Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 280 din 17 mai 2022  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 280 din 17 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 864 din 1 septembrie 2022

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Iamandi Cameliu în Dosarul nr. 6.398/233/2012* al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, nefiind vorba, în raport cu modul de formulare, de o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În subsidiar, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală la care face referire autorul acesteia.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.398/233/2012*, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Iamandi Cameliu într-o cauză aflată în rejudecare potrivit deciziei Curţii de Apel Ploieşti, având ca obiect soluţionarea apelurilor formulate.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că judecarea cauzei şi soluţia instanţei de casare încalcă flagrant dispoziţiile legale şi constituţionale. Astfel, acestea contravin „prevederilor art. 304 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 deoarece instanţa de casare se comportă ca o veritabilă instanţă de fond, încălcând competenţa sa în recurs, aceea a unui control exclusiv de legalitate, intrând nepermis în rolul legiuitorului, consacrând recursul ca o veritabilă cale de atac devolutivă, stabilind prin soluţie o procedură inadmisibilă, a judecării în fond a unei cauze de patru instanţe de grad diferit.“
    6. Se mai arată că instanţa de casare a legiferat cu ocazia judecării recursului, deoarece a stabilit că „soţia nu este rudă cu soţul“, „moştenirea nu este «mortis causa», ci «vitae causa»“ şi „operează cu un principiu inexistent în dreptul naţional, convenţional, comunitar, acela al ultraactivităţii legii vechi şi al retroactivităţii legii noi (operare simultană) deşi nu suntem pe tărâmul penalului sau contravenţionalului când se aplică legea mai favorabilă“. Totodată, completul de recurs, care nu este „organ legiuitor“, a reinterpretat probele, ajungând la o concluzie contrară acestora. Prin soluţia pronunţată, instanţa de recurs a încălcat dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, deoarece, deşi a casat în totalitate decizia, a stabilit că două motive de recurs, care erau şi motive de apel, trebuie să fie respinse.
    7. Se mai susţine că judecătorii, după casare, se raportează la decizia de casare, iar ca urmare a acestei realităţi, cel care pierde permanent este justiţiabilul corect, care a plătit taxe pentru o judecată în limita legii şi a probelor, „un justiţiabil la fel ca şi judecătorii blocaţi de o hotărâre în afara legii, dar din nefericire «irevocabil㻓.
    8. Autorul mai apreciază că, în situaţia în care instanţa de trimitere respectă cu stricteţe decizia de casare, va fi blocat în dreptul de a se apăra.
    9. Dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma faptului că nu presupun un remediu legal pentru părţi şi instanţă pentru ca o greşeală din decizia de casare să nu fie perpetuată. În speţa concretă, judecătorii din recurs nu au dezlegat chestiuni de drept, au reapreciat probele fără niciun fel de argument.
    10. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.“
    15. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunţe asupra prevederilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate.
    16. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 46 - Dreptul la moştenire, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 67 - Actele juridice şi cvorumul legal, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 125 - Statutul judecătorilor, ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerile autorului acesteia referitoare la modul în care instanţa de casare a soluţionat cauza nu constituie argumente de neconstituţionalitate, ci relevă aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţa judecătorească, fapt ce nu intră în sfera controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.
    18. Or, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Aşadar, interpretarea şi aplicarea normelor la litigiul dedus judecăţii reprezintă atribuţia instanţelor de judecată, iar pentru determinarea înţelesului acestora există instituţia recursului în interesul legii sau instituţia hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    19. În ceea ce priveşte obligativitatea deciziei de casare pentru judecătorii fondului, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, rejudecând cauza, judecătorul preia rezolvările în drept stabilite de instanţa de casare, fapt ce nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional a instanţelor de casare, pe cale de hotărâri pronunţate în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicaţii asupra modului în care trebuie să judece o anumită cauză.
    20. Pe de altă parte, dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de control judiciar, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis (a se vedea în acest sens Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002).
    21. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil judecat într-un termen rezonabil.
    22. În ceea ce priveşte raportarea la celelalte norme constituţionale, autorul excepţiei nu arată în ce constă contrarietatea dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, iar Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei de neconstituţionalitate în formularea unor critici de neconstituţionalitate.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iamandi Cameliu în Dosarul nr. 6.398/233/2012* al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016