Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Afrodita Laura Tutunaru│- magistrat-asistent│
├───────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└────────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie Cristian în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 168D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 39 din 3 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie Cristian într-o cauză având ca obiect verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece nu stabilesc o durată maximă a măsurii controlului judiciar în procedura de cameră preliminară şi nici nu reglementează cu privire la data de început şi de sfârşit a măsurii. Totodată, aceasta reprezintă o ingerinţă care nu este proporţională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucţiei penale, întrucât atât timp cât măsura poate fi dispusă pe o perioadă nelimitată, nu se asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual. Or, restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor fundamentale trebuie să aibă nu numai caracter excepţional, ci şi temporar. 7. Tribunalul Prahova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât măsura controlului judiciar constituie o ingerinţă în dreptul fundamental la libertatea individuală garantat de art. 23 din Constituţie, respectiv o măsură intruzivă ce poate afecta şi alte drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libera circulaţie. Se arată că ingerinţa analizată nu este proporţională cu cauza care a determinat-o, respectiv asigurarea instrucţiei penale, întrucât nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, atât timp cât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu precizează durata maximă pentru care se poate dispune măsura controlului judiciar în procedura de cameră preliminară. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, potrivit art. 215^1 alin. (6) şi (8) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, durata măsurii controlului judiciar nu poate să depăşească un an, dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 5 ani, iar, în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată. 10. Referitor la procedura camerei preliminare, Guvernul a menţionat că aceasta este o etapă premergătoare fazei de judecată, fiind concepută de legiuitor ca o procedură-filtru, în cadrul căreia se examinează competenţa instanţei, legalitatea rechizitoriului, legalitatea actelor de urmărire penală şi a probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit art. 343 din Codul de procedură penală, momentul de început al acestei proceduri îl constituie înregistrarea cauzei la instanţă, iar durata sa este limitată în timp, neputând depăşi 60 de zile. 11. Rezultă, aşadar, că durata controlului judiciar în procedura camerei preliminare este limitată în mod implicit prin faptul că însăşi această procedură are prevăzută o durată maximă, iar, pe de altă parte, prin aceea că durata măsurii luate/ menţinute în cursul camerei preliminare se socoteşte - conform art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală - în durata maximă a măsurii dispuse în cursul judecăţii. Se mai subliniază că, potrivit art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile pentru care măsura preventivă a fost dispusă/ menţinută; or, inclusiv această dispoziţie legală sugerează caracterul temporar al măsurii preventive. 12. Întrucât măsura preventivă a controlului judiciar este esenţialmente temporară, caracterizându-se printr-o durată limitată inclusiv în procedura camerei preliminare, reglementarea criticată asigură o justă proporţionalitate între această ingerinţă în dreptul la libertate individuală şi scopul urmărit, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. 13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, din coroborarea art. 207 alin. (7) cu art. 343 din Codul de procedură penală rezultă fără dubii că măsura controlului judiciar poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară pe o durată de maximum 60 de zile. 14. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (4) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că aceste prevederi sunt, de asemenea, constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 alin. (4) şi (7) cu denumirea marginală Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară. Dispoziţiile alin. (7) al art. 207 din Codul de procedură penală au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Textele criticate au următorul conţinut: "(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.[...](7) Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător." 18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 referitor la Libertatea individuală, art. 25 referitor la Libera circulaţie, art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată, art. 32 referitor la Dreptul la învăţătură şi art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că o critică similară a fost supusă controlului său şi dezlegată prin Decizia nr. 257 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 19 iulie 2016. Astfel, prin decizia precitată, paragrafele 28-30, Curtea a statuat că, potrivit art. 215^1 alin. (7) din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii de cameră preliminară judecătorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe o durată ce nu poate depăşi 60 de zile. În reglementarea dispoziţiilor procesual penale, legiuitorul a folosit două sintagme, şi anume „durata“ şi „durata totală“. Astfel, prima dintre acestea, regăsită şi în cuprinsul art. 215^1 alin. (7), se referă la durata măsurii controlului judiciar dispuse de judecător la un moment dat cu privire la un inculpat. Sintagma „durata totală“ se referă la durata maximă a măsurii controlului judiciar care poate fi dispusă şi care este rezultatul însumării tuturor măsurilor pe care judecătorul le-a dispus la un moment dat faţă de acelaşi inculpat. În continuare, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) din Codul de procedură penală reglementează două ipoteze. Prima se referă la durata totală a controlului judiciar în cursul judecăţii în primă instanţă, care nu poate depăşi un termen rezonabil, iar cea dea doua se referă la durata totală a măsurii controlului judiciar dispuse după trimiterea în judecată, care nu poate depăşi 5 ani calculaţi din acest moment. 20. În ceea ce priveşte momentul trimiterii în judecată, Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, acesta coincide cu cel al învestirii judecătorului de cameră preliminară cu verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acesta fiind momentul de început în calcularea termenului total de 5 ani. Aşa fiind, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 215^1 alin. (8) teza a doua din Codul de procedură penală se aplică inclusiv în procedura camerei preliminare, astfel că nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei potrivit căreia în această fază nu este prevăzută durata maximă a măsurii controlului judiciar. 21. De asemenea, prin Decizia nr. 505 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 17 octombrie 2016, paragraful 23, Curtea a mai statuat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 215^1 alin. (7) şi (8) din Codul de procedură penală, reiese că - similar reglementării în materie de arestare preventivă, analizată prin Decizia nr. 217 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016 -, în cazul în care măsura controlului judiciar a fost dispusă şi prelungită succesiv în faza de urmărire penală, iar ulterior a fost întocmit rechizitoriul, atunci durata totală a măsurii controlului judiciar, în cursul judecăţii în primă instanţă, nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată, care este chiar momentul intrării cauzei în procedura de cameră preliminară. Ca atare, în cursul acestei proceduri, judecătorul de cameră preliminară, verificând, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri, poate menţine succesiv măsura controlului judiciar, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. 22. Curtea a mai observat că, în cazul procedurii camerei preliminare, nu se prevede o durată totală a controlului judiciar, pentru că nu există un risc crescut al depăşirii unui termen rezonabil pentru o astfel de măsură, având în vedere că această fază a procesului penal este una care, prin natura ei, nu se întinde pe o durată mare de timp. În plus, dacă termenul de recomandare de 60 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penală pentru procedura camerei preliminare este depăşit, judecătorul de cameră preliminară poate, din oficiu sau la cerere, să dispună revocarea măsurii preventive a controlului judiciar atunci când constată, potrivit art. 242 alin. (1) din Codul de procedură penală, că au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, inclusiv depăşirea unui termen rezonabil (paragraful 25). 23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat. 24. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea constată că soluţia şi considerentele ce au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv cu privire la dispoziţiile art. 207 alin. (4) care reglementează posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a menţine o măsură preventivă (deci inclusiv măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în cauză), dacă constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Cristian în Dosarul nr. 8.206/105/2015/a4 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 207 alin. (4) şi (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
