Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Gamma Polis - S.R.L., cu sediul în Sâniob, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 2.782/111/C/2018-A al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.298D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, normele criticate au fost eliminate din activul legislativ, încetându-şi aplicarea, iar cele modificatoare sunt de imediată aplicare, şi, pe de altă parte, ţinând cont de situaţia concretă în care a fost invocată excepţia, critica are mai degrabă formulări generale raportate la particularitatea speţei şi care sunt simple precizări referitoare la faptul că ar fi favorizaţi creditorii bugetari, fără a fi susţinute de alte argumente, aspect ce nu poate să constituie element al unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. În subsidiar, apreciază că este neîntemeiată, întrucât, având în vedere şi scopul pentru care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, prin care s-au instituit măsurile criticate, legiuitorul a facilitat recuperarea acestor tipuri de creanţe, iar eficientizarea recuperării creanţelor bugetare reprezintă un scop legitim pentru a reglementa în sensul normelor criticate. În ceea ce priveşte instituirea unor valori-prag în materia insolvenţei, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.782/111/C/2018-A, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Gamma Polis - S.R.L., cu sediul în Sâniob, judeţul Bihor, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate, astfel cum au fost completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, creează discriminare între creditori şi debitori, stabilind o situaţie mai favorabilă pentru creditorul statul român în comparaţie cu debitorul de bună-credinţă, care are, în condiţiile art. 66 din Legea nr. 85/2014, dreptul şi chiar obligaţia de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Faţă de această împrejurare, se arată că, pe de o parte, debitorul este obligat să se adreseze instanţei judecătoreşti pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenţei, iar, pe de altă parte, cererea urmează a fi respinsă dacă, din totalul datoriilor, creanţele bugetare reprezintă un procent de 50%. Or, prin legea insolvenţei, astfel cum a fost adoptată iniţial, a fost stabilită o egalitate de şanse pentru toţi creditorii în ceea ce priveşte realizarea sau executarea creanţelor, iar debitorului i s-a dat posibilitatea de a-şi continua activitatea şi de a se redresa financiar, în contextul în care, de cele mai multe ori, debitorii intraţi în procedura insolvenţei ca urmare a blocării conturilor în situaţia executării silite de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală aveau posibilitatea să le deblocheze pe cale judecătorească, aspect ce în prezent nu se mai poate realiza. Prin urmare, prevederile criticate deturnează scopul procedurilor de insolvenţă, creează discriminări şi limitează accesul liber la justiţie al debitorului de bună-credinţă, încălcând prevederile art. 21 din Constituţie. 6. În acest context se apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 66 din Legea nr. 85/2014, ale art. 240 din Codul penal, în virtutea cărora neintroducerea sau introducerea tardivă de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 7. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul criticat, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, este neconstituţional prin raportare la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât creează o discriminare între creditori, prin favorizarea creditorului bugetar, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă pentru un tratament diferenţiat al creditorilor care, din punctul de vedere al legii insolvenţei, trebuie să fie supuşi unui tratament egal. De asemenea, este încălcat şi accesul liber la justiţie al debitorului, câtă vreme nu există o justificare obiectivă pentru care i se refuză acestuia dreptul de a obţine declanşarea procedurii insolvenţei în situaţia avută în vedere de art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii: [...] 72. [...] Când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 - Accesul liber la justiţie. De asemenea, este menţionată Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 fac parte din titlul preliminar, capitolul II - Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Definiţii, iar noţiunea de valoare-prag este definită ca fiind cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag, în prezent, este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. 14. În ceea ce priveşte soluţia legislativă criticată în prezenta cauză, Curtea reţine că, astfel cum s-a arătat şi la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 a fost completat cu o nouă teză prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, care introduce o nouă condiţie, respectiv, atunci când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului. 15. În acest context, Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenţei (capitolul II: Măsuri sectoriale, secţiunea a 8-a: Măsuri în domeniul insolvenţei, art. 46-52). Astfel, la art. 46 alin. (1) din această lege s-a prevăzut că „Debitorul aflat în stare de insolvenţă la data intrării în vigoare a prezentei legi, sau care ajunge în stare de insolvenţă poate, pe durata stării de alertă, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare […]“, iar la art. 47 alin. (1) s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 şi a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 72 din Legea nr. 85/2014 au fost modificate şi completate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind eliminată soluţia legislativă criticată. 16. Prin urmare, din examinarea evoluţiei cadrului legislativ în materie şi a contextului în care acesta a fost adoptat, precum şi a efectelor pe care le-a instituit în dinamica legislativă, Curtea constată că, la data soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, nu mai sunt în vigoare şi nu mai continuă să producă efecte juridice, întrucât normele legale adoptate ulterior acestora sunt de imediată aplicare, având în vedere caracterul special al acestora, care derogă de la dreptul comun. În acest context, Curtea învederează că în cuprinsul Legii nr. 113/2020 nu se face vreo referire la faptul că speţele începute sub imperiul altei norme continuă să fie soluţionate ţinând seama de cadrul legislativ existent la acea dată şi, prin urmare, prevederile acestei legi produc efecte de la data intrării în vigoare. 17. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Raportat la aceste norme cuprinse în Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Având în vedere, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa mai sus menţionată, cadrul legislativ din care fac parte normele criticate, precum şi modificările aduse acestora în dinamica legislativă, Curtea observă că, drept urmare a intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 55/2020 şi ale Legii nr. 113/2020, soluţia legislativă criticată prin care se condiţiona introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă de către debitor de cuantumul creanţelor bugetare şi care trebuia să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului nu mai continuă să producă efecte juridice după suspendarea şi ieşirea sa din vigoare, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă introdusă de debitor putând fi soluţionată/depusă oricând în condiţiile Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările efectuate prin legile antereferite, nemaifiind condiţionată de cuantumul creanţelor bugetare prevăzut de dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018. 18. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate pune o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al obiectului său şi al efectelor ce le-ar produce asupra litigiului o eventuală decizie de admitere, având în vedere că, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu a fost pronunţată o soluţie definitivă de respingere a cererii privind deschiderea procedurii ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor impuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, ci a fost suspendată soluţionarea acesteia în căile de atac, ca urmare a sesizării de neconstituţionalitate. Prin urmare, nu sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, prin prisma faptului că ar continua să producă efecte juridice în soluţionarea cauzei, întrucât soluţia legislativă în discuţie nu mai este în vigoare şi nu continuă să producă efecte juridice, pentru motivele care s-au arătat mai sus. 19. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată şi trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, având în vedere situaţia de fapt şi de drept în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, urmată de evenimentele legislative mai sus menţionate ce au avut loc ulterior sesizării Curţii Constituţionale, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveşte efectivitatea deciziei instanţei de contencios constituţional prin prisma prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, iar examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. 20. Raportând considerentele mai sus menţionate la cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, în contextul dat, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În consecinţă, pentru argumentele mai sus prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum a fost introdusă prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, excepţie ridicată de Societatea Gamma Polis - S.R.L., cu sediul în Sâniob, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 2.782/111/C/2018-A al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
