Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 757/1/2024
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Mariana │Înaltei Curţi de │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele │
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag │I civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- preşedintele delegat │
│Marian Budă │al Secţiei a II-a │
│ │civile │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Diana │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Curelea │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Diana Florea │- judecător la Secţia I│
│Burgazli │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa Livia │- judecător la Secţia I│
│Băldean │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreia Liana │- judecător la Secţia I│
│Constanda │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Nicolae │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Valentina │- judecător la Secţia a│
│Vrabie │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Oana │- judecător la Secţia a│
│Surdu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Zaharia│- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│George Bogdan │- judecător la Secţia a│
│Florescu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia a│
│Poliţeanu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina Nicoleta│- judecător la Secţia │
│Ghica-Velescu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefania │- judecător la Secţia │
│Dragoe │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristinel │- judecător la Secţia │
│Grosu │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mădălina Elena│- judecător la Secţia │
│Vladu-Crevon │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 757/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.755/95/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către apelanta-pârâtă. 6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 7. Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 23 februarie 2024, în Dosarul nr. 2.755/95/2022, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: "Dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d) şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010." 8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 1 aprilie 2024 cu nr. 757/1/2024, termenul de soluţionare fiind stabilit pentru data de 3 iunie 2024. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 9. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010): "ART. 30 (...) (4^4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. (...) ART. 56 (1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin: a) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) sau 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligaţiilor pe care şi le asumă sau şi le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 20 de ani; b) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. f) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 15 ani; c) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani; d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h)-l) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani. (...) (...) ART. 56^2 (1) Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi. (2) Pentru persoanele care au desfăşurat activităţile prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 25 de ani. (...) ART. 100 Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării 10. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31 august 2022, cu nr. 2.755/95/2022, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta casa teritorială de pensii, solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, întrucât numărul total de puncte realizat a rămas acelaşi precum în decizia emisă de aceeaşi casă teritorială de pensii la data de 2 decembrie 2020. 11. Prin Sentinţa civilă nr. 113 din 30 ianuarie 2023 a Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă contestaţia şi s-a anulat parţial Decizia de pensionare nr. xxxxxx/19.07.2022, fiind obligată pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadei 15.03.1993-1.04.2001, în raport cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă, potrivit Adeverinţei nr. xxxxx/22.06.2022. 12. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, prin Decizia nr. xxxxxx/21.08.2020, a fost acordată reclamantului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 3.887 lei. Ulterior, prin Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, a fost admisă cererea privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022), fiind valorificată Adeverinţa nr. xxxxxx/22.06.2022. 13. Prin acţiunea ce face obiectul dosarului antereferit, reclamantul a înţeles să conteste Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, solicitând recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, după valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022. 14. Analizând cererea reclamantului, prima instanţă a reţinut că Legea nr. 74/2022 a asimilat în condiţii speciale de muncă activitatea din perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. 15. Prin Decizia nr. xxxxxx/19.07.2022, pârâta, în temeiul Legii nr. 74/2022, a procedat la recalcularea pensiei reclamantului, prin valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022, conform căreia acesta a desfăşurat activităţi de producţie încadrate în grupa a II-a de muncă în perioadele 15.03.1993-1.02.1998, 1.01.2000-1.04.2001 în procent de 100%, 1.02.1998-1.02.1999 în procent de 80% şi 1.02.1999-1.01.2000 în procent de 90%, fiind implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice unităţilor de extracţie a cărbunelui, activităţi ce se regăsesc la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. 16. În anexele la decizia de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă s-a reţinut că pârâta, procedând la recalcularea pensiei reclamantului prin asimilarea în condiţii speciale a perioadelor lucrate în grupa a II-a de muncă, nu a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, conform cărora persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. 17. S-a reţinut, de altfel, că acest aspect a fost recunoscut de pârâtă prin întâmpinare, aceasta susţinând că Legea nr. 74/2022 prevede asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, şi nu transformarea în aceste condiţii, ceea ce presupune doar reducerea vârstei standard de pensionare şi utilizarea unui alt stagiu complet de cotizare, nu şi majorarea punctajului cu 50%. 18. Cu privire la aceste susţineri, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa a II-a de muncă, este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, fără a distinge în sensul că această asimilare ar privi numai parţial beneficiile prevăzute de lege pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă, astfel că această asimilare nu poate fi interpretată restrictiv şi, pe cale de consecinţă, neaplicarea dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 este lipsită de justificare. 19. Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, susţinând că soluţia instanţei de fond este contrară dispoziţiilor legale în vigoare în ceea ce priveşte majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 20. A învederat faptul că, deşi perioadele desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, în activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, au fost asimilate în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (4^4) din aceeaşi lege, la calculul perioadelor suplimentare, al majorărilor punctajelor lunare, precum şi la reducerea vârstei standard de pensionare, se au în vedere următoarele: - reducerea vârstei standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt cele corespunzătoare condiţiilor speciale de muncă efectiv realizate [art. 56 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. d), precum şi art. 56^2 din Legea nr. 263/2010]; – perioada suplimentară la vechimea în muncă şi majorările punctajelor lunare sunt corespunzătoare grupelor superioare de muncă efectiv realizate: 3 luni în grupa a II-a de muncă şi 6 luni în grupa I de muncă, după caz, 25% pentru grupa a II-a de muncă şi 50% pentru grupa I de muncă, conform art. 17 alin. (1) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010. 