Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Tudor Irina Alexandra în Dosarul nr. 9.191/301/2022 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.131D/2022. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.295D/2022, nr. 2.367D/2022, nr. 2.375D/2022, nr. 2.475D/2022, nr. 2.637D/2022, nr. 2.854D/2022, nr. 2.886D/2022, nr. 2.921D/2022, nr. 2.938D/2022, nr. 2.940D/2022, nr. 182D/2023, nr. 246D/2023, nr. 311D/2023, nr. 448D/2023, nr. 464D/2023, nr. 494D/2023, nr. 507D/2023, nr. 652D/2023, nr. 712D/2023, nr. 734D/2023, nr. 756D/2023, nr. 819D/2023, nr. 1.050D/2023, nr. 1.334D/2023, nr. 1.538D/2023, nr. 1.539D/2023, nr. 1.545D/2023, nr. 1.551D/2023, nr. 1.628D/2023–nr. 1.630D/2023, nr. 1.670D/2023, nr. 1.706D/2023, nr. 2.231D/2023 şi nr. 2.237D/2023, care vizează excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2), ale art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţii ridicate de Biroul Executorului Judecătoresc Tudor Irina Alexandra în dosare ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi ale Tribunalului Bucureşti - secţiile a III-a, a IV-a şi a V-a civile. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.295D/2022, nr. 2.367D/2022, nr. 2.375D/2022, nr. 2.475D/2022, nr. 2.637D/2022, nr. 2.854D/2022, nr. 2.886D/2022, nr. 2.921D/2022, nr. 2.938D/2022, nr. 2.940D/2022, nr. 182D/2023, nr. 246D/2023, nr. 311D/2023, nr. 448D/2023, nr. 464D/2023, nr. 494D/2023, nr. 507D/2023, nr. 652D/2023, nr. 712D/2023, nr. 734D/2023, nr. 756D/2023, nr. 819D/2023, nr. 1.050D/2023, nr. 1.334D/2023, nr. 1.538D/2023, nr. 1.539D/2023, nr. 1.545D/2023, nr. 1.551D/2023, nr. 1.628D/2023-nr. 1.630D/2023, nr. 1.670D/2023, nr. 1.706D/2023, nr. 2.231D/2023 şi nr. 2.237D/2023 la Dosarul nr. 2.131D/2022, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiate, a excepţiilor formulate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (2) din Codul de procedură civilă, arată că acestea sunt norme de procedură care prevăd limitele caracterului devolutiv al apelului şi sunt în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care prevăd modalitatea de suportare a cheltuielilor de executare, arată că, în cazul precizat de lege, onorariul executorului judecătoresc este suportat de creditor şi poate fi valorificat pe cale separată de către acesta. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 7.249 din 26 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 9.191/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 8. Prin Decizia civilă nr. 1.963A din 2 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 23.450/301/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă. 9. Prin Sentinţa civilă nr. 7.700 din 7 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.679/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă. 10. Prin Decizia civilă nr. 696A din 22 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 25.750/301/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 11. Prin Sentinţa civilă nr. 8.577 din 29 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 11.755/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 12. Prin Sentinţa civilă nr. 8.981 din 7 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.684/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 13. Prin Sentinţa civilă nr. 10.019 din 28 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 14.969/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 14. Prin Sentinţa civilă nr. 9.358 din 14 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 18.050/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 15. Prin Sentinţa civilă nr. 16.069 din 8 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 8.090/301/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 16. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 19.650/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 17. Prin Decizia civilă nr. 2.093A din 7 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 27.153/301/2021/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1), (2) şi (5) din Codul de procedură civilă. 18. Prin Sentinţa civilă nr. 11.124 din 23 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 12.135/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 19. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 10.661/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 20. Prin Sentinţa civilă nr. 555 din 27 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 16.356/301/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 21. Prin Sentinţa civilă nr. 827 din 6 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 26.198/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 22. Prin Sentinţa civilă nr. 12.296 din 19 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 19.648/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 23. Prin Încheierea din 22 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 29.012/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 24. Prin Decizia civilă nr. 3.281A din 14 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 25.659/301/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi ale art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 25. Prin Sentinţa civilă nr. 888 din 7 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 27.224/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 26. