Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.187/299/2017* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.919D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită faţă de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti, Adela Cristina Patriciu şi Şerban George Patriciu. 3. Magistratul-asistent referă că telegrama trimisă Societăţii Marfin Bank (România) - S.A. - Sucursala Lutherană din Bucureşti s-a restituit la dosar, însă s-a dispus citarea prin afişare pe portalul şi la uşa instanţei de contencios constituţional. 4. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei, ca neîntemeiată, şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.187/299/2017*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect acţiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că Legea nr. 77/2016 aduce atingere dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice. Autoarea arată că drepturile fundamentale nu sunt absolute, ci pot suferi restrângeri şi limitări. Chiar şi Codul civil permite, în cazul impreviziunii, încetarea contractului devenit excesiv de oneros. Aceste restrângeri trebuie să aibă loc cu respectarea principiului proporţionalităţii consacrat de art. 53 din Constituţie, dar şi de art. 5 alin. (4) din Tratatul Uniunii Europene şi statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Autoarea apreciază că nici riscul legat de contract, precum riscul valutar sau alte riscuri similare, nici devalorizarea imobilelor nu sunt asemenea situaţii excepţionale sau extraordinare care, puse la baza impreviziunii, ca excepţie de la principiul rebus sic stantibus, să fie de natură să conducă la asemenea măsuri grave, care merg până la ştergerea totală a datoriei. Ceea ce lipseşte din lege este tocmai varianta menţinerii şi a adaptării contractului. De altfel, Directiva 2014/17/UE, în spiritul principiilor de drept şi cu respectarea principiului nominalismului, reglementează amplu posibilitatea conversiei creditelor în valută, la cursul de la data conversiei, măsură ce poate fi avută în vedere şi echivalează cu o adaptare a contractului. Obligarea creditorului ipotecar la preluarea bunului şi ştergerea datoriei constituie o măsură subsidiară şi excepţională, pentru o situaţie de o gravitate deosebită, în care, într-adevăr, adaptarea contractului nu ar conduce la reaşezarea echilibrată şi echitabilă a raporturilor contractuale. Art. 11 din lege permite integrarea în procedurile judiciare a unor condiţii de fond, legate de existenţa unui dezechilibru contractual produs ulterior încheierii contractului, ceea ce lipseşte din lege, ca şi element fundamental, este tocmai referirea la situaţia financiară şi materială a împrumutatului. Având în vedere că nici riscul legat de contract, nici devalorizarea imobilelor nu sunt în sine situaţii excepţionale de natură să conducă la stingerea datoriei, se încalcă în mod evident principiul proporţionalităţii în condiţiile în care darea în plată şi stingerea datoriei nu sunt condiţionate de lipsa/insuficienţa veniturilor sau a altor bunuri ce pot fi aduse în garanţie de debitor şi de un anumit grad de îndatorare a acestuia. În expunerea de motive se arată expres că principiul răspunderii nelimitate reglementat de art. 2.324 alin. (2) din Codul civil nu este în concordanţă cu legislaţia protecţiei consumatorilor, fiind contrazis de situaţia reală de supraîndatorare a debitorului care, pentru imposibilitate de plată, astfel cum aceasta este definită de art. 1.634 din Codul civil, trebuie liberat de datorii. În cuprinsul legii nu se instituie nicio condiţie concretă privind imposibilitatea de plată sau gradul de îndatorare a debitorului, astfel încât se ajunge ca, practic, legea să devină aplicabilă independent de această condiţie. 9. Toate aceste critici, arată autoarea, nu au fost soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, prin care Curtea s-a pronunţat numai prin raportare la principiul neretroactivităţii legii. Totodată, referitor la motivarea cuprinsă în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, autoarea mai arată că în sistemul Codului civil din 1864 aplicarea teoriei impreviziunii ridică probleme teoretice, fundamentele acestora fiind: existenţa unei clauze rebus sic stantibus, buna-credinţă şi echitatea, cauza contractului şi forţa majoră. Pornind de la aceste fundamente, autoarea concluzionează că, în decizia sa, „Curtea ignoră o parte a reflecţiilor doctrinare şi jurisprudenţiale existente în contextul vechiului Cod Civil“ şi apreciază că impreviziunea este aplicabilă şi potrivit acestui act normativ. 10. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece „modalitatea în care a fost reglementată operaţiunea de «dare în plată» afectează dreptul de proprietate privată al unor persoane juridice de drept privat“, drept garantat de art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât creditorii sunt obligaţi să renunţe la dreptul de creanţă în schimbul unor bunuri imobile având o valoare mai mică decât cea a creanţei rămase de executat. Instanţa consideră că scopul afirmat la art. 11 din lege al „echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ nu corespunde mecanismului operaţiunii reglementate. Instanţa apreciază că există riscul perturbării grave a pieţei imobiliare prin concentrarea unui număr mare de imobile în proprietatea instituţiilor de credit. Aceste restrângeri ale dreptului de proprietate al creditorilor nu pot fi justificate, din perspectiva art. 53 din Constituţie, de necesitatea protejării drepturilor consumatorului, întrucât se aduce atingere însuşi dreptului de proprietate, fără ca legiuitorul să prevadă plata unor compensaţii către creditori pentru drepturile de creanţă de care sunt lipsiţi. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată prin raportare la art. 44 şi 45 din Constituţie, făcând referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 15 din 17 ianuarie 2017. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ supus controlului contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 45 - Libertatea economică din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică Legea nr. 77/2016 în integralitatea sa, fără a identifica articolele care ar aduce atingere dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice. În acest context sunt incidente considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 332 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 25 iulie 2018, paragraful 22, potrivit cărora, „astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în privinţa Legii nr. 77/2016, controlul de constituţionalitate nu poate fi realizat în absenţa indicării exprese a prevederilor acesteia care sunt incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate“. Prin urmare, din această perspectivă, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 18. Curtea constată că autoarea nu indică motivele pentru care se încalcă libertatea economică. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că instanţa de control constituţional nu se poate substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.“ 19. În final, Curtea reţine că autoarea critică Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, iar nu un text de lege sau ordonanţă, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că deciziile Curţii Constituţionale nu pot fi supuse controlului acesteia, astfel încât excepţia cu un astfel de obiect este inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Marfin Bank (România) - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.187/299/2017* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