21. Intimatul-reclamant a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului, ca neîntemeiat. 22. Instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d) şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010.“ IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 23. Completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, arătând că există o cauză în curs de judecată, în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Craiova judecând în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 24. Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale este competentă material şi teritorial să judece calea de atac declarată de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă. 25. Chestiunea de drept invocată priveşte interpretarea şi aplicarea unor texte din Legea nr. 263/2010 care, în contextul generat de modificările aduse recent prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021) şi Legea nr. 74/2022, au potenţiale consecinţe asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce fac obiectul prezentei sesizări. 26. Astfel, s-a constatat că nu s-a conturat o jurisprudenţă constantă în care să se fi statuat asupra acestei probleme de drept, inclusiv din perspectiva modificărilor recente aduse Legii nr. 263/2010. 27. S-a arătat că practica judiciară la nivelul Curţii de Apel Craiova nu este unitară cu privire la chestiunea în discuţie, fiind identificate două cauze similare celei deduse judecăţii în care s-au pronunţat soluţii contradictorii. 28. Totodată, chestiunea de drept în discuţie este diferită de cea asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, respectiv: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.“ 29. Astfel, dispoziţiile legale supuse analizei instanţei supreme în respectiva sesizare cu recurs în interesul legii au vizat doar reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fără a se statua expres asupra prezentei probleme de drept. 30. Cât priveşte caracterul de noutate, acesta se poate pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate. 31. Sub acest aspect, prezintă importanţă existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe continue şi constante în această materie. 32. Or, norma a cărei interpretare se solicită pe calea prezentei sesizări reprezintă o chestiune nouă de drept, care necesită o dezlegare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, dat fiind potenţialul său de a genera practică neunitară şi în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii. 33. Principiile mai sus expuse, astfel cum derivă din jurisprudenţa instanţei supreme, pot primi diverse nuanţări în interpretare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind, în cele din urmă, cea care determină limitele de demarcare între noutatea unei probleme de drept care a primit o „interpretare adecvată“ din partea instanţelor, respectiv potenţialul de continuare a unei practici judiciare susceptibile de a crea controverse. 34. În măsura în care completul de judecată care a formulat prezenta sesizare a constatat că există o divergenţă de interpretare a unei chestiuni de drept, singurul mecanism rapid avut la dispoziţie pentru a preîntâmpina escaladarea acesteia, de natură a face incident recursul în interesul legii, este prezenta procedură. 35. În cele din urmă, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rolul de a aprecia în ce măsură alege a pune capăt divergenţelor din practică şi a-şi respecta importantul scop de unificare a jurisprudenţei. 36. Chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 37. Apelanta-pârâtă casa teritorială de pensii a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât prevederile Legii nr. 263/2010 sunt lămuritoare, în sensul că: asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, conform art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, nu produce efecte sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 38. În acest sens, a arătat că beneficiul Legii nr. 197/2021 a constat în faptul că celor care au desfăşurat activităţi prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 şi după data de 1 aprilie 2001 să li se acorde o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani, conform art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator. 39. Conform prevederilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, persoanele care au desfăşurat activităţi în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale potrivit legii beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective cu 50%. Or, aşa cum rezultă din prevederile art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi din cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. 40. Având în vedere faptul că legiuitorul a asimilat activitatea desfăşurată în grupa I şi în grupa a II-a de muncă cu activitatea desfăşurată în condiţii speciale, această asimilare nu echivalează cu recunoaşterea acestor perioade ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă, prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor. 41. Din observarea art. 30 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul operează cu două noţiuni diferite: în alin. (1) enumeră locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, iar în cuprinsul alin. (4), (4^1), (4^2), (4^3), (4^4) şi (4^5) asimilează anumite perioade de stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă. 42. Este de reţinut faptul că scopul edictării Legii nr. 197/2021 a fost acela ca persoanele care au desfăşurat activitate în producţia energiei electrice din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune şi unităţile de extracţie a cărbunelui să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, nu şi de majorarea punctajelor lunare realizate. 43. De altfel, a apreciat că textele de lege invocate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile sunt precise, fără a da loc de interpretări, în baza acestora Curtea de Apel Craiova pronunţându-se în mai multe cauze, definitiv, în sensul că au fost respinse acţiunile. 44. Ca atare, a apreciat că sesizarea este inadmisibilă în raport cu cele menţionate, iar pe fondul problemei de drept a solicitat instanţei supreme să reţină că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 45. Intimatul-reclamant a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, apreciind ca fiind oportună pronunţarea unei hotărâri prealabile. 46. Dispoziţiile art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 produc efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din aceeaşi lege, întrucât legiuitorul a intenţionat să îi recompenseze pe cei care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă, nu doar cu privire la calculul stagiului de cotizare şi reducerea vârstei de pensionare, ci şi cu privire la majorarea punctajelor lunare. O interpretare contrară a dispoziţiilor sus-menţionate ar conduce la inechităţi în aplicarea acestor prevederi, iar beneficiarii legii nu ar putea să îşi valorifice dreptul conferit de lege, ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii de muncă deosebite. 47. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelanta-pârâtă a formulat un punct de vedere prin care a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât prevederile Legii nr. 263/2010 sunt lămuritoare, iar pe fondul chestiunii de drept a susţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 48. Instanţa de trimitere a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată vizează recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, scopul acţiunii fiind majorarea punctajului realizat pentru activitatea desfăşurată în perioada anterioară lunii aprilie 2001 în condiţii speciale de muncă. 