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.490/301/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 669 alin. (1) (forma în vigoare în 2015), respectiv ale art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 27. Prin Sentinţa civilă nr. 16.048 din 8 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 15.919/300/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 28. Prin Încheierea din 15 martie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 28.579/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 29. Prin Încheierea din 21 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 29.368/301/2022, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă. 30. Prin Sentinţa civilă nr. 4.711 din 21 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.439/300/2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 31. Prin Decizia civilă nr. 1.292 din 18 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 31.926/301/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 32. Prin Sentinţa civilă nr. 4.139 din 26 aprilie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 28.580/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 33. Prin Sentinţa civilă nr. 4.857 din 12 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 2.770/301/2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 34. Prin Încheierea din 15 februarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 20.467/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 35. Prin Încheierea din 23 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.924/301/2023, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 36. Prin Sentinţa civilă nr. 4.713 din 10 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 28.038/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 37. Prin Sentinţa civilă nr. 4.714 din 10 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 28.043/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 38. Prin Sentinţa civilă nr. 5.309 din 24 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.900/301/2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 669 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă [în forma în vigoare la data de 8 aprilie 2015 - art. 670 alin. (1) şi (5) în numerotarea actuală]. 39. Prin Sentinţa civilă nr. 5.717 din 30 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 5.198/301/2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 40. Prin Decizia nr. 1.942 din 9 iunie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 25.666/301/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2), ale art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 41. Prin Decizia civilă nr. 1.575 din 11 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 3.945/301/2023, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 42. Prin Sentinţa civilă nr. 4.449 din 11 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.488/301/2022, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă. 43. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Biroul Executorului Judecătoresc Tudor Irina Alexandra şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.131D/2022, nr. 2.295D/2022, nr. 2.367D/2022, nr. 2.375D/2022, nr. 2.475D/2022, nr. 2.637D/2022, nr. 2.854D/2022, nr. 2.886D/2022, nr. 2.921D/2022, nr. 2.938D/2022, nr. 2.940D/2022, nr. 182D/2023, nr. 246D/2023, nr. 311D/2023, nr. 448D/2023, nr. 464D/2023, nr. 494D/2023, nr. 507D/2023, nr. 652D/2023, nr. 712D/2023, nr. 734D/2023, nr. 756D/2023, nr. 819D/2023, nr. 1.050D/2023, nr. 1.334D/2023, nr. 1.538D/2023, nr. 1.539D/2023, nr. 1.545D/2023, nr. 1.551D/2023, nr. 1.628D/2023–nr. 1.630D/2023, nr. 1.670D/2023, nr. 1.706D/2023, nr. 2.231D/2023 şi nr. 2.237D/2023. 44. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 82 alin. (2)din Codul de procedură civilă, autorul susţine că eliminarea posibilităţii de a invoca în calea de atac lipsa dovezii privind calitatea de reprezentant înaintea primei instanţe înfrânge atât principiul constituţional privind egalitatea în drepturi, cât şi dreptul la un proces echitabil al ambelor părţi implicate în proces. Mai mult, în condiţiile în care lipsa calităţii de reprezentant este consecinţa unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, dispoziţiile criticate generează riscul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să nu mai poată fi atacată. 45. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă, autorul susţine că interpretarea acestora conform căreia onorariul executorului judecătoresc se exceptează integral, fără nicio distincţie sau motivaţie, din categoria cheltuielilor de executare plătite de creditor încalcă dreptul de proprietate, libertatea economică, principiul legalităţii şi principiul egalităţii în drepturi. 46. Astfel, eliminarea posibilităţii recuperării de la creditor a onorariului executorului judecătoresc pentru activitatea depusă, chiar şi parţială, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 670 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în situaţia lipsei bunurilor urmăribile sau a insolvenţei debitorului, înfrâng principiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate şi garantarea libertăţii economice, întrucât onorariul reprezintă atât costul muncii executorului judecătoresc de care acesta nu poate fi privat, cât şi garanţia exercitării în continuare a activităţii economice publice, din onorariul încasat executorul judecătoresc achitând salariile angajaţilor, contravaloarea utilităţilor consumate, costul închirierii spaţiului de desfăşurare a activităţii de executor, contribuţiile către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi, respectiv, către Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi taxele şi impozitele către bugetul de stat şi cel local. 