Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sofia Moldovan în Dosarul nr. 1.368/102/2018 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin Legii fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.368/102/2018, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sofia Moldovan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în cauză, apelul a fost soluţionat, însă nu sub toate aspectele. Având în vedere că apelul este o cale de atac devolutivă, instanţa trebuia să se pronunţe asupra tuturor criticilor, nu numai asupra unora dintre ele. Or, în opinia autoarei, pronunţarea doar asupra unora dintre criticile din apel echivalează cu lipsa cercetării întregului apel. Autoarea mai apreciază că formularea dispoziţiilor legale criticate este restrictivă şi ambiguă, lipsind, în realitate, de substanţă cazul de contestaţie în anulare vizat, respectiv atunci când „instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză“. 6. Având în vedere că actul de justiţie trebuie să fie unul efectiv, se susţine că soluţionarea în parte a unei căi ordinare de atac, apel sau recurs, echivalează cu lipsa pronunţării asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, circumscriindu-se astfel ipotezei vizate de legiuitor în privinţa contestaţiei în anulare. 7. Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere art. 21 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vederea structura normativă a alin. (1) al art. 503, care nu conţine puncte, precum şi critica de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă reglementează motivul de contestaţie în anulare reprezentat de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Potrivit art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod corespunzător şi hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. 14. Referitor la critica potrivit căreia prevederile legale criticate sunt restrictive şi ambigue, iar în acest fel lipsesc de substanţă motivul de contestaţie în anulare reglementat, Curtea observă că art. 503 alin. (2) pct. 4 trebuie corelat cu art. 491 din Codul de procedură civilă, care reglementează recursul incident şi recursul provocat, care pot fi exercitate în cazurile prevăzute de art. 472 şi 473 din acelaşi cod referitoare la apelul incident şi cel provocat, recurentul având obligaţia de a fundamenta recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 15. Aşadar, motivul contestaţiei în anulare reglementat de dispoziţiile legale criticate devine incident în situaţia în care instanţa omite să soluţioneze un întreg recurs - principal, incident sau provocat - sau omite să se pronunţe asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză, conform alin. (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă. 16. În continuare, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită, în realitate, de excluderea de la aplicarea prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă a hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, situaţie în care apreciază că soluţionarea în parte a apelului echivalează cu lipsa pronunţării asupra întregii căi de atac, circumscriindu-se astfel motivului contestaţiei în anulare cuprins în dispoziţia legală criticată. 17. Însă omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de casare este prevăzută distinct ca motiv de contestaţie în anulare la art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia contestaţia în anulare poate fi exercitată atunci când „instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen“. Acest motiv de contestaţie în anulare, spre deosebire de cel prevăzut la pct. 4, privea exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, nu şi pe cele ale instanţelor de apel, care nu sunt supuse recursului, aşa cum reglementa expres alin. (3) al art. 503 din Codul de procedură civilă la data sesizării instanţei constituţionale. 18. O asemenea diferenţiere a fost analizată în jurisprudenţa Curţii, care a reţinut, în esenţă, că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza -, spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie (a se vedea Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragraful 16). 19. Totodată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, astfel că, în prezent, enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include şi pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, soluţie legislativă care se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, în particular a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum şi a motivelor pentru care poate fi formulată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 185 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 mai 2021). 20. În continuare, Curtea reţine că art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă enumeră ipotezele în care poate fi promovată calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, iar omisiunea instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză reprezintă motive ale contestaţiei în anulare reglementate distinct. 21. Faptul că art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă vizează doar omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, respectiv, prin aplicarea alin. (3), omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză nu este de natură a încălca accesul liber la justiţie, legiuitorul putând reglementa, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa ori principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. 22. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit, în situaţii diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 925 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sofia Moldovan în Dosarul nr. 1.368/102/2018 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
