Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│Cu participarea reprezentantului │
│Ministerului Public, procuror │
│Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. │
└──────────────────────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălceşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 297D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă deoarece nu sunt indicate articolele din Constituţie pretins încălcate, excepţia fiind nemotivată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia nr. 3/2018-R din 5 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.116/185/2017/a1, Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. Excepţia a fost ridicată de Marin Melinescu în faţa Judecătoriei Bălceşti, care a respins cererea de sesizare, excepţia fiind inadmisibilă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, respectiv săvârşirea faptei de a alarma organele de menţinere a ordinii publice, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că instanţa de contencios constituţional trebuie să constate că judecătoria nu are competenţa de a soluţiona plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deoarece poliţiştii de la nivel local se află în legătură directă, prin relaţiile de serviciu cu poliţia judiciară, care instrumentează dosare în cadrul aceleiaşi secţii de poliţie. Alt argument îl reprezintă faptul că atât cercetarea administrativă ca urmare a plângerii formulate de autor împotriva poliţistului care a întocmit procesul-verbal, cât şi întâmpinarea formulată în cauză s-au făcut de către organul ierarhic superior, respectiv Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea. Calea de atac împotriva procesului-verbal trebuie să fie „dată“ unei singure instanţe, respectiv tribunalului, iar nu judecătoriei. În opinia autorului sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere se află în strânsă legătură şi au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt. De asemenea, sunt incidente şi dispoziţiile art. 116 din acelaşi cod, potrivit cărora reclamantul are posibilitatea să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. 6. Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul nu arată textul constituţional încălcat, iar referirile la prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu au incidenţă în cauză. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul urmăreşte, în realitate, să evidenţieze situaţia de fapt concretă în care are loc soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Motivele invocate în sprijinul neconstituţionalităţii normei de lege criticate, fără a se raporta la un text constituţional, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instituţiile publice sau instanţele judecătoreşti, context în care excepţiile de neconstituţionalitate prin care nu s-a vizat un control de constituţionalitate asupra unor norme juridice, ci doar aplicarea acestora au fost respinse de instanţa de contencios constituţional ca inadmisibile (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 şi nr. 148 din 17 martie 2015). 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. După sesizarea Curţii Constituţionale, Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2020 şi, în urma renumerotării, art. 7 alin. (1) a devenit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, care are următorul cuprins: „Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de judecătorie.“ 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin art. 61 alin. (3) şi art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin deciziile nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, şi nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale acele prevederi legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederii atacate numai în limitele sesizării. Astfel, Curtea a arătat că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru care consideră că textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita decât la sesizare controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate, care nu este o „veritabilă“ excepţie deoarece nu este indicat textul constituţional pretins încălcat, acesta neputând fi dedus nici din motivarea autorului excepţiei (a se vedea ad similis şi cele reţinute în Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010 şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitate). 15. Referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, prin Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, şi Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, a arătat că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.116/185/2017 al Judecătoriei Bălceşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