47. Excluderea recuperării chiar şi parţiale a onorariului executorului judecătoresc de la creditor îl obligă pe executorul judecătoresc, fără nicio culpă în legătură cu insolvenţa debitorului, să presteze servicii profesionale cu titlu gratuit, deci să renunţe la dreptul său de proprietate asupra renumeraţiei datorate pentru prestaţia efectuată, servicii gratuite, care, cumulate, îl duc pe el însuşi în insolvenţă. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă transferă riscul insolvabilităţii debitorului de la creditor la executorul judecătoresc, făcându-l pe acesta din urmă să presteze pe propria sa cheltuială activităţile specifice de executare silită, în condiţiile în care executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuţional, ci organul învestit cu realizarea executării. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia creanţele sunt asimilate noţiunii de bun patrimonial (Hotărârea din 30 iunie 2005, pronunţată în Cauza Teteriny împotriva Federaţiei Ruse, Hotărârea din 18 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales şi alţii împotriva Spaniei) şi susţine încălcarea art. 20 şi 148 din Constituţie. 48. De asemenea, eliminarea posibilităţii recuperării, chiar şi parţiale, a onorariului executorului judecătoresc pentru activitatea depusă înfrânge şi principiul constituţional privind egalitatea în drepturi, întrucât duce la crearea unor situaţii discriminatorii între situaţia executorului judecătoresc care are posibilitatea de a solicita plata în avans a onorariului de executor, în temeiul art. 647 alin. (1) şi al art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pe de o parte, şi situaţia executorului judecătoresc, prevăzută de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, căruia i se interzice solicitarea plăţii în avans a onorariului atunci când i se cere executarea unei hotărâri judecătoreşti, precum şi cu situaţia executorului judecătoresc care cere plata onorariului pe parcursul executării silite, în temeiul art. 647 alin. (1) şi al art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pe de altă parte. 49. În continuare, autorul excepţiei susţine că, în cazul în care prevederile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că acestea sunt aplicabile şi titlurilor executorii emise într-un dosar de executare silită deschis anterior intrării în vigoare a actualei forme a acestor dispoziţii, se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât vizează situaţii deschise sub imperiul vechii legi, care, în forma în vigoare la data de 12 iunie 2015, nu prevedea la art. 669 alin. (5) din Codul de procedură civilă (în vechea numerotare) exceptarea onorariului executorului dintre cheltuielile de executare care pot fi recuperate de la creditor în situaţia insolvabilităţii debitorului. 50. Pentru aceleaşi motive, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 670 alin. (1) prima teză raportate la dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că (i) dintre cheltuielile ce trebuie avansate cu titlu obligatoriu de partea/ creditorul care solicită îndeplinirea unui act sau a unei activităţi ce interesează executarea silită sunt exceptate cheltuielile de executare privind onorariul executorului judecătoresc şi că (ii) momentul solicitării de către executorul judecătoresc a avansării de către creditor a cheltuielilor de executare, în sensul art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, de la care începe să curgă termenul de prescripţie a acestor cheltuieli, în sensul art. 706 alin. (2) din Codul de procedură civilă, îl reprezintă momentul începerii executării silite şi/sau al emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, cu consecinţa că „solicitarea avansării de către creditor a acestor cheltuieli de executare nu poate fi făcută pe parcursul executării silite a debitorului sau peste termenul de 3 ani de la data emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nici în condiţiile în care până la momentul solicitării avansării de către creditor a cheltuielilor de executare nu s-au încasat de la debitor sumele necesare acoperirii contravalorii cheltuielilor de executare“. 