Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.695D/2017. 2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei, domnul consilier juridic Efstatiade Florin, cu delegaţie depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A., doamna avocat Amalia Gogoci, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei. Acesta depune note scrise şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa supremă, încălcând rolul puterii legiuitoare consacrat de prevederile art. 61 din Constituţie, a urmărit realizarea unei alte interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Susţine că, prin paragraful 28 al Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituţională a interpretat art. 175 alin. (2) din Codul penal, constatând că sunt asimilaţi, sub aspectul tratamentului penal, cu funcţionarii publici notarii publici şi lichidatorii judiciari. Totodată, arată că, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, Curtea a statuat că, dincolo de evidenta deficienţă în respectarea normelor de tehnică legislativă şi nonsensul juridic al articolului 175, în ansamblul său, noile dispoziţii sunt neclare, generând confuzie în procesul de interpretare şi aplicare a legii. Arată că, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut că unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcţionari publici“ în condiţiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice. De asemenea, a reţinut că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public. 4. Consecinţa acestui nonsens juridic este aceea că instanţa supremă, încălcând Legea fundamentală, foloseşte sintagma „ori în cadrul unei persoane juridice de utilitate publică“ în scopul interpretării art. 175 alin. (2) din Codul penal în sensul că sunt incluşi în categoria funcţionarilor publici particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind astfel de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ, societăţi comerciale care prin intermediul contractelor administrative valorifică în interesul colectivităţii naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice. 5. Apreciază că utilizarea acestei sintagme, contrar legii, determină aplicarea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal atât în cazul instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare, societăţilor de asigurare, companiilor naţionale, societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, regiilor autonome, cât şi societăţilor comerciale cu capital privat, deşi acest lucru nu reiese din textul de lege. 6. Apreciază că în urma interpretării succesive a dispoziţiilor criticate s-au născut trei abordări. Prima abordare coincide cu intenţia legiuitorului, aceea că funcţionarul public asimilat este persoana care exercită servicii de interes public, fiind învestită în acest sens de autorităţile publice. Prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a constituit o nouă categorie de funcţionari publici asimilaţi în care intră persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei persoane juridice de drept privat declarată ca fiind de utilitate publică, cu scop lucrativ, care prin intermediul contractelor administrative valorifică în interesul colectivităţii naţionale sau locale bunurile şi serviciile publice. Ulterior, Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 489 din 30 iunie 2016 şi nr. 790 din 15 decembrie 2016, a extins interpretarea acestor dispoziţii la o a treia categorie de funcţionari publici asimilaţi, în care sunt incluse persoanele care desfăşoară activităţi în cadrul Societăţii CEZ Energie Electrică şi Societăţii Delgaz Grid - S.A. 7. Având cuvântul pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A., doamna avocat Amalia Gogoci depune note scrise şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Apreciază că susţinerile autorului excepţiei vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii, iar nu aspecte ce ţin de constituţionalitatea acesteia. Susţine că excepţia de neconstituţionalitate este şi nemotivată, autoarea excepţiei invocând prevederi constituţionale, dar fără să arate în ce mod acestea sunt încălcate de dispoziţiile criticate. Arată că instanţa de contencios constituţional, în jurisprudenţa sa, a arătat că o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atât pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cât şi în cazul nerespectării cerinţei motivării excepţiei, simpla enumerare a unor prevederi constituţionale sau convenţionale nefiind o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în nenumărate rânduri asupra constituţionalităţii noţiunii de funcţionar public, respingând excepţiile ca neîntemeiate. S-a reţinut că, în materie penală, noţiunea de funcţionar public este o noţiune autonomă diferită de cea prevăzută de legislaţia privind funcţionarii publici, având sfere diferite de aplicabilitate. 8. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Arată că autoarea excepţiei a mai ridicat excepţii de neconstituţionalitate în aceeaşi cauză, respinse de instanţa de contencios constituţional ca inadmisibile, prin deciziile nr. 790 din 15 decembrie 2016 şi nr. 376 din 30 mai 2017, cu motivarea că nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv nerespectarea autorităţii de lucru judecat. Curtea, în paragrafele 15 şi 18 ale Deciziei nr. 790 din 15 decembrie 2016, a statuat incidenţa dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi a examinat conformitatea acestor dispoziţii cu prevederile constituţionale invocate. Totodată, apreciază că referirile la deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt nerelevante şi scoase din context. 9. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate sunt un nonsens juridic şi încalcă prevederile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 10. Prin Decizia penală nr. 1.188 din 31 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că în sistemul naţional, calitatea de funcţionar public este definită prin Legea nr. 188/1999 şi reluată prin prevederile art. 175 alin. (2) din Codul penal. Din interpretarea normelor constituţionale şi administrative rezultă că definiţia funcţionarului public şi a actului administrativ sunt strict reglementate prin legi speciale şi organice. Apreciază că definiţia funcţionarului public nu poate fi dublu reglementată sau redefinită prin dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal. 12. Susţine că „prin violarea interdicţiei de reglementare peste limitele trasate de art. 117 din Legea nr. 188/1999“, Codul penal redefineşte funcţionarul public cu consecinţa ca „un funcţionar privat din cadrul unei companii cu capital majoritar străin privat să poată fi asimilat funcţionarului public“, fapt ce încalcă principiul securităţii juridice şi pe cel referitor la claritatea şi previzibilitatea legii. 13. În continuare, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014. 14. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, cu următorul conţinut: „De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“ 19. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016 şi Decizia nr. 215 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 8 august 2018. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că art. 175 din Codul penal reglementează noţiunea de funcţionar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziţii legale, primeşte un înţeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândeşte calitatea de funcţionar public orice persoană numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. În acest sens este şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că noţiunea de funcţionar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, atât datorită caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi datorită faptului că exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut şi regim juridic. 21. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcţionar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcţionarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a „funcţionarilor publici asimilaţi“. 22. Curtea a constatat că definiţiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanţă sub aspectul faptului că funcţionarii publici în sensul legii penale sunt potenţiali subiecţi activi ai acelor infracţiuni reglementate în cuprinsul titlului V „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu“ al părţii speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracţiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijenţă în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual (art. 299), uzurparea funcţiei (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenţei [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] şi divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304). 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, Curtea apreciază că soluţia şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 aprilie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
