Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Gherghina Pană în Dosarul nr. 4.903/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 246D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 472D/2019, nr. 1.775D/2019-nr. 1.778D/2019, nr. 1.871D/2019, nr. 2.100D/2019, nr. 2.728D/2019 şi nr. 2.729D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Aurica Rădoiu în Dosarul nr. 184/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Neculai Olteanu, Doru Cristinel Vasiliu, Ghiorghe Marinescu, Constantin Mierlă, Dumitru Gete, Petrică Felician Costinaş în dosarele nr. 1.950/97/2018, nr. 2.941/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 4.072/97/2018, nr. 2.554/97/2018 şi nr. 2.615/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Petru Dulgheru în Dosarul nr. 2.967/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi de Valer Cerna în Dosarul nr. 369/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 472D/2019, nr. 1.775D/2019-nr. 1.778D/2019, nr. 1.871D/2019, nr. 2.100D/2019, nr. 2.728D/2019 şi nr. 2.729D/2019 la Dosarul nr. 246D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.903/109/2018, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Gherghina Pană. 8. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 184/62/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Aurica Rădoiu. 9. Prin încheierile din 3 iunie 2019, pronunţate în dosarele nr. 1.950/97/2018, nr. 2.941/97/2018, nr. 3.788/97/2018 şi nr. 4.072/97/2018 şi încheierile din 4 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.554/97/2018 şi nr. 2.615/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Neculai Olteanu, Doru Cristinel Vasiliu, Ghiorghe Marinescu, Constantin Mierlă, Dumitru Gete şi Petrică Felician Costinaş. 10. Prin Sentinţa civilă nr. 649 din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.967/121/2018, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“, astfel cum a fost interpretată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Petru Dulgheru. 11. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 369/97/2018, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 raportat la Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Valer Cerna. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut neclar, dând loc unei interpretări potrivit căreia stagiul complet de cotizare ce se are în vedere cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 este cel prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, şi nu cel de la data la care dreptul la pensie a fost acordat. Or, o asemenea interpretare are drept rezultat diminuarea dreptului la pensie şi contrazice voinţa declarată de legiuitor prin expunerea de motive la Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice de a înlătura discriminările dintre persoane apărute în calculul pensiilor în cazul acelor persoane care au desfăşurat activităţi în grupele I şi II de muncă. Consideră că dispoziţiile de lege criticate trebuie interpretate în mod similar celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015. 13. Autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, creează discriminări între persoane care au lucrat în aceleaşi condiţii pentru aceeaşi perioadă de timp. În acest sens invocă situaţia persoanelor care, cu prilejul majorării punctajului mediu anual, au beneficiat de luarea în calcul a stagiului de cotizare stabilit la data acordării dreptului la pensie, şi nu de cel prevăzut de legea în vigoare la momentul recalculării. 14. De asemenea, autorii excepţiei arată că există o discriminare între persoanele care au lucrat în aceleaşi condiţii, dar se pensionează anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în raport cu cele care se pensionează ulterior acestei date. 15. În susţinerea criticilor formulate, autorii excepţiei arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi există o discriminare contrară art. 14 din convenţia mai sus amintită dacă lipseşte o justificare rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului unei persoane. În acest sens invocă hotărârile pronunţate în cauzele Gaygusuz împotriva Austriei şi Stubbings şi alţii împotriva Marii Britanii. Pentru aceleaşi motive, invocă şi încălcarea prevederilor Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Autorii excepţiei susţin că lipsa de claritate a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate determină şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3). În acest sens arată că este îngrădită beneficierea de principiul securităţii juridice, având în vedere că, pentru a respecta legea, aceasta trebuie să fie înţeleasă şi cunoscută şi, prin urmare, trebuie să fie clară, precisă şi previzibilă. 17. De asemenea, în critica pe care o formulează, autorii arată că sunt încălcate prevederile art. 41 din Constituţie, de vreme ce legiuitorul poate oricând să afecteze în sens negativ dreptul la pensie obţinut în temeiul unei legi anterioare sau chiar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive. 18. Totodată, susţin că prin modificarea stagiului de cotizare sunt încălcate prevederile art. 44, 47 şi 53 din Constituţie. În acest sens arată că stagiul complet de cotizare este un element fundamental şi substanţial al punctajului mediu anual, deoarece intră în calculul acestuia, iar prin stabilirea dreptului la pensie şi a unui punctaj mediu anual determinat precis au dobândit un drept de proprietate constând într-o anumită pensie pentru limita de vârstă. 19. Autorii excepţiei arată şi că Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, prin care se precizează modul de aplicare a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, este un act normativ administrativ care nu poate contraveni dispoziţiei legale în baza căreia a fost emis, ca normă interpretativă, nu poate adăuga la lege şi nu poate introduce restricţii pe care actul normativ cu forţă juridică superioară nu le-a prevăzut. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 au evidenţiat viziunea legiuitorului în ceea ce priveşte reglementarea condiţiilor de valorificare a perioadelor în care pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011 au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, respectiv în grupa a II-a de muncă. 20. În sfârşit, susţin că sunt încălcate prevederile art. 129 şi 148 din Constituţie, întrucât nu pot exercita o cale de atac care să conţină motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii. 21. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 22. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional. 23. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 4.072/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 1.950/97/2018 şi nr. 2.941/97/2018, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât legea nouă nu se poate aplica efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, decât în cazurile expres prevăzute de art. 6 alin. (6) din Codul civil. Prin urmare, dacă la recalcularea drepturilor de pensie ale beneficiarilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 s-ar utiliza un alt stagiu de cotizare decât cel avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ar însemna că Legea nr. 263/2010 ar retroactiva şi s-ar contraveni scopului declarat al Legii nr. 192/2015. În favoarea pensionarilor sunt şi prevederile art. I pct. 1 din Legea nr. 155/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, teoria drepturilor câştigate, precum şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 437 din 29 octombrie 2013 şi ale Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 24. Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, în dosarele nr. 2.615/97/2018 şi nr. 2.554/97/2017, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 25. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece vizează interpretarea şi aplicarea legii. 26. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 27. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, aşa cum a fost completată prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Deşi prin Încheierea din 16 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.903/109/2018, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că, în realitate, critica se referă tot la dispoziţiile alin. (3) al acestui articol de lege, care au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 31. Din analiza motivării excepţiei rezultă însă că aceasta nu vizează, în realitate, întregul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, ci doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“. Mai mult decât atât, autorii critică art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este cea potrivit căreia sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 32. Ca atare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. 33. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 41 alin. (2) referitor la protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) şi (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie referitor la proprietate şi ale Protocolului nr. 12 la aceeaşi convenţie privind interzicerea generală a discriminării. 34. Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că un prim aspect invocat de autorii excepţiei priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, motivat de lipsa de claritate şi previzibilitate a textului atacat. Faţă de această critică, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 12 martie 2021, au fost examinate critici de neconstituţionalitate similare aduse prevederilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Curtea a constatat, în esenţă, că Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 pronunţată de instanţa supremă clarifică modul de interpretare şi aplicare a legii, iar interpretarea dată sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ este constituţională. Faptul că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate stăruie în a interpreta sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ în sensul dorit de aceştia, şi anume cu referire la stagiile de cotizare stabilite la data pensionării, şi nu la cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010, opunându-se deci interpretării date de instanţa supremă prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu constituie un veritabil aspect de neconstituţionalitate care să atragă sancţionarea art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 din perspectiva prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 35. Curtea a apreciat, pentru aceleaşi considerente, că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 36. Analizând în continuare criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că autorii excepţiei invocă diferenţa de tratament juridic dintre persoanele care se încadrează în ipoteza textului de lege supus controlului de constituţionalitate şi pensionarii care, conform prevederilor legale în vigoare, au beneficiat de majorarea punctajelor anuale cu păstrarea stagiului de cotizare stabilit la data pensionării. 37. Curtea constată că persoanele în raport cu care autorii excepţiei se consideră discriminaţi sunt, în realitate, cele menţionate în dispoziţiile art. 169^1 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 ca fiind exceptate de la aplicarea dispoziţiilor alin. (1) din acelaşi articol de lege. În critica pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac, aceştia omit faptul că persoanele excluse de la aplicarea dispoziţiilor art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu au beneficiat de un stagiu de cotizare redus cu prilejul stabilirii pensiei, majorarea punctajelor anuale fiind acordată tocmai pentru a atenua diferenţa de tratament juridic în raport cu persoanele care, lucrând în grupele superioare de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, ulterior acestei date, au îndeplinit criteriile obţinerii unui stagiu de cotizare redus în raport cu stagiul complet de cotizare prevăzut pentru celelalte categorii de pensionari. Astfel, spre exemplu, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, completează Legea nr. 19/2000 cu art. 78^2 în care se prevede acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru asiguraţii care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precizând însă că aceste prevederi se aplică „numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcţie de data naşterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1“. 38. Din contră, autorii excepţiei se află în ipoteza în care, cu prilejul deschiderii dreptului la pensie, au beneficiat de stagii de cotizare reduse, prin urmare sunt într-o situaţie obiectiv diferită de cea a categoriei de pensionari cu care se compară. Or, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când persoanele se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). 39. În continuare, analizând susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa discriminare în raport cu persoanele care au beneficiat de aplicarea prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că dispoziţiile acestui articol de lege sunt aplicabile persoanelor care s-au pensionat ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în temeiul Legii nr. 263/2010. În acelaşi timp, constată că autorii excepţiei sunt persoane ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, aşa cum prevede însăşi ipoteza art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Or, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Astfel, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007). 40. Analizând, în cele ce urmează, susţinerile autorilor excepţiei vizând pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, încălcarea dreptului de proprietate, a dreptului la pensie şi a dreptului la protecţia socială a muncii, Curtea reţine că argumentele formulate de autorii excepţiei se referă la modificarea prin dispoziţia de lege criticată a unui element avut în vedere la stabilirea iniţială a dreptului la pensie, şi anume a stagiului de cotizare. Or, faţă de această critică reţine că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, cu utilizarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). 41. Cu toate acestea, acelaşi text constituţional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. În acest sens, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă a celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. [...] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 42. Or, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.“ Prin urmare, constată că legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 43. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul acestor dispoziţii de lege a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, Curtea, prin Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 64, a reţinut că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“. 44. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în raport cu art. 129 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi în raport cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate din perspectiva încălcării dreptului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Curtea, prin Decizia nr. 836 din 17 noiembrie 2020, antereferită, a constatat, în considerarea obiectului de reglementare al textului de lege criticat, care nu vizează aspecte procedurale referitoare la exercitarea căilor de atac, că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente în cauză. 45. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gherghina Pană în Dosarul nr. 4.903/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Aurica Rădoiu în Dosarul nr. 184/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Neculai Olteanu, Doru Cristinel Vasiliu, Ghiorghe Marinescu, Constantin Mierlă, Dumitru Gete şi Petrică Felician Costinaş în dosarele nr. 1.950/97/2018, nr. 2.941/97/2018, nr. 3.788/97/2018, nr. 4.072/97/2018, nr. 2.554/97/2018 şi nr. 2.615/97/2018 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, de Petru Dulgheru în Dosarul nr. 2.967/121/2018 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi de Valer Cerna în Dosarul nr. 369/97/2018 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
