Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 274 din 17 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 274 din 17 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1053 din 31 octombrie 2022
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepţie ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii - S.A. din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 418/33/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.598D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că taxa pe valoarea adăugată este o taxă colectată de persoana impozabilă în numele statului şi se aplică tuturor operaţiunilor efectuate de persoana juridică, care implică pentru aceste situaţii plăţi, respectiv pentru fiecare operaţiune taxabilă persoana impozabilă trebuie să colecteze, să declare şi să vireze în contul aferent taxa pe valoarea adăugată. Astfel, raportat la cauza de faţă, arată că suma înscrisă în biletul la ordin este colectată şi datorată statului, fiind o creanţă fiscală, şi, prin urmare, se justifică instituirea mecanismului de plată defalcată a taxei pe valoarea adăugată cu întreaga sa reglementare. Acest mecanism urmăreşte să asigure o îmbunătăţire a colectării taxei respective şi reducerea evaziunii fiscale, obiectiv atins prin această reglementare, întrucât împiedică societăţile să dispună de aceste sume şi să le utilizeze în alt scop.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 1 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 418/33/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepţie ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii - S.A. din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, într-o cauză având ca obiect obligarea Guvernului României la plata unor despăgubiri pentru un prejudiciu cauzat prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 ce a constat în imposibilitatea girării unui bilet la ordin, precum şi anularea actelor administrative normative şi individuale subsecvente acestei ordonanţe.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că, în practica administrativă, de la momentul la care ordonanţa criticată a devenit aplicabilă s-au remarcat nenumărate dificultăţi, respectiv: (i) generarea unor costuri de implementare foarte ridicate în sarcina operatorilor economici, (ii) imposibilitatea depunerii în contul propriu de TVA a unor sume de bani prin plata cu cardul, la Trezorerie, (iii) necesitatea adaptării sistemelor informatice de către contribuabili, coroborată cu slaba calitate a infrastructurii informatice a autorităţilor fiscale, (iv) necesitatea rezolvării dificultăţilor de flux de numerar şi necesitatea identificării unor surse de finanţare temporară pentru prefinanţarea sumelor datorate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi (v) perioada foarte mare de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, o constantă deja în sistemul fiscal român.
    6. În continuare, se învederează că principiile general acceptate ale fiscalităţii la nivel european şi internaţional includ echitatea, imparţialitatea, neutralitatea şi eficienţa, promovarea relaţiilor economice, a comerţului şi a investiţiilor mutuale, reciprocitatea şi prevenirea evaziunii fiscale. Or, actul normativ a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Constituţie, întrucât mecanismul plăţii defalcate a taxei pe valoarea adăugată este de natură să aducă atingere principiilor fiscalităţii. Deşi ordonanţa este menită să combată evaziunea fiscală în materie, aceasta nu distinge în funcţie de puterea contributivă, de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor contribuabilului, astfel că aplicabilitatea sistemului plăţii defalcate a taxei pe valoarea adăugată nu are ca bază riscul de evaziune pe care îl prezintă un contribuabil, mai ales că, astfel cum este cazul în speţă, obligaţiile fiscale (mărimea acestora) reprezentând taxa pe valoarea adăugată nu sunt de natură să conducă la concluzia existenţei unui risc ridicat de evaziune fiscală, o asemenea situaţie putând fi cauzată de diverse circumstanţe care nu au legătură cu frauda.
    7. În contextul dat, se prezintă situaţia particulară a speţei, apreciindu-se că actul normativ criticat este, prin finalitatea sa, contrar dreptului de proprietate privată şi principiului libertăţii de gestiune, nefiind respectată obligaţia statului de protejare a concurenţei loiale, având în vedere tratamentul diferenţiat aplicabil unor operatori economici europeni şi unor operatori economici persoane impozabile române, cărora li se aplică sistemul split de taxă pe valoarea adăugată, şi faptul că normele criticate impun contribuabilului un anumit mod de gestiune a resurselor financiare. Aceste principii ar fi afectate inclusiv prin modul de reglementare a plăţilor, pe de o parte, în numerar, care permit o întârziere la virarea taxei în discuţie în contul persoanei impozabile, deşi acestea conduc la evaziune fiscală, şi, pe de altă parte, a plăţilor cu card de credit/debit, cu substitute de numerar, care, de asemenea, permit o întârziere la virarea taxei în discuţie în contul persoanei impozabile.
    8. În final, se susţine că actul normativ criticat este neconstituţional ca urmare a faptului că la adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 nu s-au solicitat autorizarea şi avizarea acestuia de către instituţiile europene (Consiliul Uniunii Europene şi Comitetul TVA) în raport cu aplicarea şi derogările cuprinse în art. 395 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia principiilor şi drepturilor pretins a fi încălcate de normele criticate.
