Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Mircea Liviu Jîtea în Dosarul nr. 725/44/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 166D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dan Lupaşcu din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Dan Lupaşcu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, în primul rând, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate specifice calităţii legii, impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi creează premisa unei agravări a răspunderii penale a subiectului activ al infracţiunii predicat în situaţia în care prin ascunderea sau, după caz, disimularea provenienţei ilicite a bunurilor se urmăreşte, de fapt, ascunderea infracţiunii predicat şi, respectiv, eludarea consecinţelor comiterii respectivelor infracţiuni. Se arată că, în acest fel, se ajunge la angajarea de două ori a răspunderii penale a subiectului activ al infracţiunii predicat, pentru comiterea unei fapte care, în esenţă, nu reprezintă altceva decât urmarea vizată de către subiectul activ a activităţii infracţionale principale. Se arată că atât ascunderea, cât şi disimularea, ca modalităţi normative, se integrează, în mod natural, în contextul post-factum al infracţiunii principale, fiind comise tocmai pentru a evita tragerea la răspundere penală. Pe de altă parte, se arată că rezoluţia infracţională este, de regulă, unică şi că aceasta vizează nu doar infracţiunea predicat, ci şi acţiunile care sunt incriminate, în mod distinct, prin dispoziţiile legale criticate. Din acest motiv, sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018. În al doilea rând, se arată că reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni între infracţiunea predicat şi cea de spălare a banilor reglementată prin textul criticat, care implică tragerea la răspundere penală de două ori a autorului acestora, încalcă principiul proporţionalităţii incriminării, care decurge din principiul legalităţii incriminării. În al treilea rând, se arată că în sistemul nostru de drept nu sunt permise autofavorizarea şi autotăinuirea, motiv pentru care nu poate fi reţinută, în sarcina aceluiaşi subiect de drept, nici autospălarea produsului infracţional. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul unui recurs în care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se mai arată că soluţionarea cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie se află la al doilea ciclu procesual, după trimiterea spre rejudecare şi declinarea competenţei, la Tribunalul Vrancea, având termen de judecată data de 23 mai 2023. 5. Cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate, sunt invocate soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 812 din 2 decembrie 2012, precum şi ale Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Se susţine că textul criticat stabileşte criterii obiective de apreciere a caracterului penal al faptelor pe care le incriminează, care sunt săvârşite în legătură cu bunul sau cu sumele rezultate din comiterea infracţiunii predicat, şi că această modalitate normativă corespunde scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor. Se susţine că, de altfel, noţiunile de „ascundere“ şi „disimulare“ arată obiectul faptelor incriminate de legiuitor şi că acestea sunt clare, precise şi previzibile, norma de incriminare criticată fiind în acord cu toate dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se susţine că, aşadar, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a limita răspunderea penală a autorului infracţiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în acord cu art. 270 alin. (2) din Codul penal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Decizia penală nr. 1/R din 14 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 725/44/2018, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, excepţie ridicată de Mircea Liviu Jîtea într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul comiterii mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunea de spălare a banilor în forma prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. 7. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ce rezultă din normele constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece acestea creează premisa unei agravări a răspunderii penale a subiectului activ (autor sau participant) al infracţiunii predicat în situaţia în care prin ascunderea/disimularea provenienţei ilicite a bunurilor se urmăreşte de fapt ascunderea săvârşirii infracţiunii predicat şi, respectiv, eludarea consecinţelor încălcării legii penale. Se arată că prin aplicarea textului criticat se ajunge, în mod inevitabil, la angajarea, în mod disproporţionat, a răspunderii penale a subiectului activ al infracţiunii predicat pentru comiterea unei fapte, care, în esenţă, nu reprezintă altceva decât o urmare firească a activităţii infracţionale principale. 8. Se susţine că această interpretare contravine în mod vădit principiului legalităţii incriminării. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 19 iunie 2018 şi se arată că raţionamentul potrivit căruia Curtea Constituţională a considerat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 sunt neconstituţionale în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii, este aplicabil mutatis mutandis şi în cazul modalităţii normative prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. 9. În acest sens, se arată că atât ascunderea, cât şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora este înglobată, în mod natural, în contextul post-factum al infracţiunii principale, acestea fiind comise cu scopul eludării consecinţelor încălcării legii penale. Se susţine, totodată, că în practică este imposibil de decelat dacă acestea au avut la bază aceeaşi rezoluţie infracţională ori o rezoluţie infracţională distinctă. 