Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.623D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei doamna Linda Zenovia Timofan, în calitate de şef Birou contencios administrativ şi juridic, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Avocatului Poporului, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate formulate, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, prin reglementarea diferită cu privire la organele de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, nefiind clar care anume sunt organele de conducere ale acestor fundaţii: adunările generale sau consiliile. De asemenea, prin adoptarea dispoziţiilor criticate se creează o situaţie de incoerenţă legislativă concretizată în dublarea unei reglementări referitoare la organele de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie şi dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că aspectele învederate de către autorul excepţiei au fost analizate şi soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024. 5. După închiderea dezbaterilor, la dosarul cauzei a fost depus de către Federaţia Tinerilor din Constanţa un memoriu amicus curiae, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 4.975 din 28 mai 2024, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Cu Adresa nr. 17.677 din 1 octombrie 2020, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.796 din 1 octombrie 2020, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului susţine că există un paralelism legislativ în privinţa organelor de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, nefiind clar care anume sunt organele de conducere ale acestor fundaţii: adunările generale sau consiliile. Astfel, arată că, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006, fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale de tineret care îşi au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă şi care îşi exprimă adeziunea la scopul acestora. 8. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, conducerea fundaţiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel de judeţe şi al municipiului Bucureşti, cu excepţia celor care aparţin partidelor şi formaţiunilor politice. 9. Totodată, potrivit art. 5 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, organele de conducere şi control ale fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt: a) consiliul de conducere; b) comisia de cenzori, dispoziţiile referitoare la adunarea generală - ca for de conducere - fiind abrogate în anul 2002. 10. Din examinarea art. 13 alin. (1) şi a art. 14 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006, se observă că, ulterior abrogării operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, se revine la sintagma „adunări generale“ în contextul fundaţiilor pentru tineret. În aceste condiţii s-ar realiza o suprapunere în conducere a „consiliului“ prevăzut în Decretul-lege nr. 150/1990 şi Legea nr. 146/2002, modificată şi completată, pe de o parte, şi a „adunării generale“ prevăzută de Legea nr. 350/2006, pe de altă parte. 11. Se susţine că, în măsura în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca adunările generale să fie organele de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, pentru a integra organic legea criticată în sistemul normativ şi pentru a evita paralelismul legislativ, acesta ar fi trebuit să abroge expres textele din Decretul-lege nr. 115/1990 şi Legea nr. 146/2002 care vin în conflict cu cele din legea criticată. Întrucât legiuitorul nu a făcut acest lucru, s-a creat o situaţie de incoerenţă legislativă concretizată în dublarea, în dreptul pozitiv, a unei reglementări referitoare la organele de conducere ale fundaţiilor de tineret, ceea ce demonstrează existenţa unui paralelism legislativ. 12. Se arată că, în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, Curtea Constituţională a reţinut că legile şi ordonanţele sau ordonanţele de urgenţă ale Guvernului aflate în vigoare se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel că nicio intervenţie legislativă ulterioară cu privire la obiectul lor de reglementare nu se poate transforma într-o reglementare concurentă actului normativ aflat în vigoare, ci trebuie să respecte această prezumţie, modificând, completând sau abrogând, după caz, reglementarea iniţială. 13. Astfel, legea criticată nesocoteşte, în ceea ce priveşte obiectul de reglementare, cerinţele obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, generând un paralelism legislativ, interzis de prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000, paralelism care determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate legislativă. 14. În acest sens, cu privire la existenţa unor paralelisme de reglementare, în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, Curtea Constituţională a reţinut că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare. 15. Având în vedere cele de mai sus, se consideră că prevederile art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt neconstituţionale, din perspectiva existenţei unui paralelism legislativ, prohibit de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, în urma analizării tuturor dispoziţiilor legale exemplificate în cadrul excepţiei, şi anume art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990, art. 5 din Legea nr. 146/2002, şi a dispoziţiilor criticate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate, rezultă că există într-adevăr o situaţie de incoerenţă legislativă din cauza faptului că legiuitorul