Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nina Taş în Dosarul nr. 18.789/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.166D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Silvia Uscov. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate fundamentate pe două temeiuri constituţionale, art. 21 şi art. 148 din Constituţie. Arată că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a statuat constant că, atunci când soluţionează contestaţii la executare, instanţele au obligaţia de a analiza din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale şi de a dispune anularea lor. Aplicând aceste consideraţii principiale, pentru a respecta accesul liber la justiţie şi principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor cu caracter obligatoriu din dreptul european, este necesar ca sintagma „inclusiv o acţiune de drept comun“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă să fie declarată neconstituţională. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că, în cadrul procedurii privind executarea silită, instanţa nu poate analiza fondul dreptului cuprins în titlul executoriu emis de o autoritate jurisdicţională, întrucât procedând într-o asemenea manieră ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat. 5. În replică, avocatul prezent menţionează că în ipoteza în care titlul executoriu nu emană de la autoritatea jurisdicţională, ci reprezintă un contract cu clauze abuzive, posibilitatea prevăzută de lege de a contesta aceste clauze separat, pe calea procedurii de drept comun, impietează asupra termenului rezonabil de soluţionare a contestaţiei la executare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 18.789/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de contestatoarea Nina Taş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 26 iunie 2019, pronunţată în Cauza C-407/18 - Addiko Bank), instanţele naţionale sunt obligate să nu condiţioneze suspendarea executării silite de depunerea unei cauţiuni şi să judece o astfel de cerere în cuprinsul contestaţiei la executare, iar nu separat printr-o acţiune de drept comun. 8. Autoarea arată că „dacă apreciem, totuşi, că legiuitorul a vrut să degreveze instanţele de executare de problematici complexe, dându-le în sarcina instanţelor de drept comun, atunci se pune în discuţie existenţa unei căi efective de atac împotriva unor acte de executare nelegale ca urmare a existenţei unui titlu executoriu apreciat de debitor ca fiind nelegal. Prin urmare, legiuitorul a ales o cale total nefericită de reglementare pentru că încalcă în mod grav drepturile debitorilor atunci când se pune în discuţie legalitatea titlului executoriu, lăsându-le la îndemână o cale de atac lipsită de eficacitate. […] Instanţele au la îndemână, astfel, posibilitatea ca după suspendarea executării silite, să disjungă acele capete de cerere ce se află sub incidenţa art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, înaintând instanţei competente judecarea lor şi, pentru a garanta drepturile debitorilor, să suspende judecata cauzei până la soluţionarea definitivă a acelui dosar nou de care depinde soluţionarea contestaţiei la executare. Dar în acest caz se pune în discuţie dreptul creditorului de a-şi încasa creanţa cu celeritate.“ Prin urmare, autoarea excepţiei consideră că „este profund neconstituţională modificarea intervenită prin Legea nr. 310/2018 pentru că încalcă atât drepturile debitorilor, cât şi ale creditorilor din contestaţia la executare“. 9. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în raport cu criticile invocate de contestatoare, apreciază că art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu este de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al părţilor. Astfel, acest drept nu este absolut, putând fi supus unor limitări. Or, faptul că nu mai poate fi invocată în cadrul contestaţiei la executare nulitatea titlului executoriu pe motiv că, astfel cum este în speţă, acesta ar fi afectat de o cauză ilicită sau imorală nu înseamnă că dreptul de acces la justiţie al contestatoarei este îngrădit de vreme ce aceasta poate formula o acţiune de drept comun în care să invoce aceste apărări, acţiune în care poate obţine inclusiv suspendarea executării titlului executoriu în temeiul art. 638 alin. (2) din Codul de procedură civilă, împiedicând astfel fie declanşarea executării silite, fie continuarea acesteia. Faptul că debitorii nu recurg la această procedură, deşi majoritatea sunt somaţi, anterior începerii executării silite, să îşi execute obligaţiile, astfel cum este şi cazul contestatoarei care a învederat că înainte de începerea executării a primit o notificare prin care era somată să achite suma restantă la acel moment, preferând să aştepte declanşarea executării silite, nu înseamnă că dreptul acestora de acces la justiţie este îngrădit. 10. Ca atare, instanţa apreciază că, întrucât legea permite în continuare debitorilor şi oricărei persoane interesate formularea unei acţiuni de drept comun în care să invoce orice motive de fapt şi de drept împotriva titlurilor executorii atunci când acestea nu sunt reprezentate de o hotărâre judecătorească, prin care se obţine acelaşi efect ca în cadrul contestaţiei, respectiv împiedicarea continuării executării silite şi chiar un efect mai amplu atunci când acţiunea este formulată anterior declanşării executării silite, inadmisibilitatea invocării acestor motive şi în cadrul contestaţiei la executare nu poate fi calificată drept o încălcare a dreptului de acces la justiţie. Astfel, această soluţie legislativă este o opţiune a legiuitorului de natură să disciplineze debitorii şi să urmărească soluţionarea cu celeritate a acestui mijloc procesual care, de cele mai multe ori, se transformă într-o veritabilă „acţiune de drept comun“, soluţionarea sa fiind îngreunată de mijloacele de probă care sunt administrate în cazul formulării unor astfel de motive de contestaţie, fiind dificil într-un asemenea caz a se respecta dispoziţiile art. 717 alin. (3) din Codul de procedură civilă privind soluţionarea de urgenţă şi cu precădere a cauzei. 