49. Prin Legea nr. 74/2022 s-a completat Legea nr. 263/2010, fiind asimilată condiţiilor speciale de muncă activitatea din perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă. 50. Interpretarea teleologică şi logico-juridică a dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010 impune concluzia că, atunci când a reglementat condiţiile de excepţie care conferă dreptul beneficiarilor normei legale analizate la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă pentru un stagiu de cotizare de 25 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat activităţi cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute pentru ipoteza introdusă la lit. i) a art. 30 alin. (1) prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021, în art. 56 alin. (3) lit. d), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din legea anterior menţionată, legiuitorul nu a făcut referire şi la majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. 51. Excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, din expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021 rezultând că intenţia legiuitorului a fost să acorde beneficiul reducerii vârstei de pensionare. 52. Faptul că legiuitorul a asimilat activitatea desfăşurată în grupele I şi a II-a de muncă în condiţii speciale nu echivalează cu recunoaşterea acestor perioade ca fiind lucrate în condiţii speciale de muncă, prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. 53. Deşi art. 30 din Legea nr. 263/2010 este cuprins în capitolul III intitulat „Contribuţia de asigurări sociale“, în realitate alin. (4^4) al acestei norme legale instituie o excepţie de la principiul contributivităţii, care reprezintă unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii din România. 54. Cum orice excepţie se impune a fi interpretată restrictiv (exceptio est strictissimae interpretationis), asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care salariatul a desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 trebuie să producă doar acele efecte prevăzute expres şi limitativ de lege, respectiv cu privire la stagiul complet de cotizare [conform art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010] şi reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani (potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010), nefiind permisă interpretarea extensivă, în sensul recunoaşterii şi a beneficiului majorării punctajelor lunare în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 55. Această concluzie se sprijină şi pe expunerea de motive ce a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, prin care s-a subliniat că „angajaţii din acest sector vor putea beneficia, potrivit modificărilor propuse la art. 56, de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani şi un stagiu de cotizare redus“ (25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă din sector). 56. De asemenea, concluzia se desprinde şi din Decizia de recurs în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: „83. Prin urmare, excepţia din art. 56 alin. (3) lit. d) al Legii nr. 263/2010 este expres prevăzută, voinţa legiuitorului fiind aceea ca activitatea profesională prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) să fie considerată ope legis stagiu complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani.“ 57. În altă ordine de idei, asimilarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi a II-a de muncă în vederea reducerii stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare nu echivalează cu însăşi desfăşurarea de „activităţi (...) în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii“, în sensul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. 58. Aşadar, aceste dispoziţii de excepţie nu pot fi aplicate prin extindere şi în alte cazuri care nu au fost avute în vedere de legiuitor - cum este, de exemplu, determinarea punctajului pentru calculul pensiei, exprimarea textului de lege fiind una restrictivă - anume, doar în vederea acordării beneficiilor enumerate unei anumite categorii de salariaţi, aceste beneficii constând în reducerea vârstei standard de pensionare şi/sau a stagiului complet de cotizare. 59. O interpretare contrară ar presupune încălcarea principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationis, fiind contrară şi normei prevăzute de art. 10 din Codul civil, potrivit căreia nu pot fi interpretate extensiv normele juridice civile care conţin enumerări limitative, excepţii sau prezumţii, aplicarea acestora prin analogie fiind interzisă. 60. Prin urmare, atât timp cât textul de lege se referă restrictiv la asimilarea ope legis a activităţii profesionale prestate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani, necesar şi suficient pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, extinderea acestor prevederi limitative în cazul altor situaţii, neavute în vedere de autorul textului, concretizate prin acordarea unor alte beneficii faţă de cele avute în vedere şi enumerate limitativ, presupune o încălcare a principiilor şi normelor mai sus arătate, dar şi o asumare de către interpretul legii a rolului de organ legislativ, ceea ce presupune şi o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie 61. Din răspunsurile transmise de 10 dintre cele 15 curţi de apel, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost formulate puncte de vedere argumentate şi au fost transmise hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunea de drept care face obiectul sesizării de faţă, au rezultat două opinii: 62. Într-o opinie s-a apreciat că asimilarea, conform art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, ca activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale de muncă a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, desfăşurate în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în grupa a II-a de muncă, nu produce efecte sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, ci doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d), şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010. 63. S-a argumentat că asimilarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 în grupele I şi a II-a de muncă în vederea reducerii stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare nu echivalează cu însăşi desfăşurarea de activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii, în sensul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pentru a beneficia şi de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective. În caz contrar, ar fi încălcat principiul contributivităţii, care reprezintă unul dintre principiile de bază ale sistemului public de pensii din România. În plus, legiuitorul nu a făcut referire şi la majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, în expunerea de motive a Legii nr. 197/2021. 64. Într-o altă opinie, conturată a fi majoritară, s-a considerat că asimilarea, conform art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, ca activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale a activităţilor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, desfăşurate în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 în grupa a II-a de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, potrivit art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 65. În sprijinul acestei opinii s-a invocat includerea art. 30 alin. (4^4) în capitolul din Legea nr. 263/2010 privind contribuţia de asigurări sociale şi faptul că nu există o raţiune de excludere de la acordarea majorării punctajelor lunare în ipoteza asimilării, câtă vreme nu există o prevedere legală care să facă distincţia între angajaţii cărora li s-a asimilat grupa a II-a de muncă în condiţii speciale potrivit art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 şi angajaţii care au fost încadraţi iniţial în condiţii speciale. 66. Curtea de Apel Craiova - instanţa de trimitere - a învederat, prin răspunsul formulat, că problema de drept a fost soluţionată în mod neunitar la nivelul acestei instanţe, iar la întâlnirile de practică neunitară rezultatul a fost neconcludent, astfel că, în acest moment, chestiunea de drept pusă în discuţie prezintă un potenţial mai mult decât evident de a provoca practică neunitară, dat fiind numărul extrem de mare al cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor din circumscripţia sa teritorială: aproximativ 1.000 de dosare înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj, dintre care 115 cauze suspendate în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, 123 de cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Gorj şi 47 de cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Mehedinţi, suspendate în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă. 67. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 68. Nu au fost identificate decizii ale Curţii Constituţionale care să prezinte relevanţă în dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 69. Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificată Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 197/2021, că „dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator“. X. Raportul asupra chestiunii de drept 70. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, iar asupra fondului au arătat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 71. Sesizarea formulată în prezenta cauză vizează, în esenţă, o singură problemă de drept, cu privire la care instanţa de trimitere, Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii hotărârii prealabile. 72. Astfel, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o interpretare jurisdicţională de principiu a dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d), şi reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010. 73. Pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept esenţiale, ivite într-o cauză aflată în curs de soluţionare în ultimă instanţă, menită să elimine riscul apariţiei şi dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare, este legal condiţionată prin textele normative care asigură cadrul legal al utilizării acestei proceduri, respectiv art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă. 74. Astfel, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 75. Analiza normei juridice mai sus evocate permite concluzia potrivit căreia deschiderea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze pendinte, o judecată în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe; b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al unei curţi de apel sau al unui tribunal; c) acest complet să fi fost legal învestit cu soluţionarea litigiului în ultimă instanţă; d) în cursul judecăţii, să se ivească o chestiune de drept esenţială, de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; f) această chestiune de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 76. Verificarea prezentei sesizări, în raport cu cerinţele legii, anterior enunţate, pune în evidenţă faptul că toate condiţiile legale de admisibilitate sunt îndeplinite. 77. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată de un complet de judecată al Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, învestit cu soluţionarea apelului declarat de pârâtă împotriva unei sentinţe pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel, conform art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât procesul are natura juridică a unui litigiu în materia asigurărilor sociale, ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art. 153 şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. 78. Titularul sesizării - completul învestit cu judecata apelului - urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, întrucât, în materia asigurărilor sociale, în care a fost promovată acţiunea aflată în curs de soluţionare, hotărârile pronunţate sunt supuse exclusiv apelului, fiind astfel definitive, în raport cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010. 79. Referitor la cerinţa ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, legiuitorul instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond. 80. Elementele prezentei sesizări pun în evidenţă existenţa legăturii necesare între chestiunea de drept referitoare la asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale, pentru categoria profesională căreia îi aparţine reclamantul, efectele pe care această asimilare le produce sub aspectul majorării punctajelor lunare şi soluţionarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată. 81. Astfel, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 31 august 2022, cu nr. 2.755/95/2022, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta casa teritorială de pensii, solicitând recalcularea punctajului total aferent condiţiilor speciale de muncă, după valorificarea Adeverinţei nr. xxxxxx/22.06.2022, întrucât numărul total de puncte realizat a rămas acelaşi precum în decizia emisă de aceeaşi casă teritorială de pensii la data de 2 decembrie 2020. 82. Prin Sentinţa civilă nr. 113 din 30 ianuarie 2023 a Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă contestaţia şi s-a anulat parţial Decizia de pensionare nr. xxxxxx/19.07.2022, fiind obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadei 15.03.1993-1.04.2001, în raport cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă, conform Adeverinţei nr. xxxxx/22.06.2022. 83. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa a II-a de muncă este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, fără a distinge în sensul că această asimilare ar privi numai parţial beneficiile prevăzute de lege pentru persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă, astfel că această asimilare nu poate fi interpretată restrictiv şi, pe cale de consecinţă, refuzul aplicării dispoziţiilor art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 este lipsit de justificare. 84. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că soluţia primei instanţe este contrară dispoziţiilor legale în vigoare, în ceea ce priveşte majorarea punctajelor lunare cu 50%, prin aplicarea art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 85. În motivarea apelului, pârâta a învederat faptul că perioadele desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, în activităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, au fost asimilate în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 30 alin. (4^4) din aceeaşi lege, însă la calculul perioadelor suplimentare, al majorărilor punctajelor lunare, precum şi la reducerea vârstei standard de pensionare se au în vedere următoarele: - reducerea vârstei standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt cele corespunzătoare condiţiilor speciale de muncă efectiv realizate [art. 56 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) şi alin. (3) lit. d), precum şi art. 56^2 din Legea nr. 263/2010]; – perioada suplimentară la vechimea în muncă şi majorările punctajelor lunare sunt corespunzătoare grupelor superioare de muncă efectiv realizate: 3 luni în grupa a II-a de muncă şi 6 luni în grupa I de muncă, după caz, 25% pentru grupa a II-a de muncă şi 50% pentru grupa I de muncă, conform art. 17 alin. (1) şi art. 100 din Legea nr. 263/2010. 86. Având în vedere soluţia dată cauzei în primă instanţă, precum şi criticile formulate prin declaraţia de apel, cele care pun în discuţie modalitatea de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) raportat la art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, indiscutabil, soluţia pronunţată în calea de atac exercitată depinde, în principal, de lămurirea prealabilă a înţelesului acestei norme juridice. Aplicabilitatea sau inaplicabilitatea textului normativ anterior evocat, art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, va conduce la confirmarea/infirmarea soluţiei primei instanţe, din perspectiva motivelor de apel susţinute de pârâtă. 87. A fost demonstrată, aşadar, legătura necesară între dezlegarea acestui aspect, obiect al sesizării, şi soluţionarea cauzei pe fondul criticilor din apel. 88. Din perspectiva condiţiei referitoare la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, cu titlu preliminar, evidenţiem caracterul distinct al acestei condiţii în raport cu cerinţa ca asupra chestiunii de drept să nu fi statuat anterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 89. În absenţa unor criterii legale de determinare a conţinutului acestei noţiuni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în jurisprudenţa sa constantă (a se vedea Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014), a statuat în sensul că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, cărora instanţele nu le-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). În egală măsură, noutatea chestiunii de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui şi atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice vechi a devenit actuală, astfel că textele de lege supuse interpretării suscită, recent, în faţa instanţelor de judecată, o dificultate a aplicării lor şi creează premisele apariţiei unei practici neunitare la nivel naţional (a se vedea Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019). 