Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.361D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru Avocatul Poporului, doamna Linda Zenovia Timofan, consilier, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Avocatului Poporului, care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 906 din 16 decembrie 2020, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017. De asemenea, arată că prevederile constatate ca neconstituţionale au fost modificate prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 81/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 13 aprilie 2021, acestea fiind puse de acord cu dispoziţiile Constituţiei. În aceste condiţii, critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză a rămas fără obiect. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care arată că, prin Decizia nr. 906 din 16 decembrie 2020, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Cu Adresa nr. 14.763 din 30 august 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.749 din 30 august 2019, Curtea Constituţională a fost sesizată direct de Avocatul Poporului cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate modifică art. 81 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 448/2006, republicată, în sensul eliminării unităţilor protejate fără personalitate juridică cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, al organizaţiilor neguvernamentale, precum şi a celor organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente. Art. 81 din Legea nr. 448/2006, republicată, în forma sa anterioară ordonanţei de urgenţă criticate, stabilea că „Unităţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu handicap“ şi că unităţile protejate pot fi cu personalitate juridică sau fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituţiilor publice ori din cadrul organizaţiilor neguvernamentale, precum şi cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente. Lit. b) a art. 81 alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 astfel: „b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri în cadrul instituţiilor publice.“ 7. Din analiza comparativă a celor două texte rezultă că legiuitorul delegat a desfiinţat baza legală a unităţilor protejate sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, din cadrul organizaţiilor neguvernamentale şi a celor organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente. 8. Analizând preambulul ordonanţei de urgenţă invocate, Avocatul Poporului apreciază că existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum şi urgenţa modificării formelor unităţilor protejate nu sunt justificate deloc. Astfel, situaţia extraordinară şi urgenţa sunt doar proclamate, fără a fi în realitate motivate şi fără a fi precizat vreun element prin care să se demonstreze motivele având caracter de urgenţă şi situaţia extraordinară în care se află Guvernul, din cauza cărora este necesară modificarea reglementării unităţilor protejate. În aceste condiţii, reglementarea are caracter arbitrar, dificil de legitimat. Faţă de exigenţele formulate de Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, Avocatul Poporului apreciază că motivarea situaţiei extraordinare şi a urgenţei din preambulul ordonanţei de urgenţă criticate este insuficientă şi nu corespunde exigenţelor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. 9. În ceea ce priveşte condiţia ca reglementarea situaţiei în cauză să nu poată fi amânată, apreciază că aceasta nu este îndeplinită. Cu privire la acest aspect, în preambulul ordonanţei de urgenţă se arată că „neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanţă de urgenţă va genera blocaje, ineficienţă, precum şi afectarea în continuare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi“. Din analiza acestui text nu reiese motivul care justifică modificarea reglementării unităţilor protejate, situaţia care nu poate fi amânată ori necesitatea introducerii modificărilor în materia unităţilor protejate prin ordonanţă de urgenţă. 10. Cât priveşte celelalte prevederi ale actului normativ criticat (modificarea cuantumurilor unor prestaţii sociale - intră în vigoare la 1 ianuarie 2018, respectiv 1 iulie 2018), se arată că simplul fapt că o reglementare este oportună, utilă sau necesară nu înseamnă că ea trebuie aprobată cât mai repede posibil, şi cu atât mai puţin de către legiuitorul delegat, pentru că, în atare situaţie, se ajunge la încălcarea principiului fundamental al separaţiei puterilor în stat. De altfel, urgenţa reglementării nu se justifică nici prin prevederile conţinute, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 nu cuprinde nicio măsură de aplicare imediată de natură să rezolve o situaţie excepţională. În consecinţă, urgenţa reglementării nu este justificată nici în preambulul actului normativ criticat, nici prin măsurile preconizate. 11. Referitor la exigenţa motivării urgenţei în cazul adoptării unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, se arată că, în speţă, această cerinţă nu este îndeplinită, de vreme ce în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 urgenţa se enunţă, fără a fi demonstrată sau explicată. În plus, motivarea în sine are caracter general, fără a se menţiona informaţii concrete de natură să justifice urgenţa măsurilor propuse. 12. De asemenea, se susţine încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin afectarea drepturilor persoanelor cu handicap, a căror protecţie este prevăzută de art. 50 din Legea fundamentală. Persoanele cu handicap beneficiază de aceleaşi drepturi şi libertăţi cu cele fără handicap, dar în viaţa cotidiană nu se bucură de aceleaşi oportunităţi şi posibilităţi, motiv pentru care este necesară intervenţia statului pentru realizarea unei protecţii speciale care să le sprijine. 13. Protecţia constituţională a acestei categorii speciale se regăseşte definită în art. 50 şi are la bază principii precum: asigurarea unei protecţii speciale a persoanelor cu handicap şi realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viaţa comunităţii din care fac parte. Esenţial este ca persoanele cu handicap să aibă şansa să trăiască independent în societate, să beneficieze de libertate de mişcare şi să se bucure de o viaţă independentă. Formarea, educaţia şi accesul acestora pe piaţa muncii trebuie să le garanteze mobilitatea şi independenţa. 