Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrului Mihai Nedelcu în Dosarul nr. 38.791/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 372D/2018, nr. 412D/2018, nr. 492D/2018 şi nr. 582D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrilor Valeriu Ioan Anghel, Costel Mihăilă, Cătălin Sărăcin şi Oana Buga în dosarele nr. 38.778/3/2016, nr. 38.784/3/2016, nr. 38.838/3/2016 şi nr. 38.805/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 74D/2018, nr. 372D/2018, nr. 412D/2018, nr. 492D/2018 şi nr. 582D/2018, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 372D/2018, nr. 412D/2018, nr. 492D/2018 şi nr. 582D/2018 la Dosarul nr. 74D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 581 din 21 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2017 şi deciziile nr. 3.246 din 7 septembrie 2017, nr. 4.029 din 13 octombrie 2017, nr. 23 din 8 ianuarie 2018 şi nr. 5.044 din 27 noiembrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 38.791/3/2016, nr. 38.778/3/2016, nr. 38.784/3/2016, nr. 38.838/3/2016 şi nr. 38.805/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrilor Mihai Nedelcu, Valeriu Ioan Anghel, Costel Mihăilă, Cătălin Sărăcin şi Oana Buga în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată privind acordarea unor diferenţe băneşti reprezentând actualizarea normei de hrană, pentru perioada cuprinsă între 2013-2015. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că în perioada 2013-2015 alocaţia pentru hrană a fost plafonată la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, dar şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care îndeplineşte misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii, zilnic, fiecărui individ. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la alocaţia pentru hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deşi prin ordine succesive ale ministrului apărării naţionale a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcţie de indicii preţurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituţiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susţine că în acest mod este încălcat caracterul temporar al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, prevăzut de art. 53 din Constituţie. 9. Se mai arată că, prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii preţurilor de consum, se ajunge la o discriminare între personalul instituţiilor publice care primeşte hrana în natură, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, şi care beneficiază în acest fel de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, şi personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocaţie financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocaţiei pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6 cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003. 10. Se mai susţine că, prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii preţurilor de consum, se ajunge la situaţia în care un drept patrimonial este golit de o parte din substanţa sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu s-a produs. 11. Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor şi a altor drepturi de natură salarială, se arată că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010) s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 74D/2018, nr. 372D/2018 şi nr. 492D/2018, apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, deoarece se aplică fără discriminare tuturor persoanelor care beneficiază de alocaţia valorică pentru drepturile de hrană. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 a avut ca obiectiv revenirea la un cuantum al drepturilor la nivelul lunii iunie 2010, şi nu aplicarea în domeniul salarizării a dispoziţiilor legale anterioare în integralitate. Dreptul la alocaţia pentru hrană nu este un drept fundamental, iar stabilirea drepturilor salariale intră în competenţa legiuitorului, prin plafonarea unui cuantum nefiind afectată esenţa dreptului. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 412D/2018 şi nr. 582D/2018, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 708 din 29 noiembrie 2016, nr. 266 din 27 aprilie 2017 şi nr. 327 din 9 mai 2017, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că obiectul acesteia îl constituie sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010“ cuprinsă în dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, având următorul conţinut: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“ Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 face referire la art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“ 19. De asemenea, art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...) d) cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;“. 20. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 erau abrogate la data sesizării Curţii prin art. 44 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Acestea vor fi supuse însă controlului Curţii, având în vedere obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv acordarea unor diferenţe băneşti reprezentând actualizarea normei de hrană, pentru perioada 2013-2015, şi incidenţa Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (2) privind protecţia socială a salariaţilor şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra unei excepţii motivate în mod similar s-a pronunţat prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, şi Decizia nr. 581 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 7 decembrie 2017. 23. Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, paragrafele 32 şi 33, că textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, de dreptul la hrană beneficiază personalul din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Legea nr. 360/2002 se referă doar la o parte din acest personal, respectiv la poliţişti. Acest drept se acordă în limita unor plafoane calorice diferenţiate pe categorii de personal, plafoane care constituie norme de hrană zilnice şi care sunt prevăzute în anexa nr. 1 la ordonanţa amintită. Acordarea acestui drept se poate face fie în natură, fie sub forma unei alocaţii valorice. Situaţia personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003. În anexa acestui act normativ sunt prevăzute normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă acest drept. Diferenţierile între normele de hrană stabilite şi modalităţile de acordare a acestora se fac în funcţie de specificul activităţii şi de gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activităţii desfăşurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiaşi tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a sa. În acelaşi timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situaţie distinctă sub aspectul condiţiilor care justifică acordarea normei de hrană în raport cu celelalte categorii de persoane menţionate în acelaşi act normativ. În aceste condiţii, textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere considerentele de principiu menţionate în jurisprudenţa Curţii în care s-a reţinut că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002, şi Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001). 24. În legătură cu critica privind încălcarea dreptului constituţional la măsuri de protecţie socială, cuprins în art. 41 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, paragrafele 26 şi 27, Curtea a invocat jurisprudenţa sa anterioară cu privire la conţinutul acestui drept constituţional şi a statuat că dreptul la alocaţia de hrană acordat poliţiştilor este o măsură de protecţie socială a acestei categorii profesionale, care face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu prin care se urmăreşte păstrarea integrităţii fizice şi psihice a poliţiştilor. Curtea a observat că alocaţia de hrană nu face obiectul unei consacrări exprese prin documentele internaţionale pe care legiuitorul le-a avut în vedere atunci când a adoptat Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, între care se numără Recomandarea Rec(2001)10 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre privind Codul european de etică al poliţiei, Declaraţia asupra poliţiei, adoptată prin Rezoluţia nr. 690 din 1979 de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, sau Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 25. Analizând dacă dreptul la alocaţie pentru hrană are un impact economico-social deosebit, care să permită constituţionalizarea sa, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 581 din 21 septembrie 2017, paragraful 23, că pentru a avea un caracter de drept fundamental o măsură de protecţie socială trebuie să asigure în mod esenţial exercitarea dreptului la muncă în condiţii de legalitate şi echitate, respectarea drepturilor salariaţilor şi, totodată, să intervină cu acele reglementări care sunt de natură să garanteze posibilitatea reală, concretă, de a desfăşura munca, astfel încât acest drept să nu dobândească un caracter iluzoriu. Or, în ceea ce priveşte alocaţia de hrană, Curtea a apreciat că, în pofida contribuţiei sale la crearea unor condiţii cât mai adecvate desfăşurării activităţii poliţiştilor, nu se poate susţine că impactul acestui drept asupra raportului de serviciu este de natură să influenţeze legalitatea şi caracterul judicios şi echitabil al acestuia şi nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supusă îndoielii sau ar da loc abuzului uneia dintre părţile raportului de serviciu. Prin urmare, Curtea a reţinut că dreptul la alocaţia de hrană nu reprezintă un element esenţial pentru existenţa raportului de serviciu al poliţiştilor şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcţie de resursele financiare disponibile, a înţeles să creeze condiţii adecvate desfăşurării acestei profesii. 26. În final, Curtea a reţinut că alocaţia pentru hrană nu este determinantă pentru existenţa şi desfăşurarea raporturilor de muncă, astfel că nu reprezintă un drept fundamental, iar legiuitorul poate să dispună modificarea sau chiar încetarea acestei măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile fundamentale, stabilite prin Constituţie, iar nu şi cele stabilite prin legi. Astfel, întrucât dreptul la alocaţia de hrană nu este un drept fundamental, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză (a se vedea Decizia nr. 581 din 21 septembrie 2017, paragraful 24). 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în numele membrilor Mihai Nedelcu, Valeriu Ioan Anghel, Costel Mihăilă, Cătălin Sărăcin şi Oana Buga în dosarele nr. 38.791/3/2016, nr. 38.778/3/2016, nr. 38.784/3/2016, nr. 38.838/3/2016 şi nr. 38.805/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010“ cuprinsă în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