51. Având în vedere că, pe de o parte, la data formulării de către creditor a cererii de executare silită nu se ştie dacă cererea de executare silită va fi încuviinţată şi că, pe de altă parte, cheltuielile de executare nu sunt cuantificate pentru a putea fi avansate de creditor la momentul formulării cererii sale, avansarea cheltuielilor de executare prevăzute de dispoziţiile art. 670 alin. (1) şi ale art. 647 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie înţeleasă în sensul că se poate face doar la solicitarea executorului judecătoresc, după momentul încuviinţării executării silite şi după cuantificarea provizorie a cheltuielilor de executare, iar nu la data formulării cererii de executare silită de către creditor, la data deschiderii dosarului de executare de către executorul judecătoresc sau la data emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare. În acest sens, avansarea cheltuielilor de executare (plata cu anticipaţie a unor sume de bani, conform Dicţionarului explicativ al limbii române) se poate face la cererea executorului judecătoresc doar până la momentul recuperării creanţei (cel puţin la nivelul sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de executare) de la debitor, deoarece după acel moment nu se mai poate considera o plată în avans, cheltuielile recuperându-se direct de la debitor, în conformitate cu dispoziţiile art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 52. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Tribunalul Bucureşti - secţiile a III-a, a IV-a şi a V-a civile, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.131D/2022, nr. 2.475D/2022, nr. 2.637D/2022, nr. 2.854D/2022, nr. 2.886D/2022, nr. 2.921D/2022, nr. 2.938D/2022, nr. 182D/2023, nr. 246D/2023, nr. 311D/2023, nr. 448D/2023, nr. 734D/2023, nr. 819D/2023, nr. 1.050D/2023, nr. 1.334D/2023, nr. 1.538D/2023, nr. 1.539D/2023, nr. 1551D/2023, nr. 1.628D/2023-nr. 1.630D/2023, nr. 1.670D/2023 şi nr. 2.237D/2023, reţin că dispoziţiile art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care din categoria cheltuielilor de executare ce trebuie avansate de creditor, atunci când titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, este exclus onorariul executorului judecătoresc, iar executorul se află şi în imposibilitatea de a recupera onorariul de la creditor, atunci când debitorul este insolvabil. 53. Instanţele apreciază că onorariul reprezintă atât costul muncii executorului judecătoresc de care acesta nu poate fi privat, cât şi garanţia exercitării în continuare a unei activităţi economice publice, executarea nefiind un serviciu public gratuit. Excluderea posibilităţii avansării onorariului de către creditor, precum şi a posibilităţii de recuperare a onorariului de la creditor în situaţia în care debitorul este insolvabil aduce atingere dreptului executorului de a primi remuneraţia datorată pentru serviciile prestate, acesta putând ajunge la imposibilitatea continuării activităţii sale. În condiţiile în care executorul judecătoresc nu este parte în raportul execuţional, ci organ învestit cu realizarea executării silite, s-ar transfera fără temei riscul insolvabilităţii debitorului de la creditor la executorul judecătoresc, deşi riscul insolvabilităţii debitorului trebuie suportat de către creditor, în temeiul raportului juridic obligaţional. Consecinţa este că executorul prestează pe propria sa cheltuială activităţile specifice de executare silită fără a putea să solicite de la creditor plata în avans a onorariului şi fără a-l putea recupera ulterior, dacă debitorul este insolvabil. Excluderea onorariului executorului judecătoresc de la posibilitatea recuperării de la creditor, în ipoteza în care debitorul nu are bunuri urmăribile, pune în discuţie încălcarea art. 16 din Constituţie, care reglementează egalitatea în drepturi, în lipsa unui criteriu obiectiv de excludere, dar şi atingerea dreptului de proprietate privată, reglementat de art. 44 din Constituţie, creanţa executorului judecătoresc constând în onorariul cuvenit, ce se impune a fi ocrotită în mod egal de lege. 54. Instanţele apreciază că dispoziţiile art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale sub aspectul imposibilităţii recuperării cheltuielilor de executare de la creditor doar în situaţia în care executorul judecătoresc nu le poate recupera de la debitor, deoarece executarea silită este demarată împotriva debitorului ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligaţiilor de plată ce îi incumbau în baza titlului executoriu, fiind echitabil ca acesta să suporte şi cheltuielile de executare silită. Dreptul executorului de a recupera aceste cheltuieli nu este prejudiciat, având în vedere că, în măsura în care nu poate recupera cheltuielile de la debitor, ca urmare a insolvabilităţii acestuia sau din alte cauze, se poate îndrepta împotriva creditorului. Astfel, prevederile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă instituie o ordine de urmărire, nefiind înlăturat dreptul executorului de a recupera cheltuielile de executare de la creditor, ci fiind doar condiţionat de dovedirea imposibilităţii de recuperare a acestora de la debitor. 55. În celelalte dosare ale Curţii Constituţionale, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Tribunalul Bucureşti - secţiile a III-a, a IV-a şi a V-a civile apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Prevederile art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează obligaţia stabilită în sarcina părţii care solicită îndeplinirea unui act de executare sau a unei activităţi care interesează executarea silită de a avansa cheltuielile necesare în acest scop. Prevederile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea recuperării de la creditor a cheltuielilor de executare, în situaţia în care acestea nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, fiind exceptat onorariul executorului judecătoresc. Contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale nu determină privarea executorului judecătoresc de posibilitatea de a recupera onorariul pe care l-a convenit cu creditorul şi care reprezintă preţul muncii sale, asupra căruia are un drept de proprietate ce este garantat prin dispoziţiile art. 44 din Constituţie, după cum prin dispoziţiile art. 45 din Constituţie este garantată şi libertatea executorului judecătoresc de a desfăşura activitatea specifică profesiei sale, care este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 188/2000. 