Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (8) şi art. 342 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Sorin Jurju, în Dosarul nr. 4.227/85/2017/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.438D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită a se efectua un control de constituţionalitate şi cu privire la dispoziţiile art. 140 alin. (7) din Codul de procedură penală, apreciind, totodată, că punctele de vedere comunicate, la dosar, de către autorităţi sunt neîntemeiate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că, în acest moment procesual, nu se mai poate suplimenta obiectul criticilor de neconstituţionalitate, instanţa de control constituţional fiind învestită prin încheierea instanţei de trimitere. Pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei relevă, pe de o parte, caracterul incomplet al articolelor criticate, iar, pe de altă parte, situaţia de fapt care îl nemulţumeşte îşi găseşte rezolvarea în Decizia Curţii Constituţionale nr. 244 din 6 aprilie 2017 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.227/85/2017/a1, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (8) şi art. 342 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Sorin Jurju în procedura de cameră preliminară, de verificare a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că, în cauză, interceptarea convorbirilor sale telefonice a fost dispusă în cadrul urmăririi penale in rem, deşi, în opinia sa, ar fi trebuit ca referatul procurorului, emis în acest sens, să facă referire la persoana autorului în calitate de suspect. Enumeră o serie de încălcări cuprinse în referatul procurorului şi invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 244 din 6 aprilie 2017, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională. Cât priveşte prevederile art. 342 din Codul de procedură penală, apreciază ca fiind neconstituţională sintagma „de către organele de urmărire penală“, care, în opinia sa, limitează verificarea legalităţii doar la actele emise sau administrate de către organele de urmărire penală. 6. Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, în condiţiile în care inculpatul, în faza camerei preliminare, a criticat încheierea prin care s-a dispus supravegherea tehnică, iar în Decizia Curţii Constituţionale nr. 244 din 6 aprilie 2017 se subliniază că, în cadrul procesului penal, posibilitatea contestării legalităţii măsurii supravegherii tehnice este circumstanţiată de legiuitor numai în ceea ce priveşte persoana inculpatului. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 556 din 12 iulie 2016 şi, totodată, face referire la numeroasele decizii pronunţate de instanţa de control constituţional cu privire la dispoziţiile art. 342 din Codul de procedură penală. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 141 alin. (8) şi art. 342 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 alin. (8) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, apare ca inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 141 alin. (8) din Codul de procedură penală, reţine că textul legal criticat prevede suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii ordonanţei prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică, a condiţiilor care trebuie îndeplinite, a instituirii unor limite cu privire la durata autorizării, respectiv 48 de ore, a obligativităţii procurorului de a sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în termen de 24 de ore de la expirarea măsurii în vederea confirmării sale, a posibilităţii infirmării măsurii dacă nu au fost respectate condiţiile şi la distrugerea probelor obţinute în temeiul acesteia. Totodată, ordonanţa procurorului prin care se autorizează, în caz de urgenţă, măsuri de supraveghere tehnică este supusă controlul judecătoresc, judecătorul de drepturi şi libertăţi având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei autorizării. În acest sens, invocă Decizia din 6 mai 2003, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei. Reţine că, în procesul penal, procurorul acţionează ca apărător al intereselor generale ale societăţii, dar şi al părţilor din proces în spiritul legalităţii şi al imparţialităţii, această competenţă nefiind altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale consacrate de art. 131 şi art. 132 din Constituţie. Câtă vreme actuala reglementare din Codul de procedură penală a instituit numeroase garanţii în materia emiterii de către procuror, în cazuri urgente, a autorizaţiei de supraveghere tehnică, a confirmării acesteia de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, a modalităţilor de arhivare şi de distrugere şi câtă vreme partea interesată are posibilitatea de a ataca aceste probe în faţa unui organ jurisdicţional independent şi imparţial, respectiv a judecătorului de cameră preliminară, în condiţiile art. 282 alin. (4) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului consideră că nu se mai poate pune problema încălcării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. În plus, menţionează că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispoziţiile art. 141 alin. (8) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, şi nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, precizează că prevederile art. 141 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt criticate din perspectiva unor omisiuni legislative, întrucât autorul excepţiei a învederat că legislaţia în vigoare nu permite vreo modalitate de contestare a încheierilor prin care s-a dispus supravegherea tehnică într-o cauză penală. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, menţionează că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, punctul de vedere al Avocatului Poporului fiind transmis în dosarele Curţii nr. 374D/2014, nr. 291D/2015, nr. 508D/2015 şi nr. 1.313D/2016, în sensul că prevederile art. 342 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse de autor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 141 alin. (8) şi art. 342 din Codul de procedură penală. Faţă de susţinerile autorului excepţiei şi, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, paragrafele 16-24, Curtea reţine, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 145 şi art. 342 din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: - Art. 145 - „Informarea persoanei supravegheate“: "(1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.(2) După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. (3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1). (4) Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la: a) perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză; b) punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora; c) dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză. (5) Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.;" – Art. 342 - „Obiectul procedurii în camera preliminară“: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“ 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei nu indică vreun temei constituţional ori convenţional, deşi, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. 14. Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa - relevantă, în acest sens, fiind Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012 - a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume, textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate. 15. Având în vedere aspectele relevate în paragrafele anterioare, Curtea constată că, în cauză, susţinerile autorului excepţiei nu sunt suficiente pentru a identifica, în mod rezonabil, un temei constituţional ori convenţional pretins încălcat. Cu alte cuvinte, dacă s-ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.“ (a se vedea Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). 16. Aşadar, având în vedere lipsa precizării textului de referinţă pretins încălcat de norma procesual penală criticată, Curtea nu poate identifica nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi art. 342 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Cât priveşte solicitarea autorului privind completarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, formulată prin concluziile scrise depuse în şedinţa de dezbateri, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, fiind legal sesizată de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. În aceste condiţii, precizarea, cu prilejul dezbaterilor în faţa Curţii, a unui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate diferit de acela cuprins în încheierea de sesizare nu poate fi reţinută. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi art. 342 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Sorin Jurju în Dosarul nr. 4.227/85/2017/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