90. Aşadar, indiferent de faptul că suntem în prezenţa unei reglementări legislative nou-intrate în vigoare ori a uneia mai vechi, esenţial este ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie susceptibilă de a genera, în viitor, o practică judiciară neunitară; pe măsură ce chestiunea de drept primeşte o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări concretizate într-o practică judiciară consacrată, fie ea şi una neunitară, însă substanţială, caracterul de noutate se pierde. 91. În aceşti parametri de evaluare a cerinţei noutăţii chestiunii de drept se observă că textul normativ a cărui interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări poate fi identificat în cuprinsul unui legi adoptate şi intrate în vigoare cu circa 13 ani în urmă, însă Legea nr. 263/2010, ulterior intrării ei în vigoare, a suferit numeroase completări şi modificări, iar norma vizată prin această trimitere preliminară a fost introdusă şi a devenit activă, în forma actuală, relativ recent, prin Legea nr. 74/2022. 92. Cât priveşte aplicarea acestei norme juridice, respectiv dificultatea aplicării prezente a acesteia, verificările efectuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pun în evidenţă faptul că a fost identificată o jurisprudenţă neunitară exclusiv la nivelul Curţii de Apel Craiova, însă numărul cauzelor înregistrate pe rolul instanţelor arondate acestei curţi de apel, având un obiect similar, este unul semnificativ. 93. Rezultă că nu există o practică judiciară bine conturată, că nu a fost cristalizată o opinie majoritară, exprimată jurisprudenţial, astfel că scopul urmărit prin declanşarea procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile, acela de a preveni o practică neunitară, poate fi atins. 94. În aceste circumstanţe se constată că este îndeplinită şi condiţia noutăţii chestiunii de drept, evaluată din perspectiva actualităţii acesteia, a aptitudinii de a crea, în viitor, o divergenţă jurisprudenţială. Evidenţierea unor puncte de vedere diferite, exprimate de instanţe în legătură cu problema de drept care face obiectul sesizării, conduce la concluzia admisibilităţii prezentei sesizări. 95. Cu referire la cerinţa existenţei unei chestiuni de drept având, în mod obligatoriu, anumite caracteristici şi supuse interpretării în anumite condiţii procedurale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept subliniază că aceasta este de esenţa mecanismului de unificare a practicii judiciare constând în pronunţarea unei hotărâri prealabile cu valoare de principiu şi obligatorie pentru instanţe. 96. Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că, pentru a fi în prezenţa unei chestiuni de drept, în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, problema de drept identificată trebuie să fie una reală, veritabilă, susceptibilă de a genera interpretări diferite ale unui text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. 97. Întrucât de chestiunea de drept enunţată în cuprinsul actului de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept depinde rezolvarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie nu doar reală, ci şi una importantă şi să se regăsească în soluţia care va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii, indiferent dacă acţiunea urmează să fie admisă sau respinsă (M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Teoria generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 603). 98. Totodată, relativ la această condiţie, a existenţei unei chestiuni de drept, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a precizat că problema de drept care necesită cu pregnanţă să fie lămurită trebuie să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanţei supreme, într-un dublu scop: acela al unei rezolvări de principiu şi acela al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (a se vedea Decizia nr. 20 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020). 99. În concluzie, se reţine că sintagma „chestiune de drept“ are un conţinut semantic complex, menit să identifice, în esenţă, o problemă de drept reală, esenţială şi dificilă. 100. Verificându-se, în contextul acestor considerente, doctrinare şi jurisprudenţiale, cerinţa referitoare la învestirea instanţei supreme cu o „chestiune de drept“, se constată că şi aceasta este îndeplinită. Problema de drept care face obiectul sesizării este una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit sau chiar contradictoriu un text de lege, respectiv art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, din cauză că acest text nu este corelat cu alte dispoziţii legale şi ar intra în coliziune cu principiul contributivităţii - principiu fundamental în domeniul asigurărilor sociale. Întrucât de chestiunea de drept enunţată în cuprinsul actului de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie depinde rezolvarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea este una importantă şi se va regăsi în soluţia care va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii, indiferent de faptul că cererea este admisă sau respinsă. 101. Din verificările efectuate se constată că este întrunită, de asemenea, cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat anterior asupra chestiunii de drept evocate. Totodată, nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare, privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei Judiciare - Serviciul Judiciar Civil, nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. 102. Sesizarea îndeplineşte şi condiţiile formale prevăzute de art. 520 din Codul de procedură civilă, conţinând argumentele care susţin admisibilitatea sa, punctul de vedere al instanţei, precum şi punctele de vedere ale părţilor aflate în litigiu. 103. În concluzie, în cazul prezentei sesizări, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile poate fi activat, atât timp cât legiuitorul a instituit anumite condiţii de admisibilitate, restrictive şi cumulative, şi toate acestea sunt îndeplinite, în sensul celor enunţate anterior. XI.2. Asupra fondului sesizării 104. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă asimilarea grupei a II-a de muncă în condiţii speciale produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, sau doar cu privire la calculul stagiului de cotizare, prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. d) şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010, este susceptibilă să genereze, în viitor, o practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti. 105. Răspunsurile comunicate pun în evidenţă faptul că există instanţe care au fost deja sesizate cu soluţionarea mai multor contestaţii împotriva deciziilor emise de casele judeţene de pensii, prin care au fost respinse cererile de recalculare a pensiei în sensul majorării cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadei în care reclamanţii au lucrat în grupa a II-a de muncă [perioade care au fost asimilate unui stagiu de cotizare în condiţii speciale, pentru activităţile menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010]. Reclamanţii au solicitat anularea acestor decizii şi obligarea caselor teritoriale de pensii la emiterea unor decizii noi, susţinând că sunt îndreptăţiţi şi la o majorare a punctajelor lunare, în temeiul art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 106. Într-o opinie, s-a apreciat că asimilarea perioadei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), în care reclamanţii au desfăşurat activităţi dintre cele menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind încadraţi în grupa a II-a de muncă, cu un stagiu de cotizare în condiţii speciale în sensul art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, nu poate produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare, fiind exclusă aplicarea art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 107. Argumentele aduse în susţinerea acestei opinii au la bază condiţionarea dreptului reclamanţilor la majorarea punctajelor lunare, conform actului normativ supus interpretării, de o recunoaştere legală expresă a unor astfel de efecte, în condiţiile în care, din expunerea de motive care a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda exclusiv beneficiul reducerii vârstei de pensionare, fără nicio referire la majorarea punctajelor aferente perioadelor respective de activitate. 