a reglementat prin Legea nr. 350/2006 aspecte referitoare la organele de conducere ale fundaţiilor de tineret, care erau deja reglementate în cadrul Legii nr. 146/2002, creând un paralelism legislativ^ interzis de normele de tehnică legislativă. Acesta a reluat în cadrul art. 13 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) aspecte deja reglementate în art. 2 din Legea nr. 146/2002, făcând în plus referire la organe de conducere ale fundaţiilor judeţene de tineret care nu corespund normelor în vigoare, şi anume dispoziţiilor art. 4 din Decretul-lege nr. 150/1990 şi ale art. 5 din Legea nr. 146/2002. În considerarea celor expuse, se arată că prin Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019 Curtea Constituţională a stabilit că deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, înscrisurile depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006, potrivit cărora: - Art. 13 alin. (1): „Fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale de tineret care îşi au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă şi care îşi exprimă adeziunea la scopul acestora.“; – Art. 14 alin. (1): „Fundaţia Naţională pentru Tineret este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, nepolitică şi fără scop lucrativ, a cărei adunare generală este constituită din reprezentanţii fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, care îşi exprimă adeziunea la scopul acesteia.“ 21. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 fac trimitere la Decretul-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, potrivit căruia: "ART. 1 Pe data prezentului decret-lege se înfiinţează în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ. ART. 2 Patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii. ART. 3 Scopul fundaţiilor pentru tineret este administrarea patrimoniului propriu în folosul tuturor tinerilor şi al organizaţiilor de tineret, cu excepţia organizaţiilor ce aparţin partidelor şi formaţiunilor politice. Fundaţiile pentru tineret nu pot avea scopuri contrare ordinii de drept, principiilor democraţiei şi asigurării drepturilor fundamentale ale omului. ART. 4 Conducerea fundaţiilor pentru tineret prevăzute la art. 1 se asigură de consilii formate din reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel de judeţe şi al municipiului Bucureşti, cu excepţia celor care aparţin partidelor şi formaţiunilor politice. ART. 5 Normele cu privire la organizarea, funcţionarea, precum şi la reprezentarea fundaţiilor în raporturile cu organele de stat şi terţe persoane, se stabilesc de către consiliul fundaţiei, prin regulament. ART. 6 Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ale fostelor organizaţii ale tineretului comunist din întreprinderi şi instituţii trec în proprietatea organizaţiilor de tineret nou înfiinţate în cadrul acestora. Bunurile, inclusiv fondurile băneşti, aflate în patrimoniul fostei organizaţii a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat; regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel naţional şi a reprezentanţilor consiliilor fundaţiilor pentru tineret din judeţe şi municipiul Bucureşti. ART. 7 Predarea bunurilor fostei organizaţii a tineretului comunist către fundaţiile pentru tineret înfiinţate potrivit art. 1 se face de către cei care le au în conservare sau administrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului decret-lege, iar preluarea se asigură de comisii desemnate de consiliile fundaţiilor din fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti. ART. 8 Orice dispoziţie contrară prezentului decret-lege se abrogă." 22. Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa recentă, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a analizat o critică de neconstituţionalitate identică celei formulate în prezenta cauză, invocată de acelaşi autor, respectiv cu ocazia examinării obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (3) cu referire la sintagma „adunare generală“ din Legea tinerilor din perspectiva unui paralelism legislativ cu legislaţia aflată în vigoare în privinţa organelor de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, nefiind clar care sunt organele de conducere ale fundaţiilor pentru tineret, respectiv adunarea generală ori consiliul, aceasta având consecinţe negative asupra securităţii raporturilor juridice, precum şi asupra clarităţii, preciziei şi previzibilităţii legii, şi a constatat că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, critica fiind neîntemeiată. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 79 din 14 februarie 2024 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 30 mai 2024. 24. Astfel, prin Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, paragraful 25, analizând cadrul normativ în materie, Curtea a reţinut că regimul juridic al fundaţiilor pentru tineret a fost legiferat prin Decretul-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, act normativ în vigoare, fără modificări ulterioare adoptării, precum şi prin Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti (cu titlul iniţial „Lege privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret“), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, act normativ în vigoare, cu modificările şi completările ulterioare aduse de Ordonanţa Guvernului nr. 41/2002 pentru prorogarea termenelor prevăzute în Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iulie 2002, aprobată prin Legea nr. 562/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 23 octombrie 2002, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002. 