Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Elena Talabă în Dosarul nr. 460/32/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 38D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că sintagma „funcţia de manager“ este una clară şi că intră în atribuţiile instanţei de judecată să interpreteze dacă exercitarea unei alte funcţii este incompatibilă sau nu cu exercitarea funcţiei de manager, astfel cum este reglementată de legea în vigoare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2017, a cărei eroare materială cu privire la obiectul excepţiei a fost îndreptată din oficiu prin Încheierea din 12 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 460/32/2017, Curtea de Apel Bacău -Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Elena Talabă într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva raportului de evaluare a incompatibilităţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că sintagma „oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager“ din conţinutul art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece în cuprinsul său nu se precizează în mod clar acele activităţi sau funcţii concrete care atrag starea de incompatibilitate a managerului de spital şi, prin asimilare, a şefului de secţie. Textul poate fi interpretat în mod diferit şi arbitrar, făcând posibilă aplicarea diferenţiată a unor sancţiuni în funcţie de aprecierea subiectivă a organelor implicate. În acelaşi timp, destinatarii textului de lege nu îşi pot conforma conduita socială, necunoscând cu exactitate care sunt activităţile sau funcţiile interzise de lege. În redactarea raportului, Agenţia Naţională de Integritate a făcut referire la sensul comun, uzual, al termenului „manager“, astfel cum este definit în Dicţionarul explicativ al limbii române, deşi în sistemul de drept românesc termenul are o definiţie legală cuprinsă în Legea contractului de management nr. 66/1993, fiind preluată şi explicitată în mai multe acte normative. În concluzie, textul nu este formulat cu o precizie suficientă astfel încât să permită persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, încălcând dreptul la apărare şi la un proces echitabil tocmai ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei. Autoarea face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în care s-au conturat cerinţele previzibilităţii, clarităţii şi accesibilităţii legii, precum şi principiul încrederii legitime. 6. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, iar stabilirea semnificaţiei noţiunii de „manager“ este de competenţa instanţei de judecată, care va decide pe baza probelor administrate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, respectând cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, aşa cum acestea apar reflectate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Arată, totodată, că în cauză este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: […] c) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei altei funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate;“. 12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate a legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, potrivit art. 178 alin. (1) lit. c) şi art. 185 alin. (6) şi (15) din Legea nr. 95/2006, exercitarea oricărei alte activităţi, cu excepţia celei de cadru didactic universitar, în paralel cu aceea de şef de secţie într-un spital, creează o stare de incompatibilitate. Faptul că legiuitorul nu a enumerat toate categoriile de activităţi ce creează respectiva stare nu aduce atingere principiului constituţional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanţei, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, rolul de a identifica aceste cazuri. 14. În sensul celor de mai sus, referitor la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea observă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, în care s-a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea ad similis cele reţinute prin Decizia nr. 611 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019, paragrafele 28 şi 29). 15. Referitor la critica formulată din perspectiva condiţiilor de calitate a legii privite ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, Curtea reţine că, în prezent, ca urmare a unei evoluţii jurisprudenţiale, atunci când analizează aceste condiţii raportarea se face la art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragrafele 102, 235 şi 236). Întrucât nu s-a constatat încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Legea fundamentală. 16. Curtea observă că în Legea nr. 95/2006 nu este definit termenul de „manager“, pentru acest caz definiţia conceptului utilizat de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă în Dicţionarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 17, şi Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). Revine autorităţilor în procesul de interpretare şi aplicare a legii să determine dacă o persoană exercită sau nu această funcţie. În ceea ce priveşte referirea la determinarea sferei noţiunii „funcţia de manager“ prin raportare la prevederile Legii nr. 66/1993, Curtea constată că acest act normativ se referă la funcţia exercitată în cadrul societăţilor în care statul deţine acţiuni aferente unei cote de cel puţin 50% din capitalul social, fără legătură cu sfera noţiunii de „manager“ în sensul Legii nr. 95/2006 sau de „administrator“ (calitate deţinută de autoare) în sensul Legii societăţilor nr. 31/1990. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Talabă în Dosarul nr. 460/32/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