108. În esenţă, se consideră că asimilarea perioadei în care salariaţii au desfăşurat activităţile menţionate în cuprinsul art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, cu un stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, apare reglementată ca o excepţie de la principiul contributivităţii - unul dintre principiile fundamentale ale sistemului public de pensii din România - astfel că ea nu poate produce decât efectele prevăzute expres şi limitativ prin lege, cele referitoare la stagiul complet de cotizare [art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010] şi la reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani (art. 56^2 din Legea nr. 263/2010), fiind inadmisibilă o interpretare extensivă, în sensul unei recunoaşteri a beneficiului majorării punctajelor lunare. Mai mult decât atât, această asimilare nu echivalează cu desfăşurarea în mod real a unor activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, or, prin art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a condiţionat în acest sens acordarea beneficiului majorării punctajelor lunare cu 50%. 109. În cea de a doua opinie, dimpotrivă, s-a apreciat că asimilarea perioadei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care reclamanţii au desfăşurat activităţi dintre cele menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind încadraţi în grupa a II-a de muncă, cu un stagiu de cotizare în condiţii speciale, în sensul art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, produce efecte inclusiv sub aspectul majorării punctajelor lunare, conform art. 100 lit. b) din aceeaşi lege. 110. În acest sens, s-a arătat că textul normativ supus unei interpretări de principiu stabileşte, cu suficientă claritate, că perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa a II-a de muncă, este asimilată unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, fără a distinge în sensul că această asimilare ar privi numai parţial beneficiile legii. Asimilarea nu reprezintă o excepţie, pentru a fi aplicate regulile de interpretare specifice excepţiei, ci reprezintă regula conform căreia activităţile descrise la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, anterior desfăşurate printr-o încadrare în grupele I şi/sau a II-a de muncă, sunt asimilate unui stagiu de cotizare în condiţii speciale, cu toate consecinţele legale specifice, printre care şi cele referitoare la majorarea de punctaj; art. 100 din Legea nr. 263/2010 vizează toate situaţiile în care o activitate este încadrată sau asimilată ca fiind desfăşurată în condiţii speciale, fără nicio distincţie. 111. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că, prin elaborarea Legii nr. 197/2021, precum şi a Legii nr. 74/2022, cele care au modificat şi au completat legea privind sistemul unitar de pensii publice, prin norme menite să ofere protecţie socială salariaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, s-a dorit compensarea tuturor inconvenientelor rezultate din desfăşurarea activităţii profesionale în locuri de muncă pe care legiuitorul le încadrează ope legis ca fiind locuri de muncă în condiţii speciale, indiferent că ele au fost încadrate în grupa I sau/şi în grupa a II-a de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001. Aşa fiind, numai o recunoaştere a majorării punctajelor lunare în condiţii similare, fără a distinge între încadrările anterioare în grupe de muncă, în procedura de stabilire/recalculare a cuantumului pensiei, este în acord cu voinţa legiuitorului şi de natură să respecte exigenţele de interpretare şi de aplicare a legii. 112. Examinarea textelor de lege relevante pentru dezlegarea chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări pune în evidenţă următoarele: 113. Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 197/2021 a fost modificată şi completată Legea nr. 263/2010, în sensul că la art. 30 alin. (1) - text de lege care enumeră limitativ locurile de muncă în condiţii speciale -, după lit. h) a fost introdusă o nouă literă, lit. i), cu următorul cuprins: „i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.“ 114. Corelativ, sunt aduse modificări normelor care reglementează condiţiile pensiei pentru limită de vârstă, prin reducerea stagiului complet de cotizare şi a vârstei standard de pensionare, în cazul persoanelor care au desfăşurat activităţi în aceste locuri de muncă în condiţii speciale [a se vedea art. 30 lit. i), după cum urmează: potrivit art. I pct. 2 din Legea nr. 197/2021, a fost modificat art. 56 alin. (1) lit. d), cu următorul cuprins: „d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i) pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 13 ani“]. Totodată, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 197/2021 a fost modificat art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, dobândind următorul cuprins: „Art. 56^2. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b), persoanele care au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. g) şi i) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi.“ 115. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a se stabili dacă acestea recunosc sau nu o reducere ope legis a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în activităţile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator (fostul angajator), conform legislaţiei anterioare şi ulterioare datei de 1 aprilie 2001 şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator (fostul angajator) la sistemul public de pensii, au generat practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti, sesizate cu acţiuni prin care reclamanţii au contestat deciziile emise de casele judeţene de pensii prin care le-au fost respinse cererile de pensionare pentru neîndeplinirea condiţiilor de vârstă. 116. În aceste circumstanţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 2 din 13 martie 2023, prin care a statuat, cu forţă obligatorie: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.“ 117. S-a reţinut, prin decizia evocată, în cuprinsul paragrafelor 84 şi 85, textual: "84. (...) pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare potrivit normei art. 56 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 263/2010, condiţia referitoare la stagiul de cotizare de 25 de ani se raportează exclusiv la activitatea prestată cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i). Ca atare, instanţele judecătoreşti nu mai pot raporta condiţia stagiului de cotizare de 25 de ani la încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale şi la plata contribuţiei de asigurări sociale conform acestei încadrări, după modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 197/2021.85. Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie - o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani." 118. Prin Legea nr. 74/2022, legiuitorul a intervenit, pentru a acoperi lacuna legislativă pusă în evidenţă cu suficientă claritate prin jurisprudenţa neunitară pe care a generat-o, în sensul inexistenţei unor dispoziţii legale exprese care să asimileze perioadele de activitate anterioare datei de 1 aprilie 2001, prestate în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) şi încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, unor stagii de cotizare în condiţii speciale. Astfel, prin art. I din Legea nr. 74/2022, la art. 30 din Legea nr. 263/2010, după alin. (4^3) a fost introdus un nou alineat, alin. (4^4), cu următorul cuprins: „(4^4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.