) din Codul penal, a căror neconstituţionalitate o invocă. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. 17. Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune existenţa sine qua non a unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituţionalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, este un control concret, pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, este un control incident, pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau a interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituţională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituţia în absenţa unei legături relevante între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 710 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 17 martie 2022, paragraful 17). Curtea a mai stabilit că „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). 18. Prin urmare, Curtea constată că normele criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) lit. c) din Codul penal este inadmisibilă. 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că instanţa judecătorească determină neconstituţionalitatea acestora plecând de la situaţia particulară a inculpatului din dosar, pe de o parte, iar, pe de altă parte, printr-o coroborare a acestora cu cele ale art. 123 alin. (3) lit. c) şi ale art. 124 alin. (1) din Codul penal şi cu cele ale art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, care, în opinia instanţei, duce, în mod obligatoriu, la aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ pe o durată de cel puţin 8 luni, adică a unei sancţiuni mai grele decât în alte cazuri. 20. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, instanţa judecătorească, în temeiul art. 123 alin. (3) lit. a) din Codul penal, raportat la art. 129 alin. (1) din Codul penal, şi al art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a dispus aplicarea unei singure măsuri educative neprivative de libertate, respectiv măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, iar nu o măsură educativă privativă de libertate. 21. Astfel, chiar şi în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia pronunţată nu va produce niciun efect concret în condiţiile în care inculpatului i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu poate produce un efect concret asupra desfăşurării procesului. În acest caz, art. 129 alin. (1) din Codul penal nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) lit. c) şi ale art. 129 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 26.489/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