11. În plus faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, invocând prevederile art. 148 din Constituţie, arată că protecţia oferită consumatorilor prin intermediul Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii implică prerogativa instanţei naţionale de a stabili din oficiu dacă o clauză contractuală este abuzivă sau nu (Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza Oceano Grupo Editorial v. Rocio Murciano Quintero şi alţii, C-240/98, punctul 29). Ca atare, din moment ce instanţa poate invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale inclusiv în cazul unei contestaţii la executare, o normă prin care se interzice consumatorilor să invoce la rândul lor acest caracter este contrară jurisprudenţei instanţei de la Luxembourg. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că norma criticată este constituţională numai în măsura în care nu interzice consumatorilor dreptul de a invoca în cadrul contestaţiei la executare caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractele în baza cărora a fost declanşată executarea silită. 12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul conţinut: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, anterior modificării operate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevedeau posibilitatea invocării în contestaţia la executare privind executarea silită întemeiată pe un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu „numai dacă legea nu prevedea în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui“. În prezent, norma procesuală prevede această posibilitate „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun“. Ca efect al modificării legislative, s-a lărgit posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestaţiei la executare, legea înlocuind condiţia referitoare la inexistenţa unei căi procesuale specifice pentru desfiinţarea lui cu condiţia inexistenţei oricărei căi procesuale, inclusiv a unei acţiuni de drept comun. Cu alte cuvinte, existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută de legea specială sau de dreptul comun, împiedică posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestaţiei la executare. 18. Prevederile legale criticate, înainte de modificarea operată prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 261 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 13 iulie 2017, şi prin Decizia nr. 373 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din data de 24 august 2018, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate fac parte din cap. VI - „Contestaţia la executare“ al titlului I - „Dispoziţii generale“ din cartea a V-a - „Despre executare silită“ din Codul de procedură civilă şi prevăd că, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Aceleaşi prevederi au existat şi în cuprinsul art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea constatând în numeroase cazuri constituţionalitatea acestora, de exemplu, Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, prin care a statuat că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, cu valoare de principiu, prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, sau prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009. De asemenea, prin Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005, Curtea a reţinut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, este firesc ca apărările de fond care privesc titlul executoriu şi care pot duce la desfiinţarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestaţiei la executare numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. 19. Analizând dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018, Curtea reţine că argumentele pe baza cărora instanţa constituţională şi-a fundamentat în prealabil soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la noua soluţie legislativă. Astfel, existenţa unei căi procesuale pentru desfiinţarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută fie de legea specială, fie de dreptul comun, în cadrul căreia partea interesată poate formula apărări prin invocarea unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu constituie raţiunea rezonabilă şi suficientă pentru a înlătura posibilitatea reiterării aceloraşi apărări în calea de atac a contestaţiei la executare, care ar avea drept consecinţă, pe de o parte, nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, şi, pe de altă parte, tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. O atare reglementare este în acord cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi cu scopul pentru care a fost reglementată calea de atac a contestaţiei la executare, respectiv acela de a înlătura neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau de a explicita titlul executoriu ce urmează a fi valorificat, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 702 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018). 20. Cu privire la susţinerile instanţei judecătoreşti, întemeiate pe dispoziţiile art. 148 din Constituţie, referitoare la posibilitatea ca, în cadrul contestaţiei la executare, să poată fi invocat caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractele în baza cărora a fost declanşată executarea silită, Curtea constată că aceste aspecte ţin de modul de aplicare a legii de către instanţa judecătorească, în acord cu prevederile art. 148 din Constituţie, care prevăd prioritatea de aplicare a reglementărilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. 21. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nina Taş în Dosarul nr. 18.789/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