10. Prin urmare, se apreciază că, pentru identitate de raţiune, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 cu privire la „folosirea“ bunurilor de către subiectul activ al infracţiunii predicat sunt aplicabile şi în prezenta cauză, respectiv că ascunderea sau disimularea bunurilor nu presupune, în sine, existenţa unei noi rezoluţii infracţionale, fiind mai degrabă o activitate firească, ulterioară comiterii infracţiunii din care provin bunurile, menită să îi asigure autorului/participantului la infracţiunea predicat „ştergerea urmelor infracţiunii“. 11. Aşadar, se arată că reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni între infracţiunea predicat şi infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 implică tragerea făptuitorului la răspundere penală de două ori pentru aceeaşi faptă, fiind în mod vădit contrară principiului proporţionalităţii incriminării ce decurge din principiul legalităţii incriminării prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, obiectivul urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea protecţiei proprietăţii asupra bunurilor, este garantat prin incriminarea şi sancţionarea infracţiunii predicat, nefiind necesare o incriminare şi o sancţionare suplimentare ale faptei ilicite prin reţinerea, în acelaşi timp, în sarcina subiectului activ al infracţiunii predicat şi a infracţiunii de spălare a banilor. 12. Se conchide că incriminarea infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 nu întruneşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate întrucât permite interpretarea că autorul/participantul la infracţiunea predicat poate să fie, în acelaşi timp, sancţionat şi în calitate de autor/participant la infracţiunea de spălare a banilor în eventualitatea în care, ulterior comiterii infracţiunii predicat, acesta procedează la ascunderea/disimularea provenienţei bunurilor. Consecinţa directă este emiterea unor rechizitorii abuzive, fiind posibile chiar condamnări pe criterii neobiective, arbitrare. 13. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 215 din 12 aprilie 2016. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul conţinut: „(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: [...] b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;“. 18. Legea nr. 656/2002 a fost abrogată de art. 65 lit. a) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea va analiza pe fond excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. 19. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, precum şi prevederilor art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la legalitatea incriminării. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunţate, în acest sens, mai multe decizii, printre care Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 14 februarie 2023, Decizia nr. 695 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2022, şi Decizia nr. 812 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 1 martie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată. 21. Prin Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, precitată, paragraful 31, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituţionale. S-a reţinut, totodată, că, în soluţia pronunţată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalităţile normative alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanţa de contencios constituţional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincţie referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârşirii faptelor de spălare a banilor şi a infracţiunii din care aceştia provin de către acelaşi subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situaţie în parte, dacă infracţiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată faţă de infracţiunea predicat şi dacă se impune reţinerea unui concurs de infracţiuni sau a unei infracţiuni unice. 22. Tot prin Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022, paragraful 32, analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a reţinut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Curtea a stabilit că primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neconstituţională în ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii. 23. De asemenea, prin aceeaşi decizie, referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a reţinut că acestea reglementează o modalitate de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi, totodată, diferite de acţiunile sau inacţiunile care formează elementul material al infracţiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiaşi persoane pentru comiterea infracţiunii predicat, dar şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea şi pedepsirea subiectului activ al infracţiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeaşi faptă, ci, dimpotrivă, sancţionarea acestuia pentru fapte diferite, săvârşite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracţiunii predicat şi, respectiv, al celei de spălare a banilor. 24. Având în vedere considerentele mai sus invocate, prin paragraful 36 al Deciziei nr. 471 din 22 octombrie 2022, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cu cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 25. Nu în ultimul rând, prin decizia precitată, paragraful 37, Curtea a constatat că noţiunile de „ascundere“ şi „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum şi sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“ sunt clare, precise şi previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigenţele ce rezultă din prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la calitatea legii şi la principiul legalităţii incriminării. În acelaşi sens, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operaţiunilor săvârşite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracţiune. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Liviu Jîtea în Dosarul nr. 725/44/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
