Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea de Construcţii Napoca - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 897/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 980D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi arată că sintagma „ultima oră a ultimei zile a termenului“ a mai fost pusă în discuţia instanţei de contencios constituţional, sens în care menţionează Decizia nr. 316 din 9 iunie 2020, paragraful 20, prin care s-a arătat că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare şi precise, ale cărei considerente sunt aplicabile şi în această speţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 897/33/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea de Construcţii Napoca - S.A. din Cluj-Napoca întro cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 5 din Legea nr. 101/2016 este neconstituţional ca urmare a neîndeplinirii criteriilor de calitate a legii, întrucât nu prevede în mod clar, previzibil, neechivoc şi detaliat împlinirea termenelor procedurale în ceea ce priveşte posibilitatea utilizării căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii. Normele criticate, în lipsa unor precizări clare cu privire la sintagma „ultima oră a ultimei zile a termenului“, sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 21 şi ale art. 129 din Constituţie, având în vedere faptul că în dreptul românesc nu există o definiţie a sistemelor de calcul pe zile calendaristice şi pe zile lucrătoare. Astfel că, în ceea ce priveşte transmiterea prin fax sau e-mail a contestaţiilor, procesul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 a făcut posibilă o interpretare discreţionară dată prevederilor art. 5 din acelaşi act normativ de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi şi la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituţii, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege. În contextul criticilor de neconstituţionalitate se face trimitere la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesibilitatea şi previzibilitatea legii, la Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor - în ceea ce priveşte necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie. 6. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 5 din Legea nr. 101/2016 are o redactare clară şi neechivocă, respectând exigenţele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar modul de calcul al termenelor procedurale nu reprezintă prin el însuşi o încălcare a accesului la un tribunal, fiind inerent pentru soluţionarea legală a căilor de atac. 7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins: "(1) Termenele procedurale stabilite de prezenta lege, exprimate în zile, încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului.(2) Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare." 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) - Principiul legalităţii [în componenta privind calitatea legii], ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt menţionate prevederile art. 7 alin. (4), ale art. 24 şi ale art. 34 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum şi ale art. 1 din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 76 din 23 martie 1992 - în ceea ce priveşte necesitatea adoptării unor norme detaliate în materie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în virtutea Legii nr. 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară. Oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, poate formula orice cale de atac reglementată de această lege. 13. În ceea ce priveşte termenele procedurale stabilite de art. 5 din Legea nr. 101/2016, Curtea reţine că acestea sunt exprimate în zile şi încep să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului şi se încheie la expirarea ultimei ore a ultimei zile a termenului. Ziua în cursul căreia a fost comunicat un act procedural nu este luată în calculul termenului. Dacă ultima zi a unui termen exprimat altfel decât în ore este o zi nelucrătoare, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare. 14. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 316 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 20, având în vedere dispoziţiile criticate într-un context în care a fost pusă în discuţie o pretinsă neconstituţionalitate a normelor cuprinse în Legea nr. 101/2016 prin prisma interpretărilor date acestora de către autorităţile îndrituite cu aplicarea în concret a legii cu privire la momentul de la care se calculează termenele în care se pot utiliza căile de atac în procedura de achiziţie publică, respectiv a sintagmelor „luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal“ şi „cel al comunicării actului contestat“, instanţa de contencios constituţional a reţinut că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare şi precise, aplicabile în funcţie de specificul procedurii şi de valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică. 15. Analizând critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză şi având în vedere cele două căi alternative de contestare a actelor autorităţii contractante emise în contextul atribuirii contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, Curtea constată că, în ceea ce priveşte contestaţia formulată pe cale administrativ-jurisdicţională şi termenul de contestare, acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 101/2016. În prezent, acest articol dispune că persoana care se consideră vătămată de un act al autorităţii contractante poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea anulării actului autorităţii contractante, obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, precum şi pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, în termen de: a) 10 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune este egală sau mai mare decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii; b) 7 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre actul autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune este mai mică decât pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. De asemenea, în cazul în care contestaţia priveşte conţinutul documentaţiei de atribuire, publicată în Sistemul electronic de achiziţii publice, data luării la cunoştinţă este data publicării documentaţiei de atribuire. 16. Prin urmare, în ceea ce priveşte termenele de formulare a contestaţiei pe cale administrativ-jurisdicţională, Curtea observă că acestea sunt stabilite în funcţie de valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică/sectorială sau de concesiune şi de pragurile valorice în raport cu care este obligatorie transmiterea spre publicare către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor de participare, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, astfel cum sunt învederate, în dinamica legislativă, la art. 8 din Legea nr. 101/2016. 