    9. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 31 august 2017. În dinamica legislativă, prin Legea nr. 275/2017 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 28 decembrie 2017, au fost modificate, completate şi abrogate mai multe prevederi ale ordonanţei în discuţie. Ulterior încheierii de sesizare, Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 a fost abrogată prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2019 privind modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri în domeniul agriculturii, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.031 din 23 decembrie 2019. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate astfel cum au fost în vigoare şi au produs efecte în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) - Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 139 alin. (1) - Impozite, taxe şi alte contribuţii (în componenta privind principiul legalităţii în materie fiscală) şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi g) - Economia. De asemenea, este menţionată şi Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 are ca obiect de reglementare implementarea unor măsuri privind aplicarea mecanismului plăţilor defalcate ale taxei pe valoarea adăugată. Ordonanţa fost adoptată de legiuitorul delegat, astfel cum reiese din expunerea de motive aferentă acestui act normativ, pentru a creşte gradul de colectare a acestei taxe la bugetul de stat, inclusiv prin conformarea voluntară la plată a persoanelor impozabile, şi pentru asigurarea unui mediu concurenţial corect prin eliminarea avantajelor unor operatori economici cu comportament fiscal incorect care nu virează taxa pe valoarea adăugată la bugetul de stat şi o utilizează în interesul societăţii, deşi această taxă este colectată de persoana impozabilă în numele statului, fără a reprezenta un venit al acesteia. Astfel, prin emiterea ordonanţei în discuţie s-a urmărit şi combaterea evaziunii fiscale, determinată, în practică, de existenţa unor diferenţe semnificative între taxa pe valoarea adăugată declarată în deconturile aferente acestei taxe de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA şi cea virată şi încasată la bugetul de stat.
    16. Cu privire la menţionarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale“, ceea ce, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional, presupune un echilibru de forţe între acestea, precum şi existenţa unui control reciproc între puterile statului sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). În acest context, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat în coroborare cu principiul legalităţii în materie fiscală, prevăzut la art. 139 alin. (1) din Constituţie, care presupune faptul că „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“.
    17. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt prezentate numai anumite aprecieri generale, fără însă a fi formulate critici concrete asupra textului legal cuprins în Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 şi fără a fi arătată maniera prin care normele criticate sunt contrare art. 1 alin. (4) şi art. 139 din Legea fundamentală, precum şi care componente ale ordonanţei şi ale acestor articole constituţionale sunt afectate în mod direct, mai ales că prin actul normativ nu se instituie taxe, impozite sau alte contribuţii noi în sensul prevederilor constituţionale, ci se reglementează modalitatea de gestionare eficientă a mecanismului de colectare, declarare şi virare la bugetul de stat a unei taxe ce este deja reglementată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Prin urmare, Curtea nu poate formula propriile critici, la care, ulterior, să şi răspundă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), astfel că excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 139 din Legea fundamentală, este inadmisibilă.
    18. Cu privire la criticile formulate prin raportare la prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, la cele privind taxele, impozitele şi alte contribuţii (în componenta privind principiul legalităţii în materie fiscală), precum şi la dispoziţiile privind economia, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constată că, pe lângă învederarea unor aspecte legate de aplicarea normelor legale în practică, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face, de asemenea, aprecieri generale cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017, raportate la situaţia particulară a speţei. Pentru identitate de raţiune, considerentele mai sus menţionate cu privire la inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate raportată la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, coroborat cu cel al legalităţii în materie fiscală, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în acest context.
    19. Cu privire la chestiunile ce ţin de adoptarea şi avizarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017, Curtea reţine că, în contextul dat, criticile de neconstituţionalitate sunt formulate din perspectiva unei pretinse nerespectări a unor acte normative europene, cu precădere în raport cu conţinutul şi aplicarea Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum şi cu derogările de la acest act normativ pe care statele membre le-ar putea aplica numai cu acordul/avizul prealabil al Consiliului Uniunii Europene şi al Comitetului TVA. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că, deşi invocă acte normative europene, autoarea excepţiei nu învederează în mod concret care prevederi ale acestora au incidenţă şi necesită derogare şi avizare din partea instituţiilor abilitate şi în raport cu care prevederi constituţionale de referinţă ar trebui analizate în concret dispoziţiile criticate, întrucât menţiunea referitoare la art. 395 al Directivei 2006/112/CE nu este suficientă pentru a putea exercita un control de constituţionalitate, având în vedere generalitatea acestuia. Astfel, Curtea observă că, în ceea ce priveşte incidenţa actelor obligatorii ale Uniunii Europene (regulamente, directive, decizii) în cadrul controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, sau prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a reţinut că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă, de regulă, într-un context similar, fiind vorba de art. 148 din Constituţie, implică o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. În acest context, Curtea are în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, instanţa de contencios constituţional a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea, în concret, de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. În această situaţie, Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în ceea ce priveşte analiza normelor criticate în raport cu normele europene ce ar putea avea incidenţă în mod concret în analiza şi efectuarea unui control de constituţionalitate, având în vedere gradul de generalitate a acestora în materia taxei pe valoarea adăugată, şi nici în ceea ce priveşte invocarea unui anume temei constituţional de referinţă prin prisma căruia ar putea fi examinate criticile, deoarece, în caz contrar, instanţa constituţională ar exercita un control din oficiu, şi nu la sesizare, ceea ce ar fi contrar art. 146 lit. d) din Constituţie. Prin urmare, şi din perspectiva acestor critici, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    20. Referitor la celelalte aspecte expuse în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin acestea se invocă diferite chestiuni privind mecanismul de implementare a normelor criticate, prezentând diferite ipoteze, care ţin mai degrabă de modul de interpretare şi aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017. Or, aceste aspecte excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt cele care au competenţa de a stabili anumite chestiuni de fapt aplicabile speţei în funcţie de situaţia concretă în care se află destinatarii normelor, de contextul legislativ aplicabil, de probatoriul administrat şi de principiile care stau la baza materiei fiscale. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, context în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate da o interpretare legii pentru a putea fi aplicată unitar de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
    21. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, excepţie ridicată de Societatea Industria Sârmei Câmpia Turzii - S.A. din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 418/33/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2022.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    Marian Enache
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 274 din 17 mai 2022

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016