56. Onorariul executorului judecătoresc este convenit printr-un contract pe care acesta l-a încheiat cu creditorul şi care are ca obiect prestarea serviciului specific de executare silită a creanţelor, executorul judecătoresc fiind învestit cu cererea de executare silită formulată de creditor, la care au fost anexate acte doveditoare ale raportului obligaţional supus executării silite. Prin urmare, raportul juridic dintre executorul judecătoresc şi creditor este unul contractual, cu toate consecinţele juridice care decurg din acesta. În condiţiile în care onorariul executorului judecătoresc astfel convenit cu creditorul nu a fost avansat de acesta la momentul încheierii contractului şi nici nu a putut fi recuperat de la debitor prin executarea silită, ca urmare a insolvabilităţii acestuia din urmă, executorul judecătoresc are posibilitatea ca, în temeiul raporturilor contractuale pe care le are cu creditorul, să se adreseze instanţei de judecată pentru recuperarea creanţei, obţinând astfel un titlu executoriu pe care îl poate apoi valorifica împotriva creditorului devenit astfel debitor al obligaţiei ce nu a fost executată. În aceste condiţii, excepţia instituită de art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care se referă la onorariul executorului judecătoresc ce nu va fi „plătit“ de creditor în lipsa bunurilor urmăribile ale debitorului sau alte asemenea cazuri, trebuie interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 670 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în sensul că, pentru suma datorată cu acest titlu de către creditor, încheierea executorului judecătoresc nu constituie titlu executoriu, aşa încât respectivul onorariu va putea fi recuperat pe cale separată, în temeiul raporturilor contractuale pe care executorul judecătoresc le are cu creditorul. 57. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 58. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.131D/2022, nr. 2.367D/2022, nr. 2.475D/2022, nr. 2.854D/2022, nr. 2.886D/2022, nr. 311D/2023, nr. 652D/2023, nr. 1.050D/2023, nr. 1.334D/2023, nr. 1.551D/2023 şi nr. 2.231D/2023. Apreciază că, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate, care vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate sau, după caz, o omisiune legislativă, respectiv chestiuni ce ţin de resortul exclusiv al instanţelor judecătoreşti sau al legiuitorului, care excedează controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca inadmisibilă. 59. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate în anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. În acest context, semnificaţia sintagmei „cu excepţia onorariului executorului judecătoresc“ trebuie înţeleasă prin raportare la sumele care nu vor fi plătite de către creditor, şi nu prin raportare la sumele care nu vor putea fi recuperate de către acesta. Aşadar, onorariul executorului care va fi fost plătit de către creditor va putea fi recuperat de către acesta din urmă de la debitor, când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie. 60. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul, în celelalte dosare decât cele menţionate în prealabil, şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 61. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 62. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 82 alin. (2), art. 647 alin. (1), art. 670 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, precum şi dispoziţiile art. 669 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă, în redactarea aflată în vigoare la 28 ianuarie 2015. Curtea reţine că dispoziţiile Codului de procedură civilă [inclusiv art. 669 alin. (5)] au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, lege care în art. XIV a dispus republicarea Codului de procedură civilă. În urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele au dobândit o nouă numerotare, art. 669 devenind art. 770, dar păstrând acelaşi conţinut normativ. Prin urmare, dispoziţiile art. 669 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă, redactarea aflată în vigoare în anul 2015, sunt identice cu dispoziţiile art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă, republicată, astfel că instanţa constituţională va reţine ca obiect al controlului de constituţionalitate doar dispoziţiile art. 670 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură civilă, aflate în prezent în vigoare. Prevederile criticate au următorul conţinut: - Art. 82 alin. (2): „Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.“; – Art. 647 alin. (1): „Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop. El este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispoziţiilor luate de executor.“; – Art. 670: "(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. (...)(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepţia onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie.(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie." 63. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 64. Examinând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 82 alin. (2)din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant vizează o neregularitate procedurală, respectiv încălcarea unei norme de ordine publică, prin admiterea sa fiind împiedicată soluţionarea fondului cauzei. Invocarea excepţiei are efect dilatoriu, cauza amânându-se pentru efectuarea dovezii calităţii de reprezentant. Excepţia poate fi invocată în faţa primei instanţe oricând până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, chiar şi în ipoteza în care pârâtul nu a formulat întâmpinare ori a depus întâmpinare cu încălcarea termenului legal. Întrucât excepţia este de ordine publică, pârâtul nu este decăzut din dreptul de a invoca lipsa dovezii calităţii de reprezentant a reclamantului, prin raportare la art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De asemenea, instanţa este în drept să invoce din oficiu lipsa dovezii calităţii de reprezentant pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, iar dacă descoperă această lipsă la momentul deliberării, instanţa va repune cauza pe rol. 65. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant se pune în discuţia contradictorie a părţilor, iar apoi instanţa se pronunţă asupra sa prin încheiere, în măsura în care o respinge sau, după caz, o admite, dar rămâne în continuare sesizată cu soluţionarea cauzei, sau prin sentinţă ori decizie, după caz, dacă o admite şi se dezînvesteşte de judecarea pricinii. 66. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant nu se confundă cu lipsa calităţii procesuale active. Astfel, în primul caz, cererea este formulată de reprezentant, în numele părţii, însă la dosar nu se găseşte dovada mandatului de reprezentare, în timp ce, în al doilea caz, din cuprinsul cererii rezultă că aceasta este formulată de reprezentant, în numele său personal, iar nu în numele părţii îndreptăţite, neavând relevanţă aspectul dacă la dosar se găseşte sau nu dovada mandatului de reprezentare. 67. Potrivit dispoziţiilor legale criticate, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac. Cu alte cuvinte, dacă partea nu a invocat excepţia în etapa anterioară judecăţii căii de atac, ea nu poate invoca lipsa dovezii calităţii de reprezentant a părţii adverse în prima instanţă ca motiv al formulării căii de atac. În consecinţă, pasivitatea părţii până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în faţa primei instanţe acoperă lipsa dovezii calităţii de reprezentant în faţa primei instanţe. Vizând o neregularitate procedurală din faţa primei instanţe, dacă aceasta nu a fost contestată în această fază procedurală, legea prezumă calitatea de reprezentant al părţii, chiar dacă la dosar nu se găseşte dovada mandatului de reprezentare, sub acest aspect hotărârea pronunţată de prima instanţă dobândind autoritate de lucru judecat. 68. Dispoziţiile legale se aplică deopotrivă tuturor părţilor implicate în proces, acestea având dreptul de a invoca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. 69. Pentru aceste argumente, Curtea nu poate reţine susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile art. 82 alin. (2)din Codul de procedură civilă înfrâng principiul constituţional privind egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil al părţilor implicate în proces, şi, prin urmare, va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 70. Examinând excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că nemulţumirea autorului excepţiei, care are calitatea de executor judecătoresc, vizează imposibilitatea recuperării onorariului său în cazul în care, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, sumele ocazionate de efectuarea executării silite nu pot fi recuperate de la debitor. Într-o redactare anterioară, dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevedeau că, într-o atare ipoteză, aceste cheltuieli vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie. Însă, prin modificarea art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă, onorariul executorului judecătoresc a fost eliminat din categoria cheltuielilor de executare care sunt plătite de creditor în cazul în care din patrimoniul debitorului lipsesc bunuri urmăribile sau în alte asemenea cazuri. Autorul excepţiei susţine că astfel onorariul executorului judecătoresc aferent procedurii de urmărire ce nu poate fi adusă la îndeplinire din cauzele menţionate de text rămâne în sarcina organului de executare. 71. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiilor procedurale în vigoare, Curtea observă că, deşi art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă enumeră onorariul executorului judecătoresc printre cheltuielile de executare, legea face distincţie între regimul juridic al cheltuielilor necesare îndeplinirii actelor de executare şi regimul juridic al onorariului executorului judecătoresc. 72. Cu titlu prealabil, Curtea reţine că organul de executare este un participant la procedura execuţională, desfăşurând o activitate liberală a cărei remunerare se impune ca urmare a derulării activităţii de executare silită cerută de creditor. Mai mult, între executorul judecătoresc şi debitor nu se naşte niciun raport juridic din perspectiva plăţii cheltuielilor de executare, acesta existând numai între executorul judecătoresc şi creditor, pe de o parte, şi creditor şi debitor, pe de altă parte. 