14. Pentru a da eficienţă acestei norme constituţionale, legiuitorul a reglementat un ansamblu de drepturi şi măsuri puse la dispoziţia persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea şi incluziunea socială a acestora, având în vedere tocmai statutul lor special. Ca atare, prin Legea nr. 448/2006 au fost stabilite o serie de măsuri, printre care în capitolul V sunt cuprinse cele dedicate ocupării şi angajării în muncă. Însă, ca urmare a prevederilor legale criticate, o parte din tipurile de unităţi protejate autorizate din domeniul privat, inclusiv cele din organizaţiile neguvernamentale şi cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente, au rămas fără bază legală. Deşi legea prevede puţine măsuri efective de natură să sprijine integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii, acestea sunt diminuate prin intervenţia legiuitorului delegat care acţionează în domeniul unor persoane dezavantajate din multe puncte de vedere, dar protejate la nivel constituţional. O astfel de acţiune contravine art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală şi este contrară art. 50 din Legea fundamentală, care prevede în mod explicit obligaţia statului de a asigura realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor. În realitate, măsura luată fragmentează şi puţinele facilităţi de integrare a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv iniţiativele pe cont propriu ale persoanelor cu handicap autorizate în condiţiile legii. Deşi în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 se declară că „Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a trăi independent şi de a participa pe deplin la toate aspectele vieţii sunt necesare măsuri care să asigure creşterea angajării acestora atât în sectorul public, cât şi în cel privat, la finele anului 2016 numărul de persoane cu dizabilităţi angajate fiind sub 35.000“, în cuprinsul acesteia nu se regăsesc măsuri care să sprijine angajarea acestora în mediul privat. Cât priveşte sectorul public, se introduce o obligaţie în sarcina autorităţilor şi instituţiilor publice, persoane juridice publice, de a organiza unele concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În concluzie, prevederile legale criticate nu sunt în măsură să îndeplinească rigorile constituţionale cu privire la limitele de reglementare prin ordonanţă de urgenţă, afectând drepturile persoanelor cu handicap, prin scăderea gradului de protecţie pe care statul este ţinut să o asigure în special în domeniul integrării în muncă şi în viaţa comunităţii, şi având ca efect creşterea implicită a riscului de excluziune socială a acestei categorii defavorizate. 15. Totodată, Avocatul Poporului susţine încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie privind caracterul social al statului român, sens în care sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.594 din 14 decembrie 2011 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 149 din 8 mai 2001. Fără a nega posibilitatea statului de a-şi modifica în această privinţă concepţia, anumite obligaţii nu pot fi neglijate sau subestimate. Actul normativ criticat prevede în perioade de timp ulterioare (1 ianuarie 2018, respectiv 1 iulie 2018) uşoare majorări ale prestaţiilor sociale primite de persoanele cu handicap, dar acestea nu sunt în măsură să asigure o existenţă în condiţii de demnitate a acestor persoane, mai ales pentru cele apte de muncă şi care, prin efectul unor măsuri legislative imediate (art. I intră în vigoare la data de 1 septembrie 2017), rămân fără loc de muncă. Astfel, prevederile legale criticate restrâng în mod nejustificat participarea activă la viaţa socială şi economică a persoanelor cu handicap, care din persoane independente financiar devin persoane asistate social. 16. De asemenea, Avocatul Poporului invocă nerespectarea art. 27 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, a art. 15 din Carta socială europeană, revizuită, şi a art. 11 şi 20 din Constituţie. Astfel, prin ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite, România şi-a asumat obligaţia de eliminare a barierelor astfel încât nicio persoană cu dizabilităţi să nu fie discriminată, marginalizată, exclusă sau abuzată, iar alegerile şi aspiraţiile ei să fie respectate şi sprijinite. Măsura desfiinţării unităţilor protejate sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri din sectorul privat apare ca nefiind în concordanţă cu textul precitat, limitând existenţa acestora la sectorul public. De asemenea, obligaţia de organizare a unor concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap incumbă exclusiv autorităţilor şi instituţiilor publice. 17. Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă nr. 60/2017 contravin convenţiei sus-menţionate. Obligaţiile asumate de statul român cu privire la protejarea şi promovarea dreptului la muncă, prin luarea de măsuri adecvate de ordin legislativ pentru „promovarea pe piaţa muncii a oportunităţilor de angajare şi de progres în carieră pentru persoanele cu dizabilităţi, oferirea de asistenţă în căutarea, obţinerea şi menţinerea unui loc de muncă, inclusiv pentru revenirea la locul de muncă“, „promovarea oportunităţilor pentru activităţi independente, dezvoltarea spiritului antreprenorial, dezvoltarea de cooperative şi începerea unei afaceri proprii“, sunt neglijate de actul normativ criticat. De asemenea, obligaţia de „promovare a angajării persoanelor cu dizabilităţi în sectorul privat prin politici şi măsuri adecvate, care să includă programe de acţiune pozitive, stimulente şi alte măsuri“, este omisă prin desfiinţarea unităţilor protejate din sectorul privat sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri, ceea ce reprezintă o măsură contrară obligaţiilor asumate. 