“ Totodată, prin art. II al Legii nr. 74/2022 s-a prevăzut că: "ART. II (1) De prevederile art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, beneficiază, la cerere, şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada anterioară datei intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Drepturile de pensie recalculate conform alin. (1) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost depusă solicitarea. (3) În situaţia în care, după aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât cel cuvenit anterior intrării în vigoare a prezentei legi sau aflat în plată, se păstrează cuantumul mai avantajos." 119. În contextul prezentei analize, relevante sunt şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 (modificat de art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare), prin care legiuitorul stabileşte conţinutul şi semnificaţia următoarelor noţiuni: stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii [lit. p)]; perioade asimilate - perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii [lit. j)]; punctaj lunar - numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câştigului salarial brut lunar sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică [lit. l)]; punctaj anual - numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare [lit. m)]; punctaj mediu anual - numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării [lit. n)]. 120. În privinţa art. 100 al Legii nr. 263/2010, acesta poate fi identificat în secţiunea a 6-a a legii, denumită „Calculul pensiilor“. Norma a fost introdusă în forma de bază a legii, fiind activă începând cu data intrării în vigoare a legii, cu următorul conţinut: „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii; c) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii.“ 121. Ulterior, din nevoia unei corelări legislative, vizate fiind, în mod explicit, cu precădere normele Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, acest text de lege a suferit o modificare, introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, cu modificările ulterioare, care elimină dispoziţiile referitoare la „alte condiţii de muncă“, dobândind următoarea formă: „Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează: a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii; b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.“ 122. Interpretarea tuturor acestor dispoziţii legale permite concluzia conform căreia modificările şi completările aduse Legii nr. 263/2010, în sensul celor anterior enunţate, au avut drept scop o recunoaştere legală, ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă, a activităţilor de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui, încadrate în grupe superioare de muncă (grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă), anterior datei de 1 aprilie 2001, pentru a oferi acestor salariaţi, în mod explicit, condiţii de excepţie la obţinerea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă şi, în mod implicit, toate efectele legale pe care activarea acestor condiţii le produce în ceea ce priveşte calculul pensiilor, potrivit textelor de lege în vigoare. 123. Expunerea de motive care a fundamentat adoptarea Legii nr. 197/2021, aceea prin care a fost reglementată introducerea unei noi activităţi (producţia de energie electrică şi termică) în categoria „locuri de muncă în condiţii speciale“ şi a fost prevăzută o nouă excepţie de la art. 55 alin. (1) lit. b) în forma iniţială a Legii nr. 263/2010, stabilite fiind condiţii speciale de pensionare pentru persoanele care au desfăşurat aceste activităţi, pune în evidenţă intenţia declarată a legiuitorului de a conferi beneficiul unei încadrări „în condiţii deosebite“, pentru ca, astfel, angajaţii din acest sector să poată beneficia, prin modificările aduse art. 56 din Legea nr. 263/2010, „de reducerea vârstei de pensionare cu 13 ani şi un stagiu de cotizare redus 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă din sector“. 124. S-a avut în vedere la adoptarea acestei legi faptul că, prin aplicarea ei, nu se generează un impact bugetar nesustenabil pentru anul 2021, precum şi speranţa de viaţă redusă, una dintre cele mai scăzute din ţară, din rândul angajaţilor din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, respectiv condiţiile de muncă, în general, din sectorul producţiei de energie electrică şi termică ce au fost şi continuă să fie deosebit de periculoase pentru sănătatea salariaţilor, „ceea ce face imperios necesară adoptarea măsurilor legislative corespunzătoare cu referire la reducerea vârstelor standard de pensionare“. 125. Incontestabil, referirile legiuitorului, în cuprinsul expunerii de motive, sunt explicite cu privire la reducerea vârstei de pensionare, precum şi a stagiului de cotizare, nu şi la majorarea punctajelor lunare, întrucât intervenţia legislativă propusă a vizat în exclusivitate condiţiile deschiderii dreptului la pensie pentru aceşti salariaţi, conform art. 56 din Legea nr. 263/2010, nu şi efectele acesteia, circumscrise prevederilor art. 100 din aceeaşi lege, prevederi care preexistau, şi al căror conţinut nu a fost modificat. 126. Mai mult, voinţa legiuitorului se impune a fi determinată din ansamblul acestei expuneri de motive, urmărindu-se, totodată, contextul social în care a fost formulată iniţiativa legislativă şi scopul acesteia (identificarea unor soluţii imediate pentru situaţia fără precedent determinată de concedierile colective intervenite în cadrul termocentralelor pe bază de cărbune), faza parlamentară a elaborării legii de modificare şi forma finală a acestei legi, maniera în care s-a intervenit legislativ succesiv, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010, în realizarea aceluiaşi scop, iniţial prin Legea nr. 197/2021, iar ulterior prin Legea nr. 74/2022, conform celor enunţate anterior. 127. Urmărind expunerea de motive care a fundamentat adoptarea Legii nr. 74/2022, cea prin care s-a realizat asimilarea, ca stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă, prin introducerea alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010 se observă că această nouă modificare legislativă a urmărit să „înlăture discriminările“ create ca urmare a acordării beneficiului grupei superioare de muncă pentru alte categorii de activităţi, în vreme ce angajaţii din sectorul producţiei de energie electrică şi termică nu pot beneficia de „aplicarea reducerii de vârstă“, întrucât nu li s-a recunoscut grupa de muncă superioară. Astfel fiind, s-a considerat că numai asimilarea perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 ca fiind locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă face posibilă acordarea beneficiului reducerii de vârstă şi în cazul acestor categorii profesionale. 128. Nu există nicio referire la reducerea stagiului de cotizare, procedura de elaborare a legii de modificare punând în evidenţă împrejurarea că forma adoptată de Senatul României propunea introducerea unui nou articol, art. 56^3, cu referire la cele două beneficii ale condiţiilor de pensionare (vârsta şi stagiul de cotizare), însă printr-un amendament admis la nivelul Camerei Deputaţilor acest articol a fost înlăturat, constatându-se că a fost deja legiferat în acest sens, prin art. 56^2, modificat anterior, prin Legea nr. 197/2021. 129. A fortiori, evitarea paralelismului legislativ poate constitui argumentul pentru care niciuna dintre expunerile de motive care au justificat adoptarea celor două legi succesive de modificare a Legii nr. 263/2010 nu face referire la efectele deschiderii dreptului la pensie prin încadrare în condiţii speciale, cele reglementate prin art. 100 al legii, care exista şi producea efecte încă de la adoptarea acesteia. De altfel, omisiunea menţionării, în cuprinsul unei expuneri de motive, a tuturor efectelor pe care o modificare legislativă le produce, în considerarea unor texte normative care există în cuprinsul legii şi asupra cărora nu se intervine, nu echivalează cu negarea efectelor acestora, orice excepţie de la aplicarea legii trebuind să fie explicită, iar nu implicită, de strictă interpretare şi aplicare. 