Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi ale art. 5 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Romastru Trading - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.111/2/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.624D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Daniela Gramaticescu, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.829D/2020, nr. 239D/2021 şi nr. 1.023D/2021, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceeaşi autoare în dosarele nr. 7.325/2/2014/a1, nr. 5.676/2/2015*/a1 şi nr. 709/2/2014/a2 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Daniela Gramaticescu, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.829D/2020, nr. 239D/2021 şi nr. 1.023D/2021 la Dosarul nr. 1.624D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin normelor constituţionale invocate, întrucât sunt interpretate în sensul că ar limita obligaţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de a proba şi de a explica valorile comunicate deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor - DAPP-urilor -, pentru determinarea taxei clawback. Această interpretare a pornit, în special, de la dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, aşa încât foarte multe instanţe au apreciat că nu pot obliga Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să îşi îndeplinească obligaţia de a proba emiterea unui act administrativ. Ca atare, DAPP-urile implicate nu pot beneficia de un act transparent, de o taxă care să se bucure de certitudine, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) din Constituţie, de un drept la un proces echitabil şi de o justiţie completă şi efectivă, întrucât neavând probele necesare nu pot înţelege aceste taxe. În final, afirmă că aceste critici nu au mai făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale şi că vizează, în esenţă, imposibilitatea DAPP-urilor de a înţelege, prin raportare la preţ şi cantitate, taxa clawback, din perspectiva dispoziţiilor legale criticate, în special a art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Depune un set de înscrisuri reprezentând jurisprudenţa naţională cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, criticile vizând modalitatea de interpretare şi aplicare a textelor legale menţionate fiind aspecte ce intră în competenţa de soluţionare a instanţelor de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 8 iulie 2020, 23 iulie 2020, 17 noiembrie 2020 şi 21 ianuarie 2021, pronunţate în dosarele nr. 6.111/2/2015*/a1, nr. 7.325/2/2014/a1, nr. 5.676/2/2015*/a1 şi nr. 709/2/2014/a2, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi ale art. 5 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, respectiv a dispoziţiilor art. 5 alin. (4)-(7) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Romastru Trading - S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor acte administrative, respectiv a unor notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea taxei clawback. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind lipsite de previzibilitate, claritate şi accesibilitate, date fiind condiţiile şi obligaţiile de raportare, colectare, determinare, comunicare şi justificare a valorilor necesare determinării contribuţiei, pe care le reglementează. Astfel, dispoziţiile criticate impun un sistem de raportare a datelor (necesare calculului contribuţiei) neclar, echivoc, incomplet, care pune deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentului în situaţia de a nu putea determina în mod exact valoarea elementelor de calcul şi de a nu-şi putea exercita drepturile şi obligaţiile procesuale instituite de lege pentru garantarea dreptului la un proces echitabil. Neclaritatea legii determină incertitudinea şi lipsa de transparenţă a modalităţii de stabilire a sarcinii fiscale, iar comportamentul autorităţii se datorează nu unor erori în punerea în executare a normelor legale criticate, ci unor vicii de constituţionalitate ale acestora. 10. Se consideră, în esenţă, că o analiză a jurisprudenţei în materie demonstrează failibilitatea sistemului de raportare a datelor, care nu asigură transparenţa nici faţă de contribuabili şi nici faţă de autoritatea însărcinată cu centralizarea datelor, aceasta colectând informaţii incerte şi inexacte de la casele de asigurări de sănătate judeţene. De aici o incapacitate a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de a-şi motiva actele. 11. Se mai susţine, în esenţă, că lipsa de previzibilitate şi de transparenţă conduce şi la nesocotirea art. 56 alin. (2) din Constituţie, prin inculcarea principiului certitudinii impunerii, reglementat de art. 3 din Codul de procedură fiscală. 12. Se consideră, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin şi art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, care consfinţesc dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, pentru că nu asigură respectarea acestor drepturi, în condiţiile de raportare reglementate de normele criticate. Notificarea referitoare la elementele de calcul nu este şi nu poate fi motivată, explicată de către autoritatea emitentă, aceasta nefiind obligată să probeze valorile pe care le comunica deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Or, dreptul la apărare impune şi implică dreptul contribuabilului de a înţelege sarcina fiscală care i se impută şi, corelativ, obligaţia autorităţii publice de a proba situaţia de fapt pe care îşi întemeiază pretenţiile fiscale. 13. Se apreciază, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la art. 31 alin. (2) din Constituţie, permiţând perpetuarea unei administraţii opace, secretizate, inaccesibile contribuabililor. 14. Se afirmă, în esenţă, că, în temeiul dreptului la informaţie s-a dezvoltat principiul transparenţei administraţiei publice şi, implicit, a actului administrativ. Respectarea principiului transparenţei administraţiei publice se impune cu atât mai mult cu cât derivă din dreptul la bună administrare reglementat de art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Deşi taxa clawback nu este o sarcină fiscală armonizată la nivelul Uniunii Europene, aceasta nu înseamnă că se sustrage principiilor generale care se aplică măsurilor pe care administraţia publică le adoptă cu privire la activitatea economică, principiile de drept unional fiind aplicabile nu numai când se implementează legislaţia Uniunii Europene de către statele membre, ci şi atunci când există suficiente temeiuri de drept unional ca acestea să devină incidente. 15. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate atât în ansamblul său, cât şi cu privire la anumite articole din aceasta, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, Decizia nr. 701 din 15 noiembrie 2018, Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, Decizia nr. 203 din 30 martie 2017, Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 şi Decizia nr. 268 din 7 mai 2014). Astfel, în jurisprudenţa referitoare la art. 3 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, Curtea Constituţională a arătat că textele criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii şi ale art. 31 privind dreptul la informaţie, întrucât dispoziţiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc faptul că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sunt încunoştinţaţi de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că taxa clawback este o taxă parafiscală, stabilită conform dispoziţiilor art. 139 din Constituţie. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi ale art. 5 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: - Art. 3 alin. (3): „Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).“; – Art. 5 alin. (4)-(7): "(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează: a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.(5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate." 20. Autoarea excepţiei consideră că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 485 din 28 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 29 noiembrie 2023, Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 8 iunie 2023, Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, Decizia nr. 701 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2019, Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, Decizia nr. 203 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017, Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, şi Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014. 22. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 instituie o contribuţie trimestrială ce revine deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor (taxa clawback), fiind stabilită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestora li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi). Modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor (Decizia nr. 485 din 28 septembrie 2023, precitată, paragraful 21, Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 18 octombrie 2023, paragraful 16, şi Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, precitată, paragraful 19). 23. Curtea, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, paragraful 37, a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală. În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus (a se vedea şi Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, precitată, paragraful 31). De asemenea, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, precitată, paragrafele 20 şi 22, Curtea a arătat că dispoziţiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sunt încunoştinţaţi de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Ca atare, prin Decizia 577 din 31 octombrie 2023*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data redactării prezentelor concluzii, paragraful 31, Curtea nu a putut reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 31 alin. (1) din Constituţie, având în vedere faptul că subiecţii de drept vizaţi îşi pot adapta conduita în funcţie de ipoteza normei juridice criticate (a se vedea Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, precitată, paragraful 33, şi Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 17). *) Decizia nr. 577/2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 18 iunie 2024. 24. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, paragraful 32, Curtea a reţinut că datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora, iar, potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiaşi articol, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Faţă de această împrejurare, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, paragrafele 23 şi 28, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 25. Referitor la pretinsa încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, precitată, paragrafele 17-19, Curtea a reţinut că taxa clawback este o taxă stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, a cărei reglementare a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, iar pentru realizarea unui just echilibru între interesul general şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, a fost stabilită şi forma de calcul al acestei contribuţii. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49). Considerentele antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută. De altfel, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, precitată, paragraful 23, Curtea a reţinut că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, astfel că legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale. 26. Totodată, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, paragraful 34, Curtea a reţinut că taxa clawback nu este o taxă armonizată, iar normele europene menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu reglementează cu privire la contribuţia în discuţie şi, prin urmare, în contextul dat, nu au relevanţă constituţională prin prisma art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea normelor europene cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Romastru Trading - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 6.111/2/2015*/a1, nr. 7.325/2/2014/a1, nr. 5.676/2/2015*/a1 şi nr. 709/2/2014/a2 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi ale art. 5 alin. (4) - (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