25. Curtea a reţinut că acest cadru normativ descris prevede înfiinţarea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti (Decretul-lege nr. 150/1990) şi stabileşte în mod clar regimul juridic al acestora, reglementând consiliul de conducere ca unic organ de conducere al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti (Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002). 26. În continuare, analizând cadrul normativ incident în materia fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, Curtea a observat că în anul 2006, Parlamentul, urmărind să legifereze „cadrul juridic necesar asigurării de condiţii adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor, conform necesităţilor şi aspiraţiilor acestora“, a adoptat Legea tinerilor nr. 350/2006. 27. Din analiza sistematică a prevederilor Legii nr. 350/2006, Curtea a observat că acest act normativ nu are ca obiect şi nu reglementează organele de conducere ale fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, în sensul modificării sau completării organelor de conducere anterior reglementate prin art. 5 din Legea nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu modifică regimul juridic al acestor fundaţii şi nu stabileşte obligaţii de organizare sau de reorganizare, după caz, pe baza acestei legi, a fundaţiilor constituite în condiţiile Decretului-lege nr. 150/1990, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, astfel cum au prevăzut, prin normele lor tranzitorii, atât Legea nr. 146/2002, în forma sa iniţială publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, Curtea a stabilit că folosirea sintagmei „adunări generale“ în cuprinsul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 350/2006 pentru a desemna totalitatea reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale de tineret care îşi au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă şi care îşi exprimă adeziunea la scopul unei fundaţii judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti nu reflectă o schimbare parţială a soluţiilor legislative introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002 cu referire la organele de conducere ale acestor fundaţii. De altfel, alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 350/2006 prevede că modul de organizare şi funcţionare, precum şi alte dispoziţii privind fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti se stabilesc prin lege, or, cadrul legal de referinţă pentru organele de conducere şi control ale acestor fundaţii rămâne cel reglementat prin Decretul-lege nr. 150/1990 şi prin Legea nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, potrivit cărora unicul organ de conducere al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti este consiliul de conducere al fundaţiei. 28. Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 350/2006, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, a constatat că Legea nr. 146/2002 (şi nu Legea nr. 350/2006) are ca obiect de reglementare stabilirea regimului juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, precum şi a regimului juridic al patrimoniului care a aparţinut fostei Uniuni a Tineretului Comunist - U.T.C. - şi că, potrivit art. 10 din Legea nr. 146/2002, conducerea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care: 3 sunt numiţi de consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar 2 sunt aleşi din rândul structurilor asociative de tineret reprezentative la nivelul unităţii administrativ-teritoriale respective, care îşi exprimă adeziunea la scopul fundaţiei (a se vedea Decizia nr. 258 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 12 iunie 2015). Aşadar, folosirea sintagmei „adunare generală“ în conţinutul art. 13 alin. (1) din Legea tinerilor nr. 350/2006 nu a fost interpretată de Curte ca o revenire la soluţia legislativă iniţială a Legii nr. 146/2002 care reglementa adunarea generală ca organ de conducere al fundaţiei. Curtea a reţinut că prin Decretul-lege nr. 150/1990 au fost înfiinţate în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ, conducerea acestora fiind asigurată de consilii formate din reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel de judeţe şi al municipiului Bucureşti, cu excepţia celor aparţinând partidelor şi formaţiunilor politice. 29. Curtea a mai reţinut la paragrafele 40 şi 42 ale Deciziei nr. 79 din 14 februarie 2024, precitată, că simpla folosire a sintagmei „adunarea generală“ a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale de tineret pentru a identifica un subiect colectiv nu este suficientă pentru a conferi acesteia rolul şi atribuţiile specifice unui organ de conducere al fundaţiei, astfel cum a fost iniţial reglementat prin Legea nr. 146/2002, înainte de modificările operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002. Prin urmare, Curtea a constatat că sintagma „adunare generală“, nu generează un paralelism legislativ prin suprapunerea unor noi organe de conducere peste cele reglementate deja prin Legea nr. 146/2002, astfel cum a fost modificată. 30. Ca atare, argumentele reţinute în Decizia nr. 79 din 14 februarie 2024 sunt aplicabile mutatis mutandis în speţa dedusă judecăţii, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 este neîntemeiată. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, direct, de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1), cu referire la sintagma „adunare generală“, din Legea tinerilor nr. 350/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