130. Prin urmare, intenţia legiuitorului, în sensul celor anterior enunţate, a fost aceea de a înlătura „orice discriminare“ între categoriile profesionale în favoarea cărora au fost recunoscute, prin acte normative adoptate, condiţii speciale pentru deschiderea dreptului la pensie, prin încadrarea activităţii lor anterioare în „condiţii speciale de muncă“ şi salariaţii din sectorul producţiei de energie electrică şi termică, vizaţi de art. 30 alin. (1) lit. i) al Legii nr. 263/2010, iar noţiunea utilizată de legiuitor în acest scop este aceea de „perioadă asimilată“, definită prin art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 263/2010, ca fiind perioada pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care este asimilată stagiului de cotizare în sistemul public de pensii. 131. Or, prin alin. (4^4) al art. 30 din Legea nr. 263/2010, se legiferează, cu îndestulătoare claritate, în sensul unei asimilări depline, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, a perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii vizaţi prin aceste dispoziţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) al legii, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare fie în grupa I, fie în grupa a II-a de muncă, fie în ambele grupe de muncă (în perioade de timp diferite), fără distincţie. Pentru toţi aceşti salariaţi s-a dorit o asimilare cu munca desfăşurată în condiţii speciale, pentru ca, astfel, ei să poată beneficia de condiţii speciale pentru deschiderea dreptului la pensie, sub imperiul noii legislaţii. 132. Aşa fiind, nu se poate considera că, prin asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, ca fiind desfăşurată în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, toate aceste persoane pot beneficia de condiţiile pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani, pentru un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani realizat în aceste activităţi, indiferent de încadrarea anterioară în grupe de muncă (grupa I şi/sau grupa a II-a), însă nu pot beneficia, în condiţii egale, de efectele exercitării dreptului la pensie, prin aplicarea, la stabilirea cuantumului pensiei, a unuia şi aceluiaşi procent de majorare cu 50% a punctajelor lunare, indiferent de încadrarea anterioară în grupe de muncă (grupa I şi/sau grupa a II-a). 133. Aceasta întrucât, în absenţa unor dispoziţii exprese ale legilor de modificare şi completare, care să excludă de la aplicare dispoziţiile art. 100 lit. b) al Legii nr. 263/2010 pentru acei salariaţi care, anterior datei de 1 aprilie 2001, au desfăşurat activităţi încadrate conform vechii legislaţii în grupa a II-a de muncă, asimilarea produce efecte depline atât sub aspectul condiţiilor reglementate în scopul deschiderii dreptului la pensie al acestora, cât şi sub aspectul efectelor juridice ale încadrării în condiţii speciale de muncă, al determinării cuantumului pensiei, prin aplicarea art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 134. Nu poate fi identificată nicio prevedere legală care să distingă între salariaţii cărora li s-a asimilat grupa a II-a de muncă în condiţii speciale şi aceia care au fost iniţial încadraţi în condiţii speciale, beneficiind, astfel, de prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010. 135. Asimilarea este o ficţiune juridică şi presupune tratarea în condiţii similare a situaţiei asimilate cu aceea luată drept reper, aşa încât nu poate fi identificat un argument juridic valid, care să justifice preluarea, prin asimilare, doar a unora dintre aspectele situaţiei juridice-reper. Efectele asimilării nu ar putea fi limitate la condiţiile pensionării, atât timp cât ele acţionează, de regulă, deplin, sub toate aspectele, iar în această situaţie, legiuitorul nu a introdus o dispoziţie specială de excepţie, prin care să le limiteze. 136. Cu referire la noţiunea de perioadă asimilată şi înţelesul conferit acesteia, sesizată fiind exclusiv cu interpretarea dispoziţiilor art. 56^2 alin. (1) al Legii nr. 263/2010, cel prin care a fost reglementată vârsta de pensionare, înţeleasă ca şi condiţie specială pentru deschiderea dreptului la pensie, prin Decizia nr. 2 din 13 martie 2023 (evocată anterior), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat în sensul că asimilarea perioadei în care salariaţii au desfăşurat aceste activităţi, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale, a permis o recunoaştere ope legis a reducerii vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. Astfel, la paragraful 85 din această decizie s-a reţinut: „Prin urmare, încadrarea anterioară a acestor locuri de muncă în condiţii speciale (grupele I şi a II-a de muncă) şi plata contribuţiei de asigurări aferente acestei încadrări, înţelese ca fiind condiţii suplimentare celor menţionate de legiuitor pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare conform art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, nemodificată, nu mai pot fi analizate de instanţele judecătoreşti în reţinerea stagiului complet de cotizare de cel puţin 25 de ani pentru acordarea beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare, faţă de modificarea acestui text de lege prin Legea nr. 197/2021, care impune o singură condiţie - o activitate profesională prestată în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) pentru o perioadă de cel puţin 30 de ani.“ 137. Modificările şi completările aduse Legii nr. 263/2010 prin cele două acte normative analizate, Legea nr. 197/2021 şi, respectiv, Legea nr. 74/2022, nu au cuprins, în mod expres, şi prevederile art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, întrucât acestea existau ca atare şi vizau toate acele situaţii în care o activitate a fost desfăşurată în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, ulterior datei de 1 aprilie 2001. Perioada asimilată de legiuitor unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, conform art. 30 alin. (4^4) din aceeaşi lege, a fost şi ea desfăşurată efectiv, anterior datei de 1 aprilie 2001, în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă [problema de drept supusă interpretării vizează exclusiv efectele asimilării activităţilor desfăşurate în grupa a II-a de muncă, în condiţiile în care, pentru cele desfăşurate în locuri încadrate în grupa I de muncă, art. 100 lit. b) prevede explicit majorarea punctajelor lunare cu 50%], însă ea nu mai poate fi încadrată pentru trecut în condiţii speciale de muncă, ci doar asimilată acestora, prin texte normative incluse în cuprinsul legii active la data deschiderii dreptului la pensie. 138. Prin urmare, suntem în ipoteza efectelor viitoare ale unor situaţii juridice efective, născute anterior intrării în vigoare a legii, dar care nu sunt consumate, ci sunt în curs de desfăşurare, cererile de recalculare a pensiei reprezentând un efect viitor al unei valabile deschideri a dreptului la pensie pentru activitatea ce a fost desfăşurată în condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010. Or, recunoaşterea unor astfel de efecte nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii noi, reglementat prin art. 15 din Constituţia României. 139. În concluzie, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d) şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010. 140. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.755/95/2022, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege, în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, unui stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, produce efecte şi sub aspectul majorării punctajelor lunare cu 50%, conform art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010, iar nu doar cu privire la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la reducerea vârstei de pensionare, potrivit art. 56^2 din Legea nr. 263/2010. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 iunie 2024. p. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Mihaela Lorena Repana -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