17. În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 101/2016, decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiilor poate fi atacată de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată de măsurile dispuse de către acesta cu plângere la instanţa de judecată competentă, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părţile cauzei, respectiv de la data luării la cunoştinţă de către alte persoane vătămate. Aşadar, aceste termene de formulare a plângerii împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt fixe. 18. În situaţia în care nu se apelează la jurisdicţia-administrativă, respectiv la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, şi se alege calea alternativă a contestaţiei formulate în faţa instanţei judecătoreşti, potrivit art. 49 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 101/2016, pentru soluţionarea contestaţiei pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa direct instanţei de judecată competente şi poate contesta actele autorităţii contractante, potrivit dispoziţiilor acestei legi, iar prevederile privind termenele de contestare mai sus învederate sunt aplicabile în mod corespunzător. 19. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituţională a constatat, în jurisprudenţa sa, că autoritatea legiuitoare are obligaţia de a edicta norme care să respecte aceste trăsături. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce“, iar, potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie“. Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a constatat că, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare [a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012]. 20. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în evaluarea noţiunii de previzibilitate trebuie avută în vedere şi întinderea acesteia, care depinde, într-o largă măsură, de caracterul necondiţionat şi suficient de precis al normei, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă şi, de asemenea, de numărul şi de calitatea destinatarilor săi [a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 14 iulie 1994, pronunţată în Cauza C-91/92, Paola Faccini Dori împotriva Recreb SRL, paragrafele 14, 17 şi 18]. 21. Referitor la sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie [de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31]. 22. Faţă de această împrejurare, aplicând considerentele de principiu cu privire art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta privind calitatea legii, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că Legea nr. 101/2016 prevede termene clare şi precise, aplicabile în funcţie de specificul procedurii, de calea de atac urmată de către părţile interesate şi de valoarea estimată a procedurii de achiziţie publică şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, din această perspectivă, este neîntemeiată. 23. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv în situaţia în care împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate sunt tocmai o aplicare a acestor prevederi constituţionale. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen fără intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cei interesaţi pot beneficia în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite [a se vedea Decizia nr. 906 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 277 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010]. 24. În ceea ce priveşte susţinerea că în materia achiziţiilor publice este necesară adoptarea unor norme detaliate, Curtea observă că legiuitorul european a adoptat trei acte normative, îmbrăcând forma juridică a directivelor, al căror obiect de reglementare a fost stabilit după cum urmează: Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune; Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE; Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ. 25. Prin prisma art. 148 din Constituţie, ca urmare a obligaţiilor ce decurg din calitatea României de membru al Uniunii Europene şi având în vedere că, începând cu 18 aprilie 2016, toate statele membre ale Uniunii Europene aveau obligaţia să transpună noul cadru legal în materia achiziţiilor publice, sectoriale sau a concesiunilor de lucrări şi a concesiunilor de servicii, legiuitorul naţional a implementat aceste acte normative europene prin intermediul a patru acte normative distincte, emise la nivel de lege, respectiv: Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016; Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016; Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016; Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. Ca atare, în acord cu legislaţia europeană în materie, legiuitorul naţional a reglementat distinct procedura de urmat cu privire la remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, cu scopul de a asigura la nivel naţional mecanisme şi proceduri efective, rapide şi eficiente de sesizare şi remediere a neregulilor. 26. Referitor la chestiunile învederate prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că, în ceea ce priveşte transmiterea prin fax sau e-mail a contestaţiilor, în procesul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 a fost posibilă o interpretare discreţionară dată prevederilor art. 5 din aceeaşi lege de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în sensul că ziua calendaristică/ziua lucrătoare se consideră împlinită în ultima zi şi la expirarea ultimei ore din programul de lucru al acestei instituţii, fiind create termene diferite de cele prevăzute de lege, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere o pretinsă neconstituţionalitate a normelor criticate prin prisma interpretărilor date acestora de către autorităţile îndrituite cu aplicarea în concret a legii. De aceea, în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte [a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009]. Or, în speţa de faţă este vorba de aplicarea Legii nr. 101/2016 într-o procedură de achiziţie publică, iar, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, revine acestora competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de probatoriul administrat. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea de Construcţii Napoca - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 897/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 ianuarie 2022. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