18. În sens similar dispun şi prevederile art. 15 din Carta socială europeană, revizuită, care consacră „dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială şi la participare în viaţa comunităţii“. Acest document prevede în mod expres angajamentul statului de a lua măsuri de natură să favorizeze accesul la angajare al persoanelor cu handicap, prin orice măsură susceptibilă de a încuraja patronii să angajeze şi să menţină în activitate persoane handicapate în mediul obişnuit de muncă şi să adapteze condiţiile de muncă la nevoile acestor persoane, precum şi de a crea de locuri de muncă protejate. Din examinarea prevederilor legale criticate prin raportare la aceste norme internaţionale, rezultă că normele interne sunt de natură să diminueze măsurile naţionale anterioare în detrimentul locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap, fără a le înlocui cu alte măsuri prin care să fie facilitată angajarea persoanelor cu handicap, respectiv prin care acestea să fie încurajate spre activităţi independente. Astfel, promovarea normei criticate este de natură să înfrângă obligaţiile internaţionale asumate de statul român. 19. Din analiza prevederilor precitate din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, rezultă indubitabil că reglementările internaţionale sunt mai favorabile decât cele naţionale, în prezenta speţă. Totodată, în lumina art. 20 din Constituţie, apare fără echivoc că drepturile constituţionale ale persoanelor cu handicap sunt mult mai largi din perspectiva dreptului internaţional. Ca urmare, apare necesitatea ca, în interpretarea normei legale supuse discuţiei, să se aplice cu prioritate reglementările internaţionale. 20. Avocatul Poporului consideră că, având rolul de garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Curtea Constituţională nu poate ignora această situaţie. 21. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului invocă şi Hotărârea Guvernului nr. 655/2016 pentru aprobarea Strategiei naţionale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi“ 2016-2020 şi a Planului operaţional privind implementarea Strategiei naţionale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi“ 2016-2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 şi 737 bis din 22 septembrie 2016. În pofida celor reţinute în strategia guvernamentală, prin modificarea reglementărilor legale în materie, se limitează şi mai mult formele de organizare a unităţilor protejate, se desfiinţează secţiile organizate direct de persoanele cu handicap organizate ca persoane fizice autorizate, se elimină obligaţia alternativă a angajatorilor de a achiziţiona produse şi servicii ale unităţilor protejate, se majorează suma de plată la bugetul de stat de către angajatorii care nu primesc persoane cu handicap, fără nicio altă alternativă care ar veni în sprijinul acestora. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 24. La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri formulate, în calitate de amicus curiae, de Asociaţia „Primii paşi spre performanţă“ din judeţul Argeş şi de domnul Alexandru Burcă, prin care se prezintă argumente în susţinerea temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Avocatul Poporului. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantei Avocatului Poporului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, având următorul cuprins: "Începând cu data de 1 septembrie 2017, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 4. La articolul 81 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri în cadrul instituţiilor publice."" 27. În opinia Avocatului Poporului, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul social al statului, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, art. 115 alin. (4) şi (6) privind ordonanţele de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 27 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, privind munca şi încadrarea în muncă şi art. 15 din Carta socială europeană, revizuită, privind dreptul la securitate şi la igiena în muncă. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017, criticate în prezenta cauză, au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 906 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 25 ianuarie 2021, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a observat că prin prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 a fost modificat art. 81 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 448/2006, eliminându-se baza legală de înfiinţare a unităţilor protejate fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, din cadrul organizaţiilor neguvernamentale, precum şi cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi economice independente. Potrivit art. 1 pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017, criticat ca fiind neconstituţional, era permisă înfiinţarea unităţilor protejate fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau alte structuri numai în cadrul instituţiilor publice. 29. Curtea a subliniat că reglementarea prin lege a cât mai multor forme legale ale unităţilor protejate, astfel cum erau prevăzute la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, în forma iniţială, reprezintă o măsură specială de protecţie a persoanelor cu handicap, în vederea participării efective a acestora la viaţa comunităţii din care fac parte. Având în vedere jurisprudenţa sa şi ţinând cont de obligaţia constituţională a statului de a asigura o protecţie specială persoanelor cu handicap, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017, prin care se elimină din legislaţie măsuri de protecţie a persoanelor cu handicap, măsuri care au fost reglementate în vederea asigurării egalităţii de şanse, a accesibilităţii şi a incluziunii sociale a acestora, în special pentru accesul la piaţa muncii, sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 50 din Constituţie. Curtea a mai constatat că, de vreme ce prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 afectează dreptul fundamental al persoanelor cu handicap, consacrat de art. 50 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate au fost adoptate şi cu încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (6), potrivit căruia ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturi şi libertăţi fundamentale. 30. În final, Curtea a constatat că celelalte dispoziţii invocate nu sunt încălcate de prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017. 31. În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printro decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, precum şi faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 906 din 16 decembrie 2020 a fost pronunţată şi publicată la o dată ulterioară sesizării cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