73. Potrivit art. 647 alin. (1) din Codul de procedură civilă, toate cheltuielile necesare efectuării actelor de executare sunt avansate de către creditor, potrivit dispoziţiilor luate de executor. Acesta din urmă nu va efectua niciun act de executare până când creditorul nu avansează sumele necesare acoperirii respectivelor cheltuieli. De asemenea, dispoziţiile art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilesc că partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. 74. În schimb, în temeiul art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorul judecătoresc nu va putea condiţiona efectuarea executării de plata anticipată a onorariului executorului, care este un drept al acestuia, dar nu este o cheltuială necesară pentru efectuarea unui anumit act de executare. Întrucât executorul nu poate solicita plata anticipată a onorariului de la creditor, regula este că onorariul executorului nu este plătit în avans, executorul fiind îndreptăţit să solicite plata onorariului la finalul procedurii execuţionale. 75. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Codului de procedură civilă cu dispoziţiile Legii nr. 188/2000, rezultă că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite vor fi plătite în avans de către creditor, cu excepţia onorariului executorului. 76. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 670 alin. (5) din Codul de procedură civilă se află în legătură logică cu dispoziţiile precitate din Legea nr. 188/2000, din interpretarea lor rezultând în mod neechivoc că, în ipoteza în care din patrimoniul debitorului lipsesc bunuri urmăribile sau din alte asemenea cauze, (i) creditorul care a plătit cheltuielile de executare, mai exact cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de executare, va putea să şi le recupereze de la debitor, când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie, în vreme ce (ii) onorariul executorului judecătoresc nu va putea fi recuperat de către creditor, cu atât mai puţin cu cât nu a fost plătit anticipat. De asemenea, din coroborarea alin. (5) şi (6) ale art. 670 din Codul de procedură civilă, rezultă că încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile necesare efectuării actelor de executare (plătite în avans) constituie titlu executoriu pentru creditor împotriva debitorului, în vreme ce încheierea prin care a fost stabilit onorariul executorului, care, de regulă, nu este achitat în avans, constituie titlu executoriu pentru executorul judecătoresc. Dacă, prin excepţie de la regulă, onorariul executorului a fost plătit în avans de către creditor, dispoziţiile alin. (6) nu mai au obiect în privinţa titlului executoriu al executorului. Spre deosebire de poziţia procesuală a părţilor raportului juridic din procedura executării silite, ale căror demersuri judiciare urmăresc să protejeze drepturi şi interese proprii în justiţie, raportat la caracteristica încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, reglementată explicit de art. 670 alin. (6) din Codul de procedură civilă - aceea de a constitui titlu executoriu şi în favoarea executorului judecătoresc -, unul dintre subiectele raportului obligaţional (creat subsecvent), ce ia naştere în cadrul procedurii execuţionale pe latura cheltuielilor de executare, este executorul judecătoresc, care, în acest caz, este titular al unui drept de creanţă împotriva creditorului [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 16 din 15 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 11 mai 2021, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) şi (6) şi ale art. 670 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură civilă]. 77. Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că valorificarea dreptului de creanţă al executorului judecătoresc născut din încheierea de stabilire a onorariului este în legătură directă cu solvabilitatea debitorilor ale căror executări au fost înregistrate pe rolul său. Dimpotrivă, în calitate de iniţiator al procedurii execuţionale şi de beneficiar al executării silite, creditorul este cel care şi-a asumat riscul stabilirii unor raporturi specifice în plan execuţional cu debitori potenţial insolvabili. Acest risc nu poate fi transferat în planul activităţii de interes public desfăşurate de executorul judecătoresc în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de executare, cu excepţia onorariului. 78. Curtea constată aşadar că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului executorului judecătoresc de a-şi valorifica creanţa constând în onorariul cuvenit pentru îndeplinirea unui act sau a unei activităţi care interesează executarea silită, astfel că va respinge excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată. 79. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Executorului Judecătoresc Tudor Irina Alexandra şi constată că dispoziţiile art. 82 alin. (2), ale art. 647 alin. (1) şi ale art. 670 alin. (1), (2), (4), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi Tribunalului Bucureşti - secţiile a III-a, a IV-a şi a V